Erotismul în Artă

[Vizitator MrVanity]

Nu incerca sa ma duci in ispita ca dau nume si o sa se lase cu staboare    

Hai, bagă ţepii-n..

[Vizitator cactusjack]

Nu ca mi-e frica...si tu te dai la FUND cand e groasa...las` ca am vazut eu        

[Vizitator MrVanity]

Nu ca mi-e frica...si tu te dai la FUND cand e groasa...las` ca am vazut eu        

... la fund ziceai?

 

Gil Javier - Les Sataniques (cca. 1990)

[Vizitator cactusjack]

http://www.popei.ro/106-146-large/anna-01.jpghttp://www.popei.ro/108-148-large/athens.jpghttp://www.popei.ro/109-149-large/asia.jpghttp://www.popei.ro/107-147-large/yellow-nude-02.jpghttp://www.popei.ro/113-153-large/anna-02.jpg

[Vizitator MrVanity]

Să-l văd pe ăla care nu pofteşte la etnica asta: Nicolae Grigorescu - Ţigancă de la Ghergani!

 

http://g1b2i3.files.wordpress.com/2010/06/nicolae-grigorescu-tiganca-de-la-ghergani.jpg

[Vizitator cactusjack]

Sa moara dracu` daca n-o iubesc....am crescut cu ea la mama in dormitor(copie)

 

daca ma spargeam  ca am originalul ma identifica `lumile bune`

[Vizitator MrVanity]

Dedicație pentru Nețeposul ce "uibește" țigăncușele!

 

Țiganca - de Ion Milos

 

Salbateca-i ca furtuna

Cu obraji de noapte cu luna

Si cu ochi de soare

Tiganca vrajitoare

De cate ori prin sat vineri

In jurul ei Flacaii se aduna

Si la vreun loc nebagat in seama

O roaga

Sa le ghiceasca soarta-n palma.

Ea:

Le rade Le canta

Le descanta

Pana-i deoache

Ei:

O umplu de bani si de pacate

 

http://www.galerie-com.com/grand_img/0195900001193858132.jpg

Țigancă spaniolă (autor necunoscut, 1982).

[ventrino]

Arnold Böcklin - Mourn for Maria Magdalena at the corpse Christ

 

 

[ventrino]

Arnold Böcklin – Schlafende Diana von zwei Faunen belauscht

 

 

[ventrino]

- Nessus and Deianeira

[ventrino]

- The death of Cleopatra

[ventrino]

- Angelika guarded by a dragon

[ventrino]

-  Hymn to spring

[Vizitator MrVanity]

Stephen Kasner (born 1970) is a painter, illustrator, musician, photographer, graphic artist, and magician.His paintings have been exhibited all over the world and have influenced a new wave of artists. His paintings, drawings and photographs reflect visions of a pre/post-apocalyptic industrial landscape and the struggle for survival contained in dreams of enlightenment.

 

http://4.bp.blogspot.com/-8wu6BgJVUp8/TYEf6lh6vgI/AAAAAAAAAwM/_m_p9iqpcg4/s1600/stephenkasner.jpg

 

http://www.invisibleoranges.com/wp-content/uploads/2010/12/stephenkasner-subarachnoidspace-eightbellslayout.jpg

 

http://theobelisk.net/obelisk/wp-content/uploads/2009/09/subarachnoidspacecover-1024x1024.jpg

 

http://www.invisibleoranges.com/wp-content/uploads/2010/12/stephenkasner-suma-insideartwork.jpg

 

http://4.bp.blogspot.com/_ODkkKV3f5t4/S5-WKPlCwXI/AAAAAAAAAGo/jf4BV0Huk6U/s640/SKVLLFLOWER+-+Desire+for+a+Holy+War.jpeg

[Vizitator]

Acest nud i-a scandalizat pe pudici vremii. Oare de ce? Pentru că nu era o Afrodită sau o reprezentare alegorică prin care pictorii Renaşterii îşi exprimau erotismul. Era Olympia, o prostituată din Parisul veacului al XIX-lea. Acest tablou al impresionistului Edouard Manet a revoluţionat felul de a gândi arta.

