NU-MI PASĂ!...

[baron58]

NU-MI PASĂ!...BA ÎMI PASĂ!...

 

Voi începe cu citarea unei poezii de pe alt topic:

 

Nu-mi mai pasă de visare,

Nu-mi mai pasă de-un altar,

Nu-mi mai pasă-n piața mare

De povești cu gust amar.

 

Nu-mi mai pasă de stridențe,

Nu-mi mai pasă de tăceri,

Nu-mi mai pasă de-aparențe

Și de ce azi pleacă-n ieri!

 

Nu-mi mai pasă de ocară,

Nu-mi mai pasă de grimase,

Nu-mi mai pasă de o vară

Ce se zmiorcăie prin case!

 

Nu-mi mai pasă de iubire,

Nu-mi mai pasă de-un apus,

Nu-mi mai pasă de senile

Întrebări ce nu s-au pus!

 

Nu-mi mai pasă de senzații,

Nu-mi mai pasă nici de mofturi,

Nu-mi mai pasă de creații

Fără capăt dar cu costuri!

 

Nu-mi mai pasă nici de mine,

Nu-mi mai pasă de-amandoi,

Nu-mi mai pasă că pe șine

Pleacă trenuri fără noi!

 

Nu-mi mai pasă că nu-mi pasă

Nu-mi mai pasă de mă crezi

Așa-s azi și nu sunt laș

Sunt așa până mă vezi!

 

Ce doresc să scriem aici?...Cam de toate... lucruri pe care le-am trecut uneori cu vedere... lucruri care nu le-am dat importanța la acel moment..., semnale primite dar cărora nu le-am acordat atenția cuvenită..., momente când am realizat că am fost manipulați grosolan,dar orbiți la acel moment... momente din culise... experiențe inedite..., decepții...etc....

 

Voi veni și eu de marți cu lucruri interesante,...am multe momente deosebite de prezentat...

 

Nu știu cum se face că lista mea de prieteni virtuali se micșorează,am scos mulți "prieteni"; și voi mai scoate...e prea stufoasă și ne confirmă cu realitatea...

 

Mă aștept la multe momente interesante și inedite.

 

Să aveți spor în toate și la toate!

[Vizitator vasileblej]

NU-MI PASĂ!...BA ÎMI PASĂ!...

 

Voi începe cu citarea unei poezii de pe alt topic:

 

Nu-mi mai pasă de visare,

Nu-mi mai pasă de-un altar,

Nu-mi mai pasă-n piața mare

De povești cu gust amar.

 

Nu-mi mai pasă de stridențe,

Nu-mi mai pasă de tăceri,

Nu-mi mai pasă de-aparențe

Și de ce azi pleacă-n ieri!

 

Nu-mi mai pasă de ocară,

Nu-mi mai pasă de grimase,

Nu-mi mai pasă de o vară

Ce se zmiorcăie prin case!

 

Nu-mi mai pasă de iubire,

Nu-mi mai pasă de-un apus,

Nu-mi mai pasă de senile

Întrebări ce nu s-au pus!

 

Nu-mi mai pasă de senzații,

Nu-mi mai pasă nici de mofturi,

Nu-mi mai pasă de creații

Fără capăt dar cu costuri!

 

Nu-mi mai pasă nici de mine,

Nu-mi mai pasă de-amandoi,

Nu-mi mai pasă că pe șine

Pleacă trenuri fără noi!

 

Nu-mi mai pasă că nu-mi pasă

Nu-mi mai pasă de mă crezi

Așa-s azi și nu sunt laș

Sunt așa până mă vezi!

 

Ce doresc să scriem aici?...Cam de toate... lucruri pe care le-am trecut uneori cu vedere... lucruri care nu le-am dat importanța la acel moment..., semnale primite dar cărora nu le-am acordat atenția cuvenită..., momente când am realizat că am fost manipulați grosolan,dar orbiți la acel moment... momente din culise... experiențe inedite..., decepții...etc....

 

Voi veni și eu de marți cu lucruri interesante,...am multe momente deosebite de prezentat...

