Sari la conținut

carpe_diem

Membru Premium
  • Număr conținut

    1.283
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

Intrări Blog postat de carpe_diem

  1. carpe_diem

    Prietenie adevărată
    Eu cu Sorin am fost colegi de munca vreme de 3 ani. Pot spune ca ne intelegeam bine la locul de munca, atat cat sa ne mai intalnim si la o bere dupa program. Probabil va intrebati acum de ce am inceput povestea cu Sorin, si nu cu vreo femeie! Ei bine, nu este o poveste ce vizeaza homosexualitatea😁, este o istorisire cat se poate de reala intre doi prieteni si drumurile lor pe poteca numita viață!
       Sorin, in timpul intâlnirilor noastre "intre baieți", îmi tot povestea de familia lui minunata, de soția si baiețelul lor și de cât de norocos se simte ca are o familie care-i da putere să treacă peste greutațile vieții.
    Eu eram singur în acea perioada, mai tânar decat el, și (deși nu sunt invidios de fel) parcă tânjeam la o familie, macar pe jumatate ca a lui. Imi facea placere sa îl ascult, sa depănăm povesti, sa râdem împreuna la glumele lui. Era foarte amuzant și simteam ca ne completăm armonios în orice discuție, despre absolut orice! Totul până venea vorba despre sotia lui; O ridica pe un piedestal de cate ori avea ocazia și era convins ca nu există femeie mai frumoasă și mai iubitoare decat ea, cel putin in ochii lui! Si asa era...
       Timpul a trecut, iar prietenia noastră a devenit mai trainica și mai plină de sens, așa încât am trecut la un alt nivel, nu doar vizite în berării și pub-uri ca baietii! I-am cunoscut familia și totul părea frumos și firesc. Băiețelul lui, deși avea 4 ani, a început să se atașeze de mine, soția lui mă privea ca pe un membru al familiei și petrecerie la el acasă au devenit o obișnuință.
       Acum să vorbim puțin și despre ea! Fizic nu mă atrăgea, nu era idealul meu de frumusețe ca să zic asa, dar ne înțelegeam bine și aveam ce vorbi cu ea, iar asta - din partea mea era tot ce contează. De obicei se ajungea, în intimitatea casei, și la discuții picante depre sex, mai cu perdea, mai în glumă, cum se întâmplă destul de des între prieteni. Eu nu stiam atunci ce repercursiuni pot avea aceste discuții "nevinovate". Râdeam mult și mă si simțeam în sânul familiei alaturi de Sorin și Mihaela. 
       Cu fiecare vizită eram mai deschiși unii cu alții, se alăturau noi prieteni în cercul nostru restrâns și discuțiile "interzise" deveneau tot mai aprinse. Cunilingusul era tot mai des pomenit și pozițile sexuale cu aluzii fine erau la ordinea zilei. 
       Totuși intr-o zi ceva s-a schimbat. Nu stiu daca a fost felul în care vorbeam sau trăsăturile mele fizice, dar vedeam o altă Mihaela! Era mereu emotivă în prezența mea și imi părea ca îmi zâmbeste cu subînteles. Mi-am zis în gand ca este o fantasmagorie de-a mea și ca poate sunt prea plin de mine...poate mi se pare.
       Intr-o zi primesc un telefon de la Mihaela! Mi-am zis - sigur a vorbit cu Sorin să petrecem cumva. Doar că nu era asta...era exact ce bănuiam și ceea ce nu doream să se întâmple, din respect pentru el. Mihaela m-a invitat la o cafea sa "vorbim". Am refuzat din start ideea de a ne întâlni pe terenul ei și am ales un loc neutru oarecum curios și bulversat de ceea ce avea să se întample. Am ales o cafenea și ne-am vazut:
    -  imi place tare mult de tine și cred ca e timpul să trecem la nivelul urmator.
    - Mihaela, tu vorbesti serios? Eu sunt cel mai bun prieten al lui Sorin, nici prin gand nu-mi trece.  Eu zis să lamuriți problema și sa nu ma amestecați pe mine în casnicia voastră! Aveți un copil!
       Am rămas cu asta în gand ( aveți un copil). Poate ca eu trec peste multe în viață, dar niciodata nu am să ma joc cu inocența și sentimentele unui copil! Pe drumul catre casă îmi rasunau în cap căteva vorbe " îmi iubesc soția...am cea mai frumoasă familie".
