Sari la conținut

picon

Platinum Member
  • Număr conținut

    52.491
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

  • Zile Câștigate

    41

Intrări Blog postat de picon

  1. picon
    Era cald in acel sfarsit de august. Soarele ardea puternic,era ora doua dupa-amiaza. Golful francezului ramasese aproape gol. Plecasera aproape toti,goniti de foame si de vantul sacaitor,care ridica din cand in cand nisipul,care iti intra peste tot. Golful francezului,era ca si si Epava,unul din locurile unde se facea nudism,unul din locurile de fronda,unde aveau tinerii anilor '80 impresia ca faceau dizidenta cumva...ca erau mai cu mot. Aici veneau multi din" lumea buna" a acelor ani: studenti-artisti,cantareti,trupe,tineri actori,intr-o fratietate cu "muritorii de rand" la pielea goala.
    El a ramas pe plaja,desi gasca plecase sa manance de pranz: o langose si niste beri. A ramas,desi batea vantul din ce in ce mai tare...voia sa ramana singur. In acea zi,se implinea un an de cand ii murise tatal,pe care il divinizase. Se terminase tabara,ultima tabara din viata de student,peste o luna trebuia sa se prezinte la postul unde fusese repartizat. A mai ramas o saptamana impreuna cu cativa din gasca cu care plecase la Costinesti in tabara.Venisera "blindati" si cu ajutorul unei pile din statiune,unei diferente de bani si "atentiilor" isi schimbasera cazarea la Hotel Forum. Marfa! Si-au prelungit usor sederea,caci vacanta se termina si studentii plecau siruri siruri catre gara.
    Isi facuse un culcus compus din malul inalt al falezei , un "zid" din pietroaie care se gaseau din plin acolo,inalt de vreo 3-4 palme,suficient ca la "firul nisipului" sa fie cat de cat adapost si un cearceaf prins in doua bete.Statea in pielea goala pe burta,privind marea,fuma si se gandea. Ganduri amestecate,despre taica-su,despre viata ce urma sa inceapa. Avea constiinta faptului ca o data cu aceste zile de sfarsit de vara se sfarsea si tineretea lui.Era trist,lacrimile-i curgeau pe obraji,amestecandu-se cu firele de nisip si sarea aflate din belsug.Maica-sa a insistat sa mai ramana la mare,se va ocupa ea de parastas. " Mai stai mama la mare,e ultima ta vacanta,intri "la stapan" si nu o sa mai poti. Se descurca mama singura,stai copilul meu si profita de aceste zile". A aceptat greu,dar a acceptat,poate si din usor egoism,poate si constient de faptul ca avea dreptate maica-sa. Se gandea : oare voi face fata serviciului? Nu ma voi face de ras? Voi stii sa fac ce trebuie? Nu trecuse prin facultate ca gasca prin apa,dar mici nu se omorase cu invatatura. Se bazase pe inteligenta lui,spiritul speculativ si terminase facultatea pe un loc onorabil.Dar ii era teama de viitor,era nesigur de cunostintele acumulate...ii era frica si de faptul ca era mai rebel,mai nedisciplinat,mai "rau de gura". Toate astea se amestecau in capul lui,ganduri ravasite de vantul ce batea aproape neintrerupt,de zgomotul valurilor,de strigatul pescarusilor.
    "Nu te supara,poti sa-mi dai si mie un foc? Cu chibriturile nu ma descurc pe vantul asta"
    Deschise ochii,se intoarse pe o parte si vazu fata ce statea cu tigarea in mana,aplecata in genunchi,cu parul blond-saten cazut peste sanii rotunzi,nu mari dar foarte frumosi.. O "piesa" de fata,mai frumoasa decat alea doua clujence agatate de Dragos. Remarca si ochii caprui spre verzi,tristi si ei,ca si ai lui. Nu avea chef in starea lui de vreo "agatatorie",asa ca ii oferi foc politicos si atat.
    "Ooooo...e mai bine aici la tine,mai adapost. Pot sa vin langa tine? '
    "Da,poti"
    Aiurea raspuns...si nepoliticos si aiurea...
    Fata si-a adus prosopul,sacosa si se aseza fara o vorba langa el. Stateau si fumau,gandindu-se fiecare la ale lui. Stateau amandoi pe burta privind spre mare in tacere.
    " Ma cheama D... bunica-mea a fost rusoaica."
    " Ma cheama T..."
    Urma iar o tacere, usor tensionata de data asta. Se uitau cu coada ochiului unul la altul si-si fereau privirea,doar de vreo doua ori incrucisandu-se.
    " Esti frumoasa D..."
    "Nici tu nu arati rau ...am face copii frumosi amandoi"
    " Aoleu! Ai vreun gand?"
    " Nu dom'le...nu-s in perioada fertila...ziceam si eu asa..."
    Au stat mult de vorba,povestind despre ei,despre viitor. Era ultima vacanta si pentru ea,aceleasi framantari o chinuiau ca si pe el. Sfarsitul verii,sfarsitul tineretii...erau perfect constienti de asta. Parca voiau sa devoreze aceste ultime ramasite de tinerete "fara griji si fara bani". Sa nu se gandeasca la viitor...sa nu se gandeasca la nimic.
    Vantul incepuse sa fie si mai deranjant,asa ca hotarara sa plece. Se ridicara in picioare si in sfarsit se studiara unul pe altul. Pufnira in ras si se lara in brate,ramanand asa destul de mult timp,pierzandu-se unul intr-altul.
    S-au imbracat si au plecat imbratisati .
    "Unde stai?"
    "In Schit-raspunse ea. Tu?"
    "La Forum"
    'Maaaamaaa...esti tare!"
    "Nu...spaga e tare"
    "Pot sa vin sa ma spal pe cap la tine,inainte de a merge in Ring ?"
    "Bineinteles".
    A venit pe la 6 seara. Cu hainele si pantofii de disco intr-o sacosa,cu sampon,farduri si toate chestiile fara de care femeile nu se pot desparti.
    Se sarutara,el facu un ness,scoase sticla de Johnie Walker pe jumate plina ( ce ramasese nedat ca spaga)...iesira pe balcon privind marea tacuti si imbratisati.
    Intr-un tarziu,merse la baie. Se intoarse infasurata in prosop; el atipise pe pat,in chiloti. Se apropie de el si baiatul se trezi . Si-a desfacut prosopul si s-a lipit de el cu un zambet bland si ochii inchisi. Au facut dragoste ca disperatii. Se agatau unul de altul cu disperare parca,isi mestecau buzele,se strangeau puternic,se impreunara ca si cum ar fi fost doi condamnati la moarte ce-si traiau ultimele ore. N-au mai plecat la discoteca. S-au iubit si au adormit de mai multe ori pana dimineata. Nu mai aveau nevoie de mancare...traiau ca aproape toti din generatia lor cu "l'air du temps" ,vorba lui Aznavour.
    Dimineata.
    "Eu trebuie sa plec. Am tren la 11h30 si am de facut bagajele"
    "Mai stai. Eu plec poimaine,camera e platita..."
    " Nu pot. Trebuie sa plec."
    Si pleca.
     