[Obsedatu']

Ma mir ca nimeni nu si-a adus aminte de maestrul Henri de Toulouse-Lautrec...

[ventrino]

Paul Delvaux (23 September 1897 – 20 July 1994) was a Belgian painter associated with Surrealism, famous for his paintings of female nudes.

 

 

[Cautatorul]

Poate pentru ca era cocosat, pitic si-i placeau escortele? E prea mare asemanare intre el si forumisti in privinta aceasta...

[ventrino]

Teme si motive ale liricii eminesciene

 

Eros, iubire, natura

 

"Erosul eminescian oscilează între spiritualizare şi pasiune. Sentimentul erotic este ilustrat în mai multe ipostaze: legat de dorul folcloric (cf. T.Vianu); în legătură cu natura “în devenire” şi cu întrupări feminine ; peisajul micro şi macro cosmic care ocroteşte iubirea (G.Calinescu)

Sunt exprimate sentimente legate de suferinţa iubirii pierdute (Şi dacă, Lacul, Floare albastră), de dragoste fără speranţă (Dacă iubeşti fără să speri, De câte ori iubito). Rareori, dragostea aduce împlinirea (DE ce te temi).

Femeia este serafică (idealul fiind Beatrice a lui Dante Aligheri şi Laura a lui Petrarca), “femeia-înger”, aducând împlinirea, fericirea aşteptată sau demonică, titanică, provocatoare de suferinţă (Scrisoarea V).

Stările specifice sentimentului erotic sunt de “voluptate şi durere”, “farmec dureros”; dorul (emoţie complexa, în care “durerea pierderii” se complica cu fericirea generată de o iubire trecută sau proiectată în viitor). O altă sintagmă caracteristică este aceea de “dulce jele”, care îmbină durerea şi voluptatea romanticilor cu dorinţa de dezmărginire: “Şi când inima ne creşte / De un dor, de-o dulce jele…”

Iubitul îşi cheamă iubita (sau iubirea) într-un peisaj ocrotitor, intim (Lacul Dorinţa) sau iubita îşi aşteaptă iubitul (Sara pe deal); visul de fericire copleşeşte realitatea, asigurând eternitatea sentimentului (Departe sunt de tine…, Atât de fragedă).

Starea generala este elegiacă, pornind de la puterea de iluzionare, în perioada de tinereţe, şi ajungând la ideea că iubirea este “un mijloc viclean al naturii care ne înconjoară cu iluzii “,în perioada de maturitate; influenţa filozofiei schopenhauriene conduce la satiră (Scrisoarea V).

Iubita este caldă, luminoasă, şăgalnică (De-aş avea, O călărire în zori, Povestea teiului), în lirica de tinereţe şi statuară, rece (Amorul unei marmure), în lirica de maturitate.

Poezia eminesciană dezvoltă un eros reflexiv (sentimentul este dublat de un substrat filozofic), inspirat de mituri (Floare albastră, Lacul, Sonete, Şi dacă…).

Natura apare ca un suflu al lumii interioare a poetului sau ca suprarealitate, univers infinit în mişcarea lui. George Călinescu situează peisajele în Moldova, enumerând flora şi fauna, macro şi microcosmosul.

Motivele care susţin tema sunt: codrul, prezent în multiple ipostaze (interlocutor plin de înţelepciune, în Revedere ; spaţiu sacru, ocrotitor, în O, rămâi… Călin; spaţiu mitic, în Memento mori, teiul (Povestea teiului, Dorinţa, Luceafărul, Călin), arinul (sugerând sălbăticia), plopul (sugerând singurătatea), salcia (copac lacustru, sugerând melancolia), nucul, cireşul, mărul (evocând copilăria), liliacul (simbolizând iubirea juvenilă), salcâmul (rusticitatea).Vegetaţia lacustră este bogat exemplificata: nufărul, răchita, trestia.