 

Nu știu cum se face că lista mea de prieteni virtuali se micșorează,am scos mulți "prieteni"; și voi mai scoate...e prea stufoasă și ne confirmă cu realitatea...

 

Mă aștept la multe momente interesante și inedite.

 

Să aveți spor în toate și la toate!

 

 

   Bine ai venit la realitate! Sentimentul vine din partea celor care vor să fie și ei un baron (aici și in realitate) dar nu încearcă și atunci.... De ce să nu ucidă acel baron care poate.... Treducere liberă invidie. Ignoră, fii mândru si privește-i cu dispreț. Nu toți pot fi baroni, rămâi în barca mea. 

[Vizitator marmotto]

Dacă ... - Rudyard Kipling

 

De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău

Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,
Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !

[potolea]

Glossă

 

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

 

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

 

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

 

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

 

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

 

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

 

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

 

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

 

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

 

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

[Vizitator marmotto]

 

[baron58]

Nu-mi pasă!...sau mai bine zis nu-mi mai pasă!...de o prietenie,fie ea și de trei ani,... prietenie reală nu virtuală,... bineînțeles dacă a fost prietenie,... greu de spus,...voi mai comenta aici, cât și dincolo pe topicul de recenzii...,nu mai e mult până săptămâna viitoare...

[Vizitator sabina10]

NU-MI PASĂ!...BA ÎMI PASĂ!...

 

Voi începe cu citarea unei poezii de pe alt topic:

 

Nu-mi mai pasă de visare,

Nu-mi mai pasă de-un altar,

Nu-mi mai pasă-n piața mare

De povești cu gust amar.

 

Nu-mi mai pasă de stridențe,

Nu-mi mai pasă de tăceri,

Nu-mi mai pasă de-aparențe

Și de ce azi pleacă-n ieri!

 

Nu-mi mai pasă de ocară,

Nu-mi mai pasă de grimase,

Nu-mi mai pasă de o vară

Ce se zmiorcăie prin case!

 

Nu-mi mai pasă de iubire,

Nu-mi mai pasă de-un apus,

Nu-mi mai pasă de senile

Întrebări ce nu s-au pus!

 

Nu-mi mai pasă de senzații,

Nu-mi mai pasă nici de mofturi,

Nu-mi mai pasă de creații

Fără capăt dar cu costuri!

 

Nu-mi mai pasă nici de mine,

Nu-mi mai pasă de-amandoi,

Nu-mi mai pasă că pe șine

Pleacă trenuri fără noi!

 

Nu-mi mai pasă că nu-mi pasă

Nu-mi mai pasă de mă crezi

Așa-s azi și nu sunt laș

Sunt așa până mă vezi!

 

Ce doresc să scriem aici?...Cam de toate... lucruri pe care le-am trecut uneori cu vedere... lucruri care nu le-am dat importanța la acel moment..., semnale primite dar cărora nu le-am acordat atenția cuvenită..., momente când am realizat că am fost manipulați grosolan,dar orbiți la acel moment... momente din culise... experiențe inedite..., decepții...etc....

 

Voi veni și eu de marți cu lucruri interesante,...am multe momente deosebite de prezentat...

 

Nu știu cum se face că lista mea de prieteni virtuali se micșorează,am scos mulți "prieteni"; și voi mai scoate...e prea stufoasă și ne confirmă cu realitatea...

 

Mă aștept la multe momente interesante și inedite.

 

Să aveți spor în toate și la toate!

 

DE CE?

 

DE CE să-ți pese de lumea profitoare,

De-un fals ecou de vorbă nerostită,

Când tu te pierzi în lumea asta mare

Și știi că inima îți e prea des rănită?

 

DE CE să fii mereu tu cel ce iartă

Sau caută adesea motive și explicații,

Când alții pradă cad atâtor dulci tentații

Și un pas greșit din partea ta așteaptă?

 

DE CE timp să-ți găsești tu pentru toate

Iar când la rândul tău un sprijin ceri,

Să dai de neînțelegeri, răutate,

Un nesecat izvor al unor mari dureri ?