    Au trecut aproape 2 luni. Toamna rece si ploiasa. Venea din oras si din troleibuz vazu baruletul destul de cochet pt. vremurile acelea. Se gandi sa coboare sa bea un coniac si o cafea,cand o zari pe un scaun,in fata in spatele soferului. Il zari si ea. O lua de mana si coborara fara cuvinte ...intrara in bar. Ea comanda o cafea,el cafea si coniac
    .
    " Ce faci tu mai?"
    "Merg catre casa. Tu?"
    "La Gara. Il astept pe sotul meu."
    "Sotul?"
    "Da. Te-am mintit. Nu eram in perioada infertila ci gravida in 6 saptamani'. Am avut nunta acum o luna. N-am mai vrut sa avortez,sa trec prin ce am mai trecut. E baiat bun,ma iubeste...eu il respect. Tu ai fost ultima mea zi de tinerete. Iarta-ma daca crezi ca te-am folosit."
    "A fost ultima zi de tinerete pentru amandoi. Si eu ma insor in primavara."
    Au stat cam o ora aproape in tacere.
    "Trebuie sa plec. Peste o jumatate de ora soseste trenul. Face naveta saptamanal. Ii place sa-l astept la gara"
    Si pleca.
    A plecat si el in ploaia marunta,pe jos,lasand sa treaca troleibuzul pe langa el. Plange? Nuuuu...sunt picaturile de ploaie...ba da...sunt si lacrimi.
    Intr-adevar,tineretea a cam trecut. La 25 de ani.
     