       Nu, nu am să fiu eu cel care destrama o relație doar pentru ca asa i s-a năzărit ei...a fost un impuls de moment, o să-i treaca! Nu o sa-l împovărez pe Sorin cu o astfel de prostie, el nu trebuie să afle. Pentru el soția e icoana!
       Mihaela îmi scrie prin mesaj că nu stie ce a fost în capul ei și că regretă! Ei, uite o veste bună, mi-am zis! De acum toate o să intre pe un făgaș normal. Doar că "minunea" nu a durat decât 3 zile! 
       Primesc un mesaj îndrăzneț prin care ma informează ca Sorin este plecat cu serviciul, copilul este la bunici și este safe sa merg la ea acasa. Acelasi mesaj conținea toate detaliile intime pe care avea să mi le îndeplinească odată ajuns în cuibușorul de nebunii. Mersese pâna acolo încat sa-mi explice ca și-a luat spray intim special pentru întalnirea noastră...intalnire ce se petrecea doar în mintea ei!
       După ce, bineînțeles, i-am mai explicat înca odată că nu vreau să fac parte din fantezia ei, a devenit mai îndrazneață. Il convingea pe Sorin să ma invite la ei să petrecem la un pahar, unde îmi facea avansuri "pe fața" cât el nu era în cameră. Am plecat dezgustat, iar Sorin și-a dat seama într-un final ca ea nu mai era la fel! După ce bănuiala a devenit certitudine, a confruntat-o, iar ea cu nonșalanță i-a marturisit ca nu îl mai iubeste, ca ma iubeste pe mine și eu, bineînțeles îi împartășesc sentimentele. Nu vreau să stiu ce a fost în mintea și în sufletul lui dar ceva știu sigur...m-a urât de moarte în clipa aia. Eu prietenul lui atât de bun, să-l trădez în halul ăla!
       A urmat confruntarea cu mine. Întâi telefonic, unde cu o voce gâtuită m-a întrebat daca este adevărat! I-am raspuns ca parțial da, dar nu am avut nici o implicație fizică, fiind doar o fantezie de-a ei. Bineînțeles ca nu m-a crezut! Cum să ma creada pe mine? Barbații sunt slabi, cad repede în ispită! Apoi ne-am întălnit, s-a abținut mult. A fost cat a putut de diplomat, deși din privirea lui se vedea cum ar fi fost în stare sa ma rupa fâșii...și cine l-ar fi condamnat? El era oricum gol pe interior. Îi luasem TOT! Inima nu-i mai batea, rămasese acolo, în amintiri cu ea...
      Ne-am desparțit fără să ne uităm unul la altul! Imaginea nu mai conta. Era o fantomă umblatoare, distrus, chinuit în interor. Imi simțea veninul fara ca el sa fie acolo. Degeaba îi explicam, avea o carapace pe suflet!
       Nu l-am mai vazut pe Sorin vreme de aproape 1 an. Am crezut ca și-a continuat relația, ca a iertat-o! Ei i-am blocat numarul! Intr-o zi ma caută la munca... Mihaela!
    Imi spune ca Sorin vrea să divorțeze și, oarecum bucuroasă, mă anunță ca va fi liberă si o pot lua de nevastă...răd sarcastic! Femeia e nebuna, asta e clar! După căteva zile mă caută și Sorin. A revenit la ganduri mai bune. Imi spune ca s-a mai gandit și e posibil sa nu fi greșit eu cu nimic...ce i-a luat atât? Mă roagă să particip la procesul de divorț în calitate de martor. Baiețelul e tot ce i-a mai rămas și nu vrea să renunțe la el. Accept!
       La divorț la fost ca în Caragiale...ea ma urmarea cu privirea și recunoaște în fața tuturor că înca ma iubeste. Oare pe ce se bazeaza iubirea asta? Bineînteles că pierde procesul iar baiețelul este în custodia tatălui. Sorin e trist! Copilul merită ambii părinți, el n-are nici o vină! Așadar decide ca ea să vadă copilul ori de cate ori doreste. I-a trecut de ea! Acum nu este decât o femeie dezbrăcată de virtuți, ea este goala!
      Trec niste ani...Sorin realizeaza ce s-a întamplat și îmi întinde o mâna. Este ceea ce am asteptat atâta timp. Prietenia chiar e o piatră rară! Ne întălnim, povestim, reînodăm prietenia noastră. Acum vremurile s-au schimbat puțin. El și-a găsit o femeie cu capul pe umeri, eu sunt căsătorit cu o femeie frumoasă, am un copil...
       Copilul lui e deja cavaler! Poate doar în sufletul lui au rămas așchii! Sorin e recuperat! Suntem din nou prieteni buni! Iar ne vizităm, iar facem aluzii...! Suntem mai maturi acum...primul test l-am trecut!
  2. carpe_diem

