Mai iubeste cineva poezia?

[picon]

picoane cum ai dat tu punct pentru niste versuri de Beniuc? E ca si cum ai fi punctat niste versuri scrise de un poet PSD-ist.

Ce are de-a face? Poezia e frumoasă, așa cum și Păunescu a scris câteva poezii frumoase, printre tonele de mizerii. Și Nichita, a scris câteva poezii "pe linie", chiar dacă în stilul lui. Și exemplele pot continua..Judecăm opera, nu autorul. Cel puțin, așa e normal și corect. 

[Vizitator batranul george]

Ce are de-a face? Poezia e frumoasă, așa cum și Păunescu a scris câteva poezii frumoase, printre tonele de mizerii. Și Nichita, a scris câteva poezii "pe linie", chiar dacă în stilul lui. Și exemplele pot continua..Judecăm opera, nu autorul. Cel puțin, așa e normal și corect. 

 

de acord 100% si totusi nu pastrezi principiul cand vine vorba de politica actuala

[picon]

de acord 100% si totusi nu pastrezi principiul cand vine vorba de politica actuala

Acest topic nu este despre politică, mon cher, este despre poezie. Doar tu l-ai deschis.

[Vizitator batranul george]

Acest topic nu este despre politică, mon cher, este despre poezie. Doar tu l-ai deschis.

 

Stiu ca iti place sa ai ultimul cuvant, eu doar m-am  mirat ca ai dat punct la niste versuri de Beniuc, cunoscut pentru ca era comunist.In postarile legate de politica, am remarcat de asemenea ca nu conteaza pentru tine argumentele si esti gata sa judeci omul doar prin prisma optiunii politice.

Mi s-a parut ca nu esti consecvent in cazul poeziei,dar apreciez lipsa de consecventa in acest caz.

[humanoid_carbon_unit]

Stiu ca iti place sa ai ultimul cuvant, eu doar m-am  mirat ca ai dat punct la niste versuri de Beniuc, cunoscut pentru ca era comunist.In postarile legate de politica, am remarcat de asemenea ca nu conteaza pentru tine argumentele si esti gata sa judeci omul doar prin prisma optiunii politice.

Mi s-a parut ca nu esti consecvent in cazul poeziei,dar apreciez lipsa de consecventa in acest caz.

 

si paunescu credea in vraci si-n tamaduitori si tot felul de inventatori - vezi justin capra. omu' a fost foarte talentos. un pic dus insa.

[Vizitator]

 

Canım ders almadık mı

Acılarımızdan hep kaçmadık mı

Deliksiz uykularından uyanmadın mı

Yarın geçti çoktan

Kuytularından henüz çıkmadın mı

Yüreksiz kavgalarından beni duymadın mı

 

Özlüyorsan dönmüyorsan yazık

Bilmiyorsan içim hala yanık

 

İçinde aşk var yüzünde kin

Yüreğine sor bu da kim

Her sabah baktığın aynadaki

Bana deliriyor hala

Canım ders almadık mı

Acılarımızdan hep kaçmadık mı

Deliksiz uykularından uyanmadın mı

Yarın geçti çoktan

Kuytularından henüz çıkmadın mı

Yüreksiz kavgalarından beni duymadın mı

 

Las si eu asta aici...

[picon]

Stiu ca iti place sa ai ultimul cuvant, eu doar m-am  mirat ca ai dat punct la niste versuri de Beniuc, cunoscut pentru ca era comunist.In postarile legate de politica, am remarcat de asemenea ca nu conteaza pentru tine argumentele si esti gata sa judeci omul doar prin prisma optiunii politice.

Mi s-a parut ca nu esti consecvent in cazul poeziei,dar apreciez lipsa de consecventa in acest caz.

Iar eu ți-am spus că am apreciat poezia respectivă și ți-am dat și alte exemple de poeți. Păi, hai să-i scoatem pe actori și să-i punem la index pentru că au jucat roluri de comuniști, sau că au fost puși să recite poezii - odă lui Ceașcă! În postările legate de politică, am judecat și postarea și omul, pentru că o anumită opțiune/mentalitate în materie legată de politică este strict legată de acea persoană, dpdv intelectual, cultural, moral etc. Nu este cazul în ceea-ce privește arta.

Și nu e vorba de ultimul cuvânt, te las pe tine să-l ai! Nu voi posta un răspuns, să fii și tu fericit.