    Este o poveste. O poveste a unei generatii,ca multe alte povesti similare. O poveste a unei generatii "calare" pe doua sisteme sociale putin inteleasa de cai mai batrani,putin inteleasa de cei mai tineri Putin inteleasa chiar de noi insine . Si judecata de toti deopotriva. Poate ca meritam sa fim judecati...nu stiu...
  2. picon
    -S-a inteles ma,soldat?
    Pronuntase "soldat" de parca ar fi zis "cacat". Se adresase tovarasu' maior Papleaca intregului batalion TR cu "ma soldat" de parca era un singur soldat,nu 325 de militari TR, toti caporali sau sergenti. Era dispretul ala gheolbanesc al ofiterului/subifiterului fata de militarul in termen...mai ales termen redus.
    Deci,maine plecam in aplicatie la trageri cu munitie de razboi. Aveti grija ce faceti ca vine si tov. general Pafnutie...ca va ia mama dracu'! S-a inteles ma,soldat?
    " S-a inteles...in gatii ma-ti..." gandi Radu,cu nervii la pamant ca va trai o saptamana in frig,la baraca de lemn,la dracu' cu carti...acolo,in poligonul de la munte,
    Plecau cu tunurile alea de pe vremea Razboiului de Independenta (ma rog,asa ziceau ei la misto,in realitate erau mult mai noi,aveau doar vreo 30 de ani ...),cu cantina de campanie,cu catel,cu purcel. Si era un inceput de martie destul de friguros,cu un vanticel subtire si umed.
     
    Era dintr-un oras marisor,capitala de judet,dintr-o familie buna. Maica-sa farmacista,cu un salariu nu prea mare,dar care "se descurca". Adica dadea cui trebuia pe cat trebuia medicamente care nu prea se gaseau,Humana,Essentiale si alte alea. Taica-su,contabil sef la o interprindere destul de importanta,se "descurca" si el. Totul era un troc,serviciu contra serviciu. Nu faceau parte din "stabime" dar nici niste neica-nimeni nu erau. Prin toate aranjamentele pe care le faceau,nu le lipsea mai nimic din ceea-ce era pe atunci un lux: Kent,cafea,ciocolata chinezeasca,bomboane cubaneze,ness,un wishyuletz si mai ales carne,branza de 21,masline,cascaval,salam de Sibiu,zahar,ulei,portocale si banane iarna...ce mai ! Boierie ! Facuse rost de repartitie pentru un apartament de 3 camere frumos (in comparatie cu ce era pe atunci,evident) si de aprobare pentru Dacia 1310 cu bord de CN si rezervor tip Canada. Asta era cam maximum ce putea fi o "situatie buna" in acele vremuri. Peste acest nivel,se situa "elita" conducatoare si alti smecheri.
    A avut deci cam ce era mai bun pe atunci,nu a suferit de foame,maica-sa nu-l hranea cu snitzel din parizer ca altii,cu mancare de cartofi cu slanina si alte "delicatese" culinare cu care se delectau majotitatea romanilor. A avut parte de o educatie buna,a invatat destul de bine si a intrat fara mari emotii la Politehnica la Bucuresti,la Mecanica fina.
    Desi ar fi putut sa-l scuteasca de armata,taica-su nici nu a vrut sa auda ." Lasa-l sa faca armata,il mai disciplineaza,il mai ordoneaza. Nu e barbat ala care nu face armata".
    Si iata-l,cand AMR-ul era 76,ca pleaca sa traga cu tunul. Cu tunul ala,cu care s-a tras la Staligrad sau Odessa.
     