    Obsesia pentru femeia perfecta!
    În fiecare zi îmi pun întrebarea ce e perfecțiunea? Clar o fi relativa îmi zic! Atunci ce e femeia perfectă? Poate fi un ideal!
       Nu-mi aduc aminte exact care a fost prima persoană pe care am vazut-o când am deschis pentru prima oară ochii. Unii zic mama! De ce nu avem discernământ din prima clipă în care ne naștem? Cu sigurantă, daca am avea, mama ar fi prima femeie perfectă! De la ea Învățăm adevaratele valori în viață. O căutam apoi în toate femeile pe care decidem sa le cucerim. Uneori reușim, alteori nu...tot timpul în căutarea femeii perfecte, încercam sa ne erijăm în cuceritori! Poate că noi suntem cei cuceriți😁.
       Am trecut prin multe experiențe de viață de-a lungul timpului. Am iubit, am fost iubit, încă iubesc ( și înca cât😁). Tot timpul am căutat femeia perfectă! Am fost sigur că am gasit-o când m-am căsătorit! Femeia langă care am ales să îmi petrec viața! Atât de frumoasă și inocentă, cu un corp armonios și un zămbet ucigător, această femeie mi s-a daruit întru totul! Invidiat de toată lumea am mers cu capul sus în multime, mândru că am la bratul meu asemenea femeie. Sacrificiul suprem a fost, după părerea mea, când a decis că își doreste să-mi facă un copil. O dovadă mai mare de iubire nu cred că există! Parte din mine și din ea, să ducă mai departe miracolul vieții. Din clipa aia a devenit mamă! Femeia perfectă de care vorbeam la început.
       Am avut slăbiciuni de-a lungul vieții, întruchipate în femei frumoase, multe din ele blonde, cu ochi albaștrii și nu numai, în care am încercat sa caut perfecțiunea! Am găsit-o într-o femeie care, culmea, era apropiata familiei! Prietenă chiar cu femeia din viața mea. Privirea ochilor de un albastru azur m-a cucerit! Obraznică privire😁! Înca mă intreb de ce m-a privit așa. Și eu, ca prostul am răspuns privirii cu un zambet! Am inceput sa o zugrăvesc în femeia ideală! Clar femeia ideală are 1.70, e blonda și are ochii albastrii😁,zveltă ca o amazoană ce te îmbie să porți lupte neîncetate! Aș putea scrie în foarte multe pagini această experiență dar nu o fac...eu înca sunt în căutarea femeii perfecte! 
       Sunt femei care îsi pun amprenta cumva în viața mea! De la părul negru, delicat la atingere , la blondul bucălat, toate mă atrag ca un magnet! Poate ca sunt îndrăgostit de idealul în sine! Caut perfecțiunea în femeie deși eu nu sunt perfect! Tot ce stiu însa este că, atunci cand o găsesc, nu o las să-mi scape până n-o iubesc!😁
     