 

Și mai ales DE CE în ochii lor să pari

Ne'ncrezător și chiar din start învins,

Când către tine or să vină iar

Deși nici cu o vorbă rea nu i-ai atins?

[Vizitator sabina10]

" Când stai în tren și pleacă trenul vecin

De ce ai impresia că ai plecat

Tu?

 

Primăvara și toamna

Te tot uiți pe cer, pierdut în gânduri,

Stoluri de păsări vin,

Stoluri de păsări pleacă

De ce ai impresia că mergi tu?

 

Toată viața m-am uitat pe fereastŕă

Pironit într-un colț

De autobuz, de tren, de vapor

Hurducat de căruță

M-am uitat cum fug de mine copacii

Oameni, orașe, continente

De ce sunt copleșit de atâtea emoții,

De ce am impresia

Că am cunoscut lumea?"

 

Marin Soresc- " Pleacă trenul"

[baron58]

Dualitate

 

Alături de linia dreaptă

am desenat o linie curbă,

fără să mă gândesc deocamdată

la nicio deosebire de sex.

Mai târziu,

când mi-am complectat

bagajul de cunoştiinţe,

fiind confruntat cu alte forme

şi planuri geometrice,

am înţeles sensul ascuns

al mişcărilor tactice,

dualitatea devorantă

dintre linia dreaptă

şi linia curbă,

dintre cuvântul rostit

şi cel desenat,

în lupta acerbă, continuă

pentru dreptul la coexistenţă.

[Vizitator marmotto]

Tristeţea trenului ce pleacă

Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea noilor senzaţii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De mătrăgună şi cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte...

Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Şi coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Şi glas de cobe ce-nspăimântă!...

Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veşnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omeneşti, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluş capitonate!...
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuţi să stea pe loc...

El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine...

Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...

 

Ion Minulescu - "Prin gările cu firme-albastre"

[Vizitator sabina10]

"Doctore, simt ceva mortal

Aici, în regiunea ființei mele.

Mă dor toate organele,

Ziua mă doare soarele

Iar noaptea luna și stelele.

 

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer

Pe care până atunci nici nu-l observasem

Și mă trezesc în fiecare dimineață

Cu o senzație de iarnă.

 

Degeaba am luat tot felul de medicamente

Am urât și am iubit, am învățat să citesc

Și chiar am citit niște cărți

Am vorbit cu oamenii și m-am gândit

Am fost bun și am fost frumos....

 

Toate acestea n-au avut niciun efect, doctore

Și am cheltuit pe ele o groază de ani

Cred că m-am îmbolnăvit de moarte

Intr-o zi când m-am născut. "

 

Marin Sorescu- " Boala"

[potolea]

"Doctore, simt ceva mortal

Aici, în regiunea ființei mele.

Mă dor toate organele,

Ziua mă doare soarele

Iar noaptea luna și stelele.

 

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer

Pe care până atunci nici nu-l observasem

Și mă trezesc în fiecare dimineață

Cu o senzație de iarnă.

 

Degeaba am luat tot felul de medicamente

Am urât și am iubit, am învățat să citesc

Și chiar am citit niște cărți

Am vorbit cu oamenii și m-am gândit

Am fost bun și am fost frumos....

 

Toate acestea n-au avut niciun efect, doctore

Și am cheltuit pe ele o groază de ani

Cred că m-am îmbolnăvit de moarte

Intr-o zi când m-am născut. "

 

Marin Sorescu- " Boala"

[baron58]

Închiși în noi

 

Rămânem închiși în propria piele.

Pe sensuri unice, în negrele gânduri.

În fricile noastre ne-ascundem curajul

Și nu mai știm să citim printre rânduri.

 

Iubim frumusețea în formele ei

Femeia, bărbatul, pământul, natura

Găsim evadarea în dans de idei

Și-alegem virtutea s-o-mpingem aiurea!

 

Ce dulce-i păcatul gustandu-l cu sete

Rămânem închiși în propria piele!