    Si plecara.
     
    Poligonul era cam la 100 km de unitate,spre munte...adica ce mai... la munte . Camioane,tunuri tractate,bucataria de campanie,tot calabalacul.
    Au ajuns dupa pranz. Li s-a dat hrana rece: o jumate de paine neagra,un triunghi de branza topita,4 felii de salam de mureau si cainii daca-l mancau,o Eugenia ...cam atat.
    Seara urma sa manance hrana calda,bucataria de campanie incepand sa lucreze prima. Se cazara in baracile de lemn prin care trecea vantul ca rapidul prin gara,vazura bucurosi godinul din coltul camerei si constatara ca trebuie sa faca rost de lemne. Era o stiva destul de maricica in curte,de unde l-i se repartiza cu portia. Evident ca wc-ul era de tip "ma cacai in fundul curtii galben ca lamaia si cu-n somoiog de paie ma stergea Maria"...adica latrine de lemn,ca la tara. De spalat...la o cismea afara.
    "Ce mortii ma-si caut io frate aici? ...in cur pe ma-sa cu tragerile lor".
    Au avut program de voie intr-un fel,adica instalarea,curatatul armamentului si odihna pana la masa de seara,unde aveau sa primeasca ciorba de cartofi si varza cu carne tocata.
    La un moment dat se auzi o harmalaie mare si strigate de " nimeni nu se misca din incinta ".
    Ce se intamplase? Pai,facand o inspectie peste tot,inclusiv in poligon (doar urma sa vina tov. general),gasira un obuz neexplodat,infipt in pamant aproape in totalitate,ramas probabil de la o tragere anterioara . Imediat,comandantii hotarara ca sa se faca de paza,sa se puna un anunt,o pancarta ceva,sa nu se intample vreo nenorocire,Doamne fereste! Pana vin genistii. Fu ales sa faca schimbul 2 (cel mai nasol) . Aveau boala pe el comandantii astia mici,pentru ca desi taica-su a vrut sa faca barbat din el,nescutindu-l de armata,totusi intervenea des sa plece in permisie,evident peste capul agaricilor ,direct la comandantul unitatii. A intrat in schimb de la 6 la 9,nici o problema. S-a culcat putin in corpul de garda,desi trebuia sa stea in "veghe",a fumat...ma rog...ca in garda. La 3 a plecat in schimb. Frig,pete mari de zapada,pamantul destul de inghetat,nori (nici tu luna,nici tu stele,nici tu ochii mandrei mele ). Il trecu cacarea. Era 4 jumate,mai avea de stat...nu putea sa se tina. Nasol! Isi scoase portmasca,centura pe care erau agatate portancarcatorul,teaca de la baioneta (baioneta era fixata la arma),lopatica mica de infanterie,mantaua pe care o aseza pe un petec de zapada curata,asezand tot calabalacul ala plus arma pe ea. Cauta un loc bun (ce dracu' loc bun sa gasesti pe platoul ala,pe care oricum te-ai fi asezat,vantul tot in cur iti sufla ?) Tot invartidu-se el,gasi un loscor unde i se paru ca e mai bine (sau vantul isi mai temperase intensitatea ) isi lasa nadragii,izmenele si chilotii pe glezne,se lasa pe vine si isi elibera matzele de presiunea acumulata de la magistrala combinatie de ciorba de cartofi cu varza.Termina,scoase bucata de harie igienica din buzunarul tunicii si ma rog...se echipa si isi lua locul in dipozitiv.
    Veni schimbul,insotit de maiorul Papleaca,care era era OS si de 3 genisti. La un moment dat,un urlet .
    -Ce e aici? Caporal! Ai vazut ce o pe obuzu' ala?
    -...
    Pe obuz,era fix rezultatul fabuloasei cine cazone...un cacat cu motz,inghetat.
    -Caporal,vine tov. general si ce-o sa vada?
