august

On va pouvoir décrocher la lune Am ieşit pe uşă, iar în hol mi-am dat seama că nu mai ştiam în ce parte este liftul, la stânga sau la dreapta? Aleg a doua variantă şi realizez că mă îndrept în direcţia greşită. Într-un final ajung în faţa ascensorului şi încă nu îmi dau seama cum a trecut aşa de repede timpul. Apăs butonul cu litera „P”, în câteva momente sunt la parter. Pe aici am venit ? Nu mai ştiu, încă mai caut repere. Trec de uşa de la intrarea în bloc, iar în faţa mea se întinde leneş trotuarul umezit de ploaia care se oprise. Aerul răcoros al serii îmi inundă plămânii şi remarc o uşoară tentă de oboseală, paşii nu mai sunt la fel de grăbiţi precum au fost când am ajuns pentru prima oară în această locaţie. Persistă senzaţia unei reverberaţii, ca atunci când fiecare celulă a fost ruptă de la locul său şi acum încearcau frenetic să se recompună într-un întreg. Merg alene şi încep să-mi amintesc semaforul, trecerea de pietoni, vacarmul oraşului cu oameni şi automobile aflate într-un flux continuu. Cât de ciudată poate fi viaţa uneori, cu aproape două ceasuri înainte eram destul de sceptic asupra acestei vizite, recenziile succinte la adresa ei păreau cam ireale, fiind exclusiv pozitive. Spre uimirea mea aveam să descopăr o persoană pe atât de dezinvoltă şi atentă faţă de invitat pe cât este de tăcută pe forum. Iniţial am contactat-o prin PM, iar în ziua următoare am stabilit la telefon data şi ora întâlnirii. Mi-a răspuns cu o voce calmă şi uşor năstruşnică ce avea să prefigureze o parte din temperamentul unei persoane extrovertite şi volubile. Imediat ce s-a întredeschis uşa garsonierei s-a auzit prezenţa pe fundal a unui french cafe music în timp ce o aromă suavă îmi mângâia simţurile olfactive. După ce am făcut cunoştinţă, mi-a mărturist că a intrat pe profilul meu şi a observat postările cu melodiile din ţara hexagonului, în timp ce eu mă uitam precum pisica la castraveţi, luat complet pe nepregătite. Nu mă aşteptam la o asemenea primire. Gazda mea, îmbrăcată într-un capoţel de mătase vişinie, se bucura de parcă ar fi venit Crăciunul şi urma să deschidă cadourile de sub brad, cu acea exuberanţă infantilă specifică unui copil în perioada sărbătorilor. Am discutat puţin despre apa de gură şi parfumuri în timp ce mă dezechipam. Ajuns în costumul lui Adam mi-am luat prosopul şi ustensilele pentru a merge la duş, unde aveam să zăbovesc preţ de aproximativ zece minute. Revenind în cameră, ea mi-a urmat locul în baie. În încăperea cu lumină diafană se putea distinge patul cu aşternuturi albe care trona somptuos păzit de către două fotolii joase în aceeaşi nuaţă şi o bibliotecă de perete. Neavând altceva mai bun de făcut m-am dus la laptop şi am ales una dintre melodiile mele preferate, ZAZ-Je veux. Ea a revenit, iar eu m-am întins pe pat şi am preferat să începem cu un masaj de relaxare, timp în care ne mai puteam cunoaşte puţin unul pe celălalt. Apoi am început să ne sărutăm, la început mai timid, ca două fiinţe care abia se descoperă, în timp ce eu o „despachetam” printre alintări. Ce a urmat a fost de vis: trupurile noastre s-au contopit într-un dans de pasiune nestăvilită, vibrând într-o simfonie carnală, gemetele-i zburdau înconjurându-mă, oprite numai de sărutările frugale. Ce contre, ce senzaţii, ce sunete cu puncte mari de exclamare... După ce am terminat şi eram amândoi sleiţi de puteri am început s-o dezmierd continuând să ne confesăm unul altuia opiniile despre viaţă. Acum stau şi mă întreb dacă tencuiala mai era toată la locul ei luând în considerare mica noastră zvăpăială şi cum se face că nu au bătut vecinii la uşă ca să dăm volumul mai jos. Probabil insonorizarea este destul de eficientă sau locatarii cei mai apropiaţi erau plecaţi de acasă. Cam aceasta a fost vizita mea în linii mari. Note, ca la regulament, foarte dificil de estimat: Locaţia: ar fi de 9.5. Este aranjată cu gust şi inspiră o şedere plăcută; singurul inconvenient este că scurgerea de la baie are o personalitate mai îndărătnică. Contact: initial prin PM, apoi pe telefon. Apect: 9.5. Hmm... oare dacă o voi stropi data viitoare cu apă de mare se va transforma în sirenă? To be continued . Atitudine: 10. GFE, cine are nevoie de asa ceva? De azi inainte există un nou standard, se numeste NE (Nathalia Experience), am zis . Normal: 10. Sky is the limit . Smoking: da, insă o face în mod „paşnic” şi nu este intrusiv. Aptitudini speciale: volubilă şi empatică. Animale de companie: nimic de raportat. Cadou: se regăseşte în anunţul de pe prima pagină. În concluzie Nathalia posedă o naturaleţe care dezarmează, acel mod zglobiu da a fi tânără, originală şi plină de viaţă, un fel de Amelie Poulain în carne şi oase. Cu certitudine nu este pentru oricine, opinia mea este că cei mai mulţi nu ar căuta aceste atribute sau poate nici nu s-ar obosi a le observa. Prin atuurile pe care le posedă şi felul ei de a fi, aş putea spune ca ea în sine este o clasă aparte în lumea escorting-ului, deşi nu sunt sigur că e pe deplin conştientă de calităţile pe care le posedă. De spus ar mai fi poate multe, însă timpul nu este chiar atât de darnic de cele mai multe ori cu mine, aşa că voi sintetiza totul printr-un citat: “Once you have tasted flight, you will forever walk the earth with your eyes turned skyward, for there you have been, and there you will always long to return.” – Leonardo da Vinci https://www.youtube.com/watch?v=Tm88QAI8I5A

https://www.youtube.com/watch?v=zqKZ_WIK5ms

https://www.youtube.com/watch?v=NLD1PmR4cFU