Atat cat imi aduc aminte VI
Intrarea postată de tzipiripi
1.268 citiri
Partea 6
Era inceputul clasei a 10-a, când am cunoscut-o pe Diana . Diana avea 34 de ani,și era bibliotecar. Am cunoscut-o întâmplător, într-o perioada când farsele la telefon erau în mare voga și se făceau recurent în grupul meu de prieteni, grup care numără pe atunci aproximativ 15-20 bucati adolescenți rebeli și neînțeleși. J
Ne schimbasem acasă numărul de telefon de vreo doua săptămâni, ca sa scăpăm de cuplaj, când o tipa ce se recomanda Diana tot suna căutând un anume profesor David, susținând ca acel număr fusese, de când știa ea, numărul profesorului. - Pentru ăștia mai mici, care nu au prins vremurile alea, cuplajul era un alt număr cu care imparteai linia telefonica, și care, dacă ridica receptorul în timpul convorbirii tale, putea auzi tot. –La momentul respectiv eram convins ca telefoanele Dianei erau vreo farsa pusa la cale de vreunul din gasca, pe care îl fripsesem în prealabil, mai ales ca a tot revenit de vreo 3-4 ori în decurs de zece, cincisprezece minute, tot sperand ca formase gresit, si ca va da in cele din urma de professor, motiv pentru care am tratat în mare bășcălie îngrijorarea fetei de a nu-l putea găsi in seara aceea. Dar am intrat, cumva, în jocul ei, și conversația noastea telefonica s-a întins pe mai bine de 30-40 de minute. Am aflat ca o cheamă Diana, ca are 34 de ani, ca este bibliotecar, ca era ziua lu’ dom: profesor și își dorea sa ii ureze toate cele bune, ca are o fetita de 4 ani, și este maritata cu unul care sta mai mult plecat, și multe alte lucruri despre care eram convins ca fac parte din scenariul farsei. Si pentru ca Diana își tot punea sufletul pe tava, și eu luam systematic la mișto povestea ei, m-a invitat la ea la serviciu ca sa ma conving ca totul e real.
Era seara, destul de târziu, terminase lucrul de vreo ora și ceva, dar ramasese peste program, cum zicea ca făcea de fiecare data. Trebuia sa ajung în centrul orașului, unde era biblioteca, sa intru pe poarta mare, care nu era închisa cu cheia, și sa sun la o sonerie ca sa îmi anunț venirea, pentru a putea sa vina să-mi deschidă. Farsa mi se părea geniala, și chiar dacă urma sa fiu victima, era păcat sa nu marsez, din respect pentru ideea regizorului, si păentru complexitatea scenariului. Am îmbrăcat tricoul cu “sunt victima unei farseâ€, pe care îl îmbrăcăm de fiecare data când ma prindeam de dumă, m-am suit într-un taxi, dar m-am oprit și am luat un trandafir, pentru ca totul în farsa decursese prea bine, si ceva din instinct imi tot soptea ca nu este nici o farsa la mijloc. Ajuns acolo, liniște totala, poarta închisa, dar nu cu cheia, soneria acolo unde îmi indicase Diana. Totul se lega. Am sunat, și ma asteptam ca de dincolo de uși sa apară gașca nebuna, dar nimic. Liniște totală. Am mai sunat o data, și cred ca trecuseră vreo doua minute când am auzit zgomot de tocuri apropiindu-se. Când mi-a deschis ușa, am rămas usor blocat. Diana era bruneta, purta parul desprins, lung pana dincolo de umeri, avea ochii mari, negri, buze cărnoase si tenul ușor măsliniu, purta cizme negre din piele întoarsă, lungi pana aproape de genunchi, minijup (care era in voga pe vremea aia), o bluza alba și geaca de piele care ii dadea un aspect foarte rock. I-am intins trandafirul, si m-am bucurat de un zambet care i-a luminat fata. S-a intins, si m-a pupat pe obraz in timp ce ne strangeam mana si faceam din nou cunostinta , de data asta face tot face.
Am intrat inauntru, a inchis usa din lemn masiv in urma noastra, si aveam sa ma conving ca nu e vorba de nici o farsa, caci eram doar eu si ea in toata biblioteca. Am stat aproximativ o ora jumatate pana si-a terminat treaba, timp in care a vorbit non stop. Nu am facut altceva decat sa o ascult, si sa-I raspund punctual la intrebarile pe care mi le punea. Nu ma simtisem niciodata atat de bine cu o perosana pe care abia o cunoscusem. Parca ne stiam de-o viata. Aveam sentimental ala ca sunt cu cineva cu care nu o sa ma plictisesc vreodata, ca putem sa facem nopti albe vorbind ore in sir despre nimic, fara sa ajungem sa epuizam vreun subiect, si fara sa ne saturam unul de altul. Aveam o chimie extreme de puternica din punctual asta de vedere, si asta cred am simtit-o amandoi. M-a dus acasa cu TRS-ul ei (varful de gama de la OLTCIT J ) de care era foarte mandra, si m-a intrebat daca o sa ne mai vedem. “Sperâ€, i-am spus! â€OK, te sun eu, bine?†M-a lasat in fata blocului, si a plecat. As fi dat orice sa ma mai sune, dar imi era teama ca nu o va mai face, avand in vedere ca realizam ca eu eram doar un copil de 17 ani.
A doua zi, am venit de la scoala si nu am mai iesit din casa , sperand ca o sa ma sune. Dar nu a facut-o, si eram extrem de amarat din cauza asta . Toata noaptrea m-am framantat, incercand sa ma gandesc la cum puteam sa o reintalnesc fara sa para ca vreau asta, fara sa ma vada ca sunt disperat. Caci da, atunci eram disperat sa primesc atentia fiecarei femei frumoase cu care aveam cea mai mica interactiune. Nu puteam sa ma duc la ea la serviciu, ca as fi parut cumva ca vreau ceva ce nu mi se cuvine. Clar trebuia sa astept sa ma sune ea. Si ea nu m-a sunat nici a doua, nici a treia zi, si am inteles ca asta fusese totul. Am considerat ca e cazul sa ma resemnez, Vineri seara am iesit cu Alexandra prin oras, si am ajuns acasa destul de tarziu in noapte. A doua zi de dimineata imi spune tata â€Ba , vezi ca te-a sunat una Diana ca ai uitat nu stiu ce carte la biblioteca, sa treci azi pe la pranz s-o ieiâ€. Toata sambata am petrecut-o impreuna. Am stat putin la ea la biblioteca, apoi ne-am plimbat cu masina, si, intr-un final am ajuns la ea acasa.
Fetita statea la parintii ei, mama ei fiind fosta educatoare, iar barbatu-so, care lucra in telecomunicatii era plecat pentru vreo doua saptamanii cu nu stiu ce lucrare prin nordul tarii.Am stat la ea pana seara tarziu. Am baut cafele, am fumat, si s-a apucat sa-mi povesteasca in amanunt toata viata ei. A doua zi, duminica, urma sa o petreaca cu fetita, asa ca nu ne puteam vedea. Dar saptamana urmatoare isi luase liber. M-a dus acasa si mi-a spus, ca luni, cand pot sa scap de scoala ma asteapta la ea. Asa ca luni m-am dat bolnav, si dimineata la 10 aveam sa-i fac surpriza de a se pomeni cu mine la usa J
VA URMA...
-
3
1 Comentariu
Comentarii Recomandate