Atingem secretul din lumi desuete

Mimăm adevărul, minciuna-i avere!

[Vizitator marmotto]

Pot să fiu uitat, pentru că
nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
şi cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sangele meu se varsă în mare
oricum.
E loc. Toate coastele s-au ridicat
ca nişte bariere.
E lumină destulă. Privirile mele
nu văd decât o singură mască.
Dar ea nu exista încă,
aşa ca e loc, e loc, este. 

 

Nichita Stanescu - "Edict"

[potolea]

Pot să fiu uitat, pentru că

nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească.

Pot fi părăsit, pentru că

nu-mi iubesc picioarele, pot merge

şi cu aerul.

Pot fi lăsat singur, pentru că

sangele meu se varsă în mare

oricum.

E loc. Toate coastele s-au ridicat

ca nişte bariere.

E lumină destulă. Privirile mele

nu văd decât o singură mască.

Dar ea nu exista încă,

aşa ca e loc, e loc, este. 

 

Nichita Stanescu - "Edict"

 

Daţi-mi un trup, voi munţilor

 

                                                                             Lucian Blaga

 

Daţi-mi un trup, voi munţilor

 

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,

şi totuşi

flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,

căci lutul tău slab

mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet

ce-l port.

 

Daţi-mi un trup,

voi munţilor,

mărilor,

daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia

în plin!

Pământule larg, fii trunchiul meu,

fii pieptul acestei năprasnice inimi,

prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,

fii amfora eului meu îndărătnic!

 

Prin cosmos

auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi

şi-aş apare năvalnic şi liber

cum sunt,

pământule sfânt.

 

Când as iubi,

mi-aş întinde spre cer toate mările

ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,

spre cer,

să-l cuprind,

mijlocul să-i frâng,

să-i sărut sclipitoarele stele.

 

Când aş urî,

aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă

bieţi sori

călători

şi poate-aş zâmbi.

 

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

[Vizitator costichelg]

Hop si eu: (din marii compozitori contemporani) (si bineinteles din grupuri respectabile)  

 

“I-am spus mereu nu vreau camila

Intii de toate fa-mi o vila” (A.S.I.A)

[Vizitator costichelg]

Hop si eu: (din marii compozitori contemporani) (si bineinteles din grupuri respectabile)  

 

“I-am spus mereu nu vreau camila

Intii de toate fa-mi o vila” (A.S.I.A)

Din aceeasi poveste:

 

“Printul meu are titei

Pot sa fac ce vreau cu ei” (A.S.I.A) 

[Vizitator costichelg]

Din aceeasi poveste:

 

“Printul meu are titei

Pot sa fac ce vreau cu ei” (A.S.I.A) 

Din alta poveste:

 

“As vrea sa sun la tine

Dar tu esti linga mine” (Sexxy)

[potolea]

Din alta poveste:

 

“As vrea sa sun la tine

Dar tu esti linga mine” (Sexxy)

[potolea]

Din alta poveste:

 

“As vrea sa sun la tine

Dar tu esti linga mine” (Sexxy)

https://www.facebook.com/mprazvan/videos/3139055119485659/

[baron58]

A FI SAU A NU Fi FERICIT!...

 

Cu cât îți pasă mai puțin de părerea lumii, cu atât trăiești mai bine, mai liber și mai fericit.