    -...Raspunde caporal! Ce-o sa vada tov. general?
    -Tovarase maior,sunt caporal TR XXXXX,permiteti sa raportez: un cacat!
  3. picon
    Decembrie 1989. Romanii nu se bucurau asa cum ar fi fost normal, intr-o,intr-o tara normala,in vremuri normale. In primul rand,alergatura dupa cele necesare pentru a petrece sarbatorile de iarna cum se cuvine. Acuma...si noi romanii... de sarbatori (Craciun,Paste, Reveillon etc. ) facem paranghelii cu mancare multa si grea,beutura multa de asemeni,de se umplu spitalele cu infarcturi,come alcoolice,indigestii,dischinezii biliare si alte dovezi de civilizatie avansata. Dar pe vremea aia,nu se gasea practic mai nimic. Totul era la "negru" ,trebuia sa te" descurci" ,sa te imprietenesti cu cate un sef de magazin,sa dai suprapret,sa strangi paine uscata si sa o cari la tara ,la neamuri (daca aveai) sa-ti creasca un porc,sa strangi din timp cate un pachet de unt,de margarina,o sticla de ulei si un kil de zahar (erau pe cartela0...ma rog...tot felul de exchibitii. Cat despre cadouri de Craciun...alta alergatura...te interesai care a mai primit vreun" pachet ' din Occident,care mai face bisnitza cu marfuri din "tarile prietene" unde oricum,oamenii o duceau mai bine ca noi. In loc de bucurie...griji,alergatura,cozi,nervi..
    Si mai era ceva in decembrie 1989 care ne facea sa fim tristi,deznadajduiti. In toate tarile comuniste din Europa,se intamplase ceva...revolutii de catifea,de matase de bumbac...dar...jugul comunist incepuse sa se scuture. La noi...nimic! Bine,nu am pus in calcul Albania ca aia nu se punea) si Iugoslavia,care oricum de vreo 20 de ani devenise o tara cu un sistem mixt,cumva intre comunism si capitalism.
    La noi,totul era cenusiu. Cladirile.fetele oamenilor,hainele lor si mai ales viitorul. Era o mare disperare. O revolta imensa si o frica animalica in acelasi timp ne cuprinsese,o deznadejde coltz cu blazarea si abandonul. Supravietuiam. Atat! Supravietuiam in frig,intuneric,teama,alergatura dupa mancare si cele necesare supravietuirii,in plin cult al personalitatii ...pe scurt in crunta dictatura.
    Si ...s-a intamplat. A venit! A venit Revolutia! Poate unii ma vor contrazice,dar simt nevoia sa scriu aici,parerea mea,parerea unui om care a trait si a participat la eveniment,parerea unui om care mai stie cat de cat Istorie. In primul rand, o revolutie se deosebeste de celelalte forme de revolta populara prin aceea ca are un grup de complotisti ce in ilegalitate,pun la cale sa rastoarne puterea,croiesc un program (fie el si minimal),provoaca miscari de mase sau profita de miscari spontan aparute si se pun in fruntea lor. Pe scurt,in comparatie cu o rascoala de exemplu, lucrurile sunt mai "asezate:,mai puse la punct,mai clare. Bineanteles,ca se incearca cooptarea unor reprezentanti ai armatei,organelor de ordine,de represiune,care s-au saturat de ceea-ce se intampla si se pot alatura complotistilor. Toate aceste ingrediente au existat si in cazul Revolutiei Romane. Au existat in cazul tuturor revolutiilor din lume,din orice perioada. Astea le-a diferentiat de rascoale,revolte spontane. Alt lucru comun tuturor revolutiilor este ca aspiratiile populare sunt in buna parte inselate cu timpul,ca se creeaza o noua patura de potentati ,cocotati pe umerii revolutionarilor.Si a In fond,francezii au inlocuit un rege cu un imparat in cele din urma,imperiul tarist s-a transformat in imperiul sovietic si exemplele pot continua. Deci da...in Decembrie 1989 a fost o revolutie,ce a respectat toate canoanele,asa cum scrie in toate cartile de istorie. Nu am discutat de loviturile de stat ca modalitate de schimbare a puterii/regimului politic,pentru ca asta e altceva.