[forbidden_desire]

nu va certati, ok?

frumusetea poeziei (indiferent cine ar fi scris-o) merita mai mult :) 

nimeni nu-i perfect, toti suntem construiti din lumini si umbre ... poezia, insa, e mereu deasupra

[picon]

nu va certati, ok?

frumusetea poeziei (indiferent cine ar fi scris-o) merita mai mult :) 

nimeni nu-i perfect, toti suntem construiti din lumini si umbre ... poezia, insa, e mereu deasupra

Chiar nu ne certăm! Ne cunoaștem, suntem amici și ne mai "înțepăm".

[Vizitator]

Nu tăia din cruce – Costache Ioanid

 

Pe-o lespede rece, din greu răsuflând,

Cu umbre ciudate pe chipul său blând,

Sta frânt de-oboseală bătrânul creștin,

Dorind să mai guste un strop de alin.

 

O clipă-i aleargă privirea-napoi,

Prin frunzele smulse din arborii goi,

Se vede prin ceață, pe drum de căruți

Atâtea icoane din anii trecuți.

 

O viață de zbucium, de mari suferinți,

Și totuși de multe și dragi biruinți.

Dar crucea o clipă lăsată-i acum…

Adesea prea grea-i păruse pe drum.

 

O viață întreagă să porți pe grumaz

Atâtea batjocuri și-atâta necaz

BETANII puține; dar spini îndeajuns!

O clipă bătrânul se simte răpus.

 

O clipă, în suflet apar îndoieli

Gândește-te bine… dar de te-înșeli?

Ce-i viața?Ce-i lumea? Un larg labirint.

Urechea te-nșală ori ochii te mint.

 

Să-nduri pentru lume? Când lumea nu vrea

Vai , viața-i prea veche și crucea ți-e grea.

Și astfel cu-n umăr de cruce proptit

Bătrânul se lasă de somn copleșit.

 

Dar iată, în somnul de trudă și-amar

Lumini și imagini în minte-i apar

El vede mulți îngeri pe-un vârf de copac

Îl cheamă pe nume și semne îi fac.

 

Creștinul tresare! Se uită mirat

Și-n dată pornește sub cruce-aplecat

Și vântu-i aduce din culmi un ecou

Dar crucea apasă mai greu, tot mai mult

În piept dă năvală un negru tumult.

 

Prea grea mi-e povara acum la sfârșit

E DRUMUL prea-ngust și-i greu de suit.

Zadarnic mă lupt, mă-ndemn, mă grăbesc

Căci cerul cu mult mai departe-l zăresc.

 

Se leagănă, pas avântul e frânt

Bătrânul creștin e căzut la pământ.

Mi-e peste putere, aicea rămân.

Și cade-n țărână bătrânul creștin.

 

Ehei, măi creștine, s-aude un glas,

Prea mare-i povara, prea multe ai tras.

Ia barda aceasta și taie din lemn!

Nu fi fără minte, din milă te-ndemn.

 

Aceasta-i o cruce ce nu poți s-o duci

Căci ea-i cea mai mare și grea dintre cruci.

Creștinul ascultă îndemnul străin

Și-apucă unealta ce-l scapă de chin.

 

Lovește în bârnă cu braț de voinic.

Din cruce retează un pic câte-un pic.

O pune pe umăr, încearcă un pas,

Lovește cu barda în ce-a mai rămas.

 

Din nou mai încearcă; și apoi un fior

Șoptește: acuma e mult mai ușor.

Și-ndată pornește pe cale voios

Cu crucea ușoara urmând pe Hristos.

 

Pe drum se-ntânește cu cete de frați

Și-i lasă în urmă sub cruci aplecați

Și astfel, degrabă, zorind pe poteci,

Ajunge la poarta cetății de veci.

 

Ce ziduri de iaspiz, topal și argint,

Ce porți sclipitoare, de alb mărgărit,

Ce nor de stindarde! ce scări! Ce făclii!

Armate de îngeri cu lănci aurii!

 

Dar vai, de la el pân’ la porți e un șanț

Pe care nu-i punte, nici bară, nici lanț

Și strigă bătrânul de frică pătruns,

Dar nimeni nu-l vede să-i dea un răspuns.

Și strigă bătrânul, pierdut și răpus.

 

Nu-i nimeni la poartă, nu-i nimeni la zid.

Deodată, din vale, cu ochii strălucind

Cu crucea pe umeri vin frați și surori.

Ei vin cu nădejde, tăcuți, gânditori

 

Și repede crucea ca punte și-o pun.

Ei trec peste punte, pe poartă pătrund,

Iar crucea în urmă se pierde la fund.

Bătrânul ia crucea cu a dorului val

 

Și-ncearcă s-o pună și el de pe mal.

Dar vai, crucea-i scurtă! Au toate un rost.

Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost.

Creștinii trec șanțul și intră pe porți

Ce bine-i întreagă crucea s-o porți!