Fauna este săracă: calul, ciuta, cerbul; pădurea vine cu o lume de insecte, de păsări şi de fluturi.

Natura este văzută în “ipostaza feminităţii”, de iubită, logodnică sau mireasă. Motivul lunii este investit cu atributele feminităţii maiestuoase, ideale: “regina nopţii, moartă” , “lună, tu, stăpâna-a mării”, “sfântă regină”.

Pădurea apare şi ea ipostază feminină, chemându-şi iubitul: “O, rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult!”; “Te asamăn unui prinţ.”.

Natura are mişcări tandre, gesturi alinătoare, ca şi femeia însăşi. Noaptea, luna, steaua lunecă, se ridică, vin încetişor, plutesc, ca şi iubita: “Se ridică mândra lună”, “Ca răsărirea stelei în tăcere”, aşa cum iubita apare “cu un moale pas”.

Sub raport muzical, feminitatea acţionează culminant în plânsul apei: “apele plâng clar”, aşa cum iubita “ochii-n lacrimi şi-i ascunde”. Însuşi poetul se retrage din sfera umană şi se integrează naturii, ca principiu masculin. Luceafărul este element al naturii; metamorfozele lui umane nu rezistă, el sfârşeşte prin a se integra cosmosului (Edgar Papu). Steaua, ca element cosmic, se transforma în om.

Poetul se refugiază în natură (ca şi Leopardi şi Vigny), iar “aceasta nu rămâne fără ecou la durerile lui” (T. Vianu).

Mihai Eminescu nu este un “pictor al formelor, ci al luminii”. Peisajele sunt surprinse în transformare, sub imperiul luminii sau al apei. Uneori, lumina însoţeşte apa, contopindu-se cu ea (procedeu romantic): “Iată lacul. Luna plină / Poleindu-l, îl străbate; / El, aprins de-a ei lumină / Simte-a lui singurătate”.

O alta ipostază a naturii este legată de întrepătrunderea regnurilor: Revedere, Miron şi frumoasa fără corp, Cezara. Natura devine eden păgân, în care se produc explozii de sevă şi vitalitate (Memento mori, Cezara).

Există, în poezia eminesciană, o natură proaspătă şi bogată şi o natură grea, arhaică, gigantică (Gemenii, Memento mori), o natură a ceţurilor nordice (Diamantul Nordului, Geniu pustiu) sau cu elemente siderale (Luceafărul, Sărmanul Dionis).

În legătură strânsă cu tema iubirii, se dezvoltă o natură bogat colorată (cu flori de tei, trandafiri roşii, nuferi galbeni, flori albastre, romaniţe), care dau prospeţime, creează un cadru propice visului de fericire, o stare de iluminare în iubire.

Pe măsură ce lirica erotică eminesciană evoluează, culorile se estompează, trăirea iubirii este din ce în ce mai abstractă, natura se învăluie în taine, codrul devine împărat slăvit, marea – leagănul somnului şi al morţii. "

 

http://youtu.be/1CMs15wo8Ho

 

http://youtu.be/ug3H64IuoeE

 

 

[Afriq]

Arta fantastic-erotica are si ea farmecul ei... mai ales pentru mine ca e cu femei pe gustul meu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Baba-Novac]

Pentru iubitorii operei lui Baudelaire: o pictură pe pânză (Spleen et ideal) făcută de Carlos Schwabe după o acurelă din volumul Les Fleurs du mal (1857).

 

http://4.bp.blogspot.com/_BVbcNcXrio4/TNPLy4_bXqI/AAAAAAAAAqI/u3QB1a8bakk/s1600/Spleen+et+ideal+carlos+schwabe.jpg

 

 

 

Un extras din Florile răului: Imn frumuseţii

 

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O,Frumuseţe? Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;


Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

 

[the godfather]

[cpt.picard]

Sa se bucure si fetele