    Practic,la Timisoara,unde s-a aprins valvataia,din nimic a inceput Revolutia. In fond,romanii ortodocsi in majoritatea lor,n-aveau nici o treaba cu Laszlo Tokes,ca il muta securitatea in alta parte sau altceva. Efectiv,s-au alaturat celor din acea confesiune care isi exprimau revolta si astfel,totul a luat alta amploare. Sa fi facut in mod intentionat Securitatea acea...gafa? Posibil ! Posibil pentru ca in Malta,deja se transase problema si una cate una,tarile din blocul sovietic au inceput sa se "miste" dupa acelasi scenariu: oamenii ies in strada,autoritatile intervin nu excesiv de brutal,conducerea este schimbata cu o garnitura de comunisti mai open mindet,au loc alegeri libere si...fiecare cum isi asterne. Sunt convins ca Securitatea stia,motiv pentru care nici nu s-a implicat prea mult in represiune. ARMATA A FACUT PRAPADUL! Ma doare sa spun asta,dar adevarul acesta este. Un exces de zel al catanelor din conducerea Armatei care in meciul etern pe care il aveau cu MAI-ul au crezut ca pot sa-i puna in situatie delicata fata de Ceausescu si sa "le ia fatza". Plus instructia slaba a soldatilor,care de frica au tras "ca la nunta". Deci...e posibil ca Securitatea sa-si facut propriul joc,pt. a iesi in cele din urma basma curata...cat de cat...
    Armata deci,a facut prapad la Timisoara,lucru ce a ingrozit si revoltat toata tara,ne-a trezit pe noi,ceilalti...ne-a dat curaj...curajul disperarii. Intuiam cu totii ca aste e SANSA,daca o pierdem,suntem condamnati. Mai departe...oare tot "baietzii"? ...l-au sfatuit pe pitic sa tina un miting in carea fie infierata cu manie proletara revolta de la Timisoara,fapt ce s-a intors impotriva lui. Si a inceput deranjul,pe 21 dec. si in Bucuresti,unde iar Armata a actionat dur,omorand si ranind ca si la Timisoara multi oameni ce iesisera in strada,cuprinsi de revolta,deznadejde si furie. Pe 22,Ceasca a plecat cu helicopterul de pe CC,in haosul de acolo,grupul complotistilor a invins (lucru normal,caci aveau ceva schitat,erau cat de cat organizati). Aici,se incheie partea frumoasa,partea pura a Revolutie...in seara zilei de 22. A inceput apoi,partea murdara.partea subterana,care a dus la cel mai mare numar de morti,morti cand deja nu mai era nevoie sa moara nimeni.Nu trebuia sa mai moara nimeni. Teroristii ! Au fost teroristi sau nu? Au fost teroristi sau numai o mare cacealma? O mare,imensa crima... Eu cred, ca a fost o imensa crima,bazata totusi pe un mic sambure de adevar. Sunt convins ca existau mici formatiuni secrete,probabil in subordinea lui Ceausescu dar facand parte din structurile Securitatii,destinate acestor activitati murdare (asasinate,diversiuni,apararea suplimentara a familiei prezidentiale...dumnezeu stie mai ce...),care au actionat la comanda scurt timp cat sa creeze panica si care au fost rapid retrase,lasand haosul sa se deruleze,sa se creze o psihoza si in cele din urma sa legitimeze conducerea instalata,in frunte cu Iliescu. Dar asta a insemnat sute de morti,sute de raniti,mii de vieti distruse. Pentru asta si pentru mineriade ar trebui judecat Iliescu,Roman si alti criminali. Oare Dinescu,Sergiu Nicolaescu,Caramitru chiar nu stiu nimic? Huummmm...sa vedem ce au facut ei apoi,ce averi au facut...poate avem un raspuns. Sau poate nu...