A fi fericit este lucrul foarte subiectiv. Greu găsim un consens sau un standard universal pentru a ști ce trebuie să facem pentru a fi fericiți. Totul se bazea pe opinii și sentimente proprii. Trăim într-o societate foarte materialistă probabil pentru că această credință a creat societatea în care trăim. Materialismul, care și-a pus mult amprenta asupra noastră, ne spune că cu cât avem mai mult, cu atât vom fi mai fericiți. Banii ne fac viața confortabilă. Statutul ne aduce respect. Frumusețea ne face dorinți. Lucrurile ne fac viața mai ușoară. Și la prima vedere se pare că o viață mai ușoară,mai confortabilă este una mai fericită. Se pare, fiindcă nu-i chiar așa.Totul se învârte în jurul nostru și al identității noastre. Și aceasta este exact cauza stresului și nefericirii noastre. Eul ne judecă întotdeauna gândurile și comportamentul. Eul nu este niciodată fericit. Eul critică mereu. Ne gândim întotdeauna cum ar trebui să ne simțim, cum ar trebui să arătăm, cum ar trebui să acționăm, ce este al nostru, ce ne place, ce ne dorim și cum am putea fi percepuți de ceilalți.Încercăm întotdeauna să controlăm fiecare situație, astfel încât să se potrivească preferințelor noastre individuale, iar apoi ne îngrijorează ceea ce cred alții despre noi și ceea ce gândesc ei. Suntem copleșiți de toate aceste gânduri fără sfârșit, despre modul în care ne raportăm la lumea din jurul nostru.

Adevărul este că, este extrem de dificil, de fapt aproape imposibil,de multe ori, să schimbi părerea cuiva despre tine. Încercarea de a schimba părerea cuiva despre tine este o lecție de inutilitate, fără rost. Sau, s-ar putea să-i schimbi părerea despre tine, dar de ce ai vrea să-ți pierzi timpul prețios, convingând pe cineva ce persoană minunată ești? Părerea lor despre tine contează, uneori, mai puțin decât nimic.

Ați observat vreodată cât de liniștit ești în acele scurte momente când nu te gândești la nimic în special, când mintea ta este liniștită și te bucuri doar de priveliștile plăcute ce te înconjoară. Acest lucru se datorează faptului că cu cât îți pasă mai puțin de părerea lumii, cu atât vei fi mai fericit.Nu le oferi acestor oameni un al doilea gând, și vei fi mai fericit.Așa poți realiza liniștea sufletească pe care o dorești.

DA, NU-MI MAI PASĂ PREA MULT!

DAR,OM FIIND, SĂ NU CREDEȚI CĂ NU AM ȘI EU SENSIBILITĂȚILE MELE.

[potolea]

A FI SAU A NU Fi FERICIT!...

 

Cu cât îți pasă mai puțin de părerea lumii, cu atât trăiești mai bine, mai liber și mai fericit.

A fi fericit este lucrul foarte subiectiv. Greu găsim un consens sau un standard universal pentru a ști ce trebuie să facem pentru a fi fericiți. Totul se bazea pe opinii și sentimente proprii. Trăim într-o societate foarte materialistă probabil pentru că această credință a creat societatea în care trăim. Materialismul, care și-a pus mult amprenta asupra noastră, ne spune că cu cât avem mai mult, cu atât vom fi mai fericiți. Banii ne fac viața confortabilă. Statutul ne aduce respect. Frumusețea ne face dorinți. Lucrurile ne fac viața mai ușoară. Și la prima vedere se pare că o viață mai ușoară,mai confortabilă este una mai fericită. Se pare, fiindcă nu-i chiar așa.Totul se învârte în jurul nostru și al identității noastre. Și aceasta este exact cauza stresului și nefericirii noastre. Eul ne judecă întotdeauna gândurile și comportamentul. Eul nu este niciodată fericit. Eul critică mereu. Ne gândim întotdeauna cum ar trebui să ne simțim, cum ar trebui să arătăm, cum ar trebui să acționăm, ce este al nostru, ce ne place, ce ne dorim și cum am putea fi percepuți de ceilalți.Încercăm întotdeauna să controlăm fiecare situație, astfel încât să se potrivească preferințelor noastre individuale, iar apoi ne îngrijorează ceea ce cred alții despre noi și ceea ce gândesc ei. Suntem copleșiți de toate aceste gânduri fără sfârșit, despre modul în care ne raportăm la lumea din jurul nostru.

Adevărul este că, este extrem de dificil, de fapt aproape imposibil,de multe ori, să schimbi părerea cuiva despre tine. Încercarea de a schimba părerea cuiva despre tine este o lecție de inutilitate, fără rost. Sau, s-ar putea să-i schimbi părerea despre tine, dar de ce ai vrea să-ți pierzi timpul prețios, convingând pe cineva ce persoană minunată ești? Părerea lor despre tine contează, uneori, mai puțin decât nimic.