 

Ce cântec! Ce chiot se-aude-n Eden

Ce largi mulțumiri într-un dulce refren.

Ce zboruri de îngeri ! Ce slăvi ? Ce lumini?

Ce mari curcubeie de aur și crini.

 

Creștinul de-afara de jale-i răpus.

Cu greu peste șanț lemnul crucii și-a pus.

Și-ncearcă să treacă un pas, înca-un pas.

O ! Cât de aproape-i al Domnului glas.

 

Un pas, încă unul, pragu-i deschis.

Dar crucea, deodată, se duce-n abis

Și cade bătrânul în golul temut.

Răsplata-i căzută și sceptru-i pierdut.

 

Dar iată ce taină! el nu stie cum

Pe lespedea rece; la margini de drum

Acolo c-un umăr de cruce proptit

Dormise o clipă și visu a venit

Un sol și-o trezire, din ceruri i-a dat.

 

Creștinul se scoală și simte în piept

O flacără nouă și-un dor înțelept.

Cu grabă apoi povara luând

Privește-nainte cu chipul său blând.

 

Și crucea îi pare aripă spre zări.

Ah, crucea-i întreagă și-i fără scurtări.

Acum el vă spune: În drumul spre rai

Din crucea credinței nimic să nu tai.

 

Cu crucea întreagă Isus către noi

Veni de la Tatăl cu sânge șuvoi

Și acum El din lume ne-așteaptă la fel,

Cu crucea întreagă s-ajungem la El.

[marian cristescu]

https://scontent.fotp3-3.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/42659109_2202508153357007_5706200580603510784_n.jpg?_nc_cat=109&oh=f61337e92498e50e1cd2bfc45d4b68f8&oe=5C290F0F

[Vizitator renesmee]

Un hoit

O, suflete-aminteşte- i priveliştea murdară

Ce-atât de mult cândva ne-a umilit

În dimineaţa-aceea cu molcom cer de vară;

Un hoit scârbos pe un prundiş zvârlit,

 

Îşi desfăcea asemeni unei femei obscene

Picioarele şi, puhav de venin,

Nepăsător şi cinic, îşi deschidea alene

Rânjitul pântec de miasme plin.

 

Putreziciunea asta se răsfăţa la soare

Care-o cocea adânc şi liniştit

Vrând parcă să întoarcă Naturii creatoare

Tot ce-adunase ea, dar însutit

 

Şi cerul privea hoitul superb cum se desfată

Îmbobocind asemeni unei flori...

Simţind că te înăbuşi, ai şovăit deodată

Din pricina puternicei duhori.

 

Din putrezitul pântec pe care muşte grase

Zburau greoi cu zumzete-ascuţite

Curgeau oştiri de larve ca nişte bale groase

De-a lungu-acestor zdrenţe-nsufleţite.

 

Cu legănări de valuri şi sfârâit de foale,

Zvâcnind şi opintindu-se din greu

Părea că trupul iar şi, umflat de-un suflu moale,

Trăieşte înmulţindu-se mereu.

 

Şi-această lume-ntr-una vuia cântând ciudat

Ca vântul sau ca apa curg toare

Sau un grăunte care, necontenit mişcat,

Se-nvârte ritmic în vânturătoare.

 

Aproape ştearsă, forma acum nu mai era

Decât un vis, o schi ce tânjeşte

Pe pânza şi pe care artistul o reia

Şi doar din amintire o sfârşeşte.

 

poezie clasică de Charles Baudelaire

[paul anka]

Nu o mai iubesc,mi-a mancat zilele cand a trebuit sa memoram  la scoala Toma Alimos si altele foarte lungi

[vistantric]

...Si eu la fel.

Ma ajuta!

Sa...

ating,

Un țel...

Sunt inspirată

Adânc în...

noapte!

[picon]

...Si eu la fel.

Ma ajuta!

Sa...

ating,

Un țel...

Sunt inspirată

Adânc în...

noapte!

Taci!

[lorenzzo]

.

[mariusrfr]

Hai ca vad ca mai sunt si altii fara inspiratie

Mi" dor

Singur în noaptea târzie ,

Stau și privesc o făclie,

E luna ce și ea e trează,

Privind la mine prin fereastră.

 

 

 

-De ce nu dormi mai băiete?

Întreabă luna în șoaptă.

-Nu pot, mi gândul de parte.

Și inima rau îmi tresaltă.

 

 

 

Mi-e dor de al meu fecior,

Departe el este plecat.

Mă doare inima de mor,

Și nu știu ce să mai fac.

 

 

 

Nimeni nu-mi știe tristețea,

Și sufletul mi tare-ncărcat,

Doar tu lună stingheră ......

Și eu băietu-ntristat....