    Ce este cert,este ca in Decembrie 1989 in Romania a avut loc o Revolutie anti-Ceausescu,care s-a transformat intr-una anticomunista,care a fost acaparata de un grup,care a fost in buna parte deturnata de acestia...care au constituit nucleul profitorilor si imbogatitilor "de razboi".
    Cine au fost marii castigatori? Pai nomenclatura de ordinul 2 si 3 din PCR,securistii si cei ce orbitau in jurul lor.
    Ce am castigat,noi,pulimea? Pai am castigat dreptul la opinie,la manifestare,la informare,la libera circulatie,la libertate. Am castigat dreptul la o viata mai buna,neconditionata de apartenenta la PCR. Am castigat dreptul de a trai. Am castigat enorm,cei mai devreme nascuti stiu cum era atunci.
    Ce n-am reusit? N-am reusit sa traim si sa avem o tara asa cum am fi putut sa avem. Erau premise excelente dar...n-am reusit sa avem o clasa politica ci doar niste hoti,niste hiene,niste lichele. Chiar si cei mai tineri,mult mai putzin atinsi de comunism sunt la fel,poate chiar mai rai ca veteranii. N-am reusit,dupa 23 de ani sa ne civilizam,avem din pacate un mare retard civilizational in comparatie cu tarile occidentale. N-am reusit sa luam mai nimic bun de la ei,ci mai mult ce e rau.
    Acum,dupa 23 de ani,am reusit marea performanta sa alegem un parlament cu o majoritate de peste doua treimi,cu o opozitie practic inexistenta,identica aproape celei din 1990,cand s-au pus bazele statlui de azi,cu multe.multe hibe (nu intru in detalii,poate alta data). Avand aceasta majoritate zdrobitoare,cu o opozitie insuficienta numeric in Parlament,puterea politica are doua alternative: fie sa faca niste lucruri extraordinare si sa ne aduca acolo cam unde ne dorim,fie sa ne duca la un si mai mare dezastru. Oare ce va fi?
    In Decembrie 1989 am sperat multe. Unele,nu putine s-au indeplinit. Altele,nu putine nici ele ,nu. Cei ce au murit,nu au murit ca sa faca toti derbedeii averi furand si jefuind tara,n-au murit ca toti gangavii,analfabetii si hotii sa conduca tara. Au murit sperand. Noi nu stiu cate sperante mai avem. Dar sa nu-i uitam pe cei 1.200 de eroi,unii fara voie,pe cei raniti si schiloditi. Sa aprindem o lumanare si sa punem o floare,alaturi de un gand pios si o lacrima.
     
     
    Am scris aceste randuri in special pentru cei mai tineri dintre dvs. care trebuie sa stiti ce s-a intamplat atunci,in Decembrie 1989,cum se traia atunci si sa stiti totusi,ce sansa aveti sa traiti acum,desi nu e tara pe care am fi vrut sa v-o lasam. Atata am putut si ne cerem scuze ca n-am reusit mai mult. poate preluati voi stafeta si veti desavarsi ce am inceput noi. Am vrut sa stiti versiunea unuia care a fost acolo,care a scapat nu stie nici el cum, neciuruit. In fiecare Decembrie,ma incearca o puternica emotie,gandindu-ma la ceea-ce a fost atunci. Scriitura de fata este mai seaca si poate mai putin coerenta fata de cum v-am obisnuit eu...cativa dintre dvs. stiu care sunt motivele.
×
×
  • Creează nouă...