Ați observat vreodată cât de liniștit ești în acele scurte momente când nu te gândești la nimic în special, când mintea ta este liniștită și te bucuri doar de priveliștile plăcute ce te înconjoară. Acest lucru se datorează faptului că cu cât îți pasă mai puțin de părerea lumii, cu atât vei fi mai fericit.Nu le oferi acestor oameni un al doilea gând, și vei fi mai fericit.Așa poți realiza liniștea sufletească pe care o dorești.

DA, NU-MI MAI PASĂ PREA MULT!

DAR,OM FIIND, SĂ NU CREDEȚI CĂ NU AM ȘI EU SENSIBILITĂȚILE MELE.

[Vizitator gvbolovan]

... cu cât îți pasă mai puțin de părerea lumii, cu atât vei fi mai fericit...

Mulțam că m-ai ajutat să înțeleg de ce eu sunt mereu fericit... :D  :laugh2 

[Vizitator marmotto]

A FI SAU A NU Fi FERICIT!...

 

Cu cât îți pasă mai puțin de părerea lumii, cu atât trăiești mai bine, mai liber și mai fericit.

A fi fericit este lucrul foarte subiectiv. Greu găsim un consens sau un standard universal pentru a ști ce trebuie să facem pentru a fi fericiți. Totul se bazea pe opinii și sentimente proprii. Trăim într-o societate foarte materialistă probabil pentru că această credință a creat societatea în care trăim. Materialismul, care și-a pus mult amprenta asupra noastră, ne spune că cu cât avem mai mult, cu atât vom fi mai fericiți. Banii ne fac viața confortabilă. Statutul ne aduce respect. Frumusețea ne face dorinți. Lucrurile ne fac viața mai ușoară. Și la prima vedere se pare că o viață mai ușoară,mai confortabilă este una mai fericită. Se pare, fiindcă nu-i chiar așa.Totul se învârte în jurul nostru și al identității noastre. Și aceasta este exact cauza stresului și nefericirii noastre. Eul ne judecă întotdeauna gândurile și comportamentul. Eul nu este niciodată fericit. Eul critică mereu. Ne gândim întotdeauna cum ar trebui să ne simțim, cum ar trebui să arătăm, cum ar trebui să acționăm, ce este al nostru, ce ne place, ce ne dorim și cum am putea fi percepuți de ceilalți.Încercăm întotdeauna să controlăm fiecare situație, astfel încât să se potrivească preferințelor noastre individuale, iar apoi ne îngrijorează ceea ce cred alții despre noi și ceea ce gândesc ei. Suntem copleșiți de toate aceste gânduri fără sfârșit, despre modul în care ne raportăm la lumea din jurul nostru.

Adevărul este că, este extrem de dificil, de fapt aproape imposibil,de multe ori, să schimbi părerea cuiva despre tine. Încercarea de a schimba părerea cuiva despre tine este o lecție de inutilitate, fără rost. Sau, s-ar putea să-i schimbi părerea despre tine, dar de ce ai vrea să-ți pierzi timpul prețios, convingând pe cineva ce persoană minunată ești? Părerea lor despre tine contează, uneori, mai puțin decât nimic.

Ați observat vreodată cât de liniștit ești în acele scurte momente când nu te gândești la nimic în special, când mintea ta este liniștită și te bucuri doar de priveliștile plăcute ce te înconjoară. Acest lucru se datorează faptului că cu cât îți pasă mai puțin de părerea lumii, cu atât vei fi mai fericit.Nu le oferi acestor oameni un al doilea gând, și vei fi mai fericit.Așa poți realiza liniștea sufletească pe care o dorești.

DA, NU-MI MAI PASĂ PREA MULT!

DAR,OM FIIND, SĂ NU CREDEȚI CĂ NU AM ȘI EU SENSIBILITĂȚILE MELE.

[potolea]