  3. carpe_diem

    Sărutul fetei din vis
    Amurgul unei zile de iarnă, apăsător, ca toate celelalte, mă găsește într-o continuă luptă interioară. Afară e frig și străzile sunt goale, iar această liniște nu face decât să sporească sentimentul de pustiu din sufletul meu. Tot ce mă înconjoară e imund, iar eu caut o evadare din această stare de fapt. 
    Citeam pe undeva de restaurantele cu stele Michelin, unde este o adevărată desfătare a simțurilor sa te afli și să cinezi. La restaurantele cu o stea Michelin este bine sa te duci măcar o data-n viață, la cele cu doua stele Michelin trebuie să faci o oprire daca esti prin zonă, altfel e o "blasfemie", iar la cele cu trei stele vei face un ocol special doar pentru a ajunge acolo. N-am fost, dar, făcând o paralelă, cred că undeva, o femeie specială, merită o călătorie la care ea e destinația finală, sau cel puțin asa am auzit că se întâmplă!
    Cum spuneam, caut o evadare din cotidian, iar primul gând care-mi trece prin minte este o femeie care să-mi redea simțurile...acea femeie care să mă valideze ca bărbat, femeia perfectă care, deși pare că te privește la suprafață, să-ți părtundă în suflet și să-ți șoptească "tu ești bărbatul care meriți să fii în clipa asta!" 
    Cuprins de gânduri, noaptea se așterne tăcută, iar eu ma relaxez, până ce ochii îmi devin grei și se predau unei odihne adânci. Uneori subconștientul lucrează mai lucid decât conștientul iar visele par aievea, parcă desprinse din realitate, o realitate pe care mi-o doream cu toată ființa mea.
    Anotimpurile se schimbă, în sensul invers al naturii, iar toamna iși dezvăluie frumusețea prin ochii mei, înlăuntru deșteptați. Nu stiu cum am ajuns sa am imaginea ei în fața, dar în vis totul este posibil și se desfașoara cu o claritate știută doar de undele cerebrale. Privesc la poza ei perplex și nu îmi pot imagina femeie mai armonioasă la corp decât ce mi se dezvăluie în fața ochilor...fața nu i-o vad, din nu stiu ce motive, dar pe masură ce o voi avea, totul îmi va fi clar. Nu are cum sa fie decât superbă îmi zic și pun mana pe telefon. Cifrele se îmbulzesc în ecranul telefonului  până ce formează un numar ce pare a fi cel al fericirii mele.
    O sun, iar sunetul apelurilor pierdute nu-mi scade deloc din îndârjirea cu care aș fi putut muta și munții din loc. Simt nevoia imperioasă de a o cunoaște, iar apelurile se pierd, unul după altul, fără a avea un răspuns la celălalt capăt.  Cupris de frenezie sun, repetitiv ca un robot, trimit mesaje care parca dispar în neant. Când simt că nu-mi va fi dat să o cunosc vreodată, cu o ultimă încercare deznădăjduită, aud o voce în difuzor. Dupa atatea încercari în care aveam speech-ul pregătit, acum mă blochez...cuvintele mă trădează, iar eu reusesc sa îngân ceva. Nu stiu ce am spus dar cred ca i-a fost pe plac, din moment ce ma îndrept spre ea cu o dorința arzătoare să văd dacă poza aceea poate zugravi atât de frumos realitatea. 
    Ajung într-o zonă boemă, unde până și copacii acompaniază marea într-un cântec divin, și în mintea mea se strecoară teama de a rata întâlnirea. Ma pierd vreme de un sfert de ora, iar când credeam ca este totul sortit eșecului, aceeași voce cristalină ma îmbie catre locul unde trebuia sa ajung. Prin nu stiu ce mijloace, mă trezesc în fața unei uși care se deschide încet, iar în spatele ei văd o fată cu un corp atât de frumos încât simt un fior cald pe sira spinării. Un chip angelic mi se dezvăluie, cu un nas frumos în vânt, iar buclele aurii completează tabloul, parca pictat de un pictor celebru. Michelangelo nu ar fi putut face o sculptură atat de perfectă...o vad pe Elena din Troia, iar eu parca sunt Paris sau cel putin așa încerc sa par, cuceritor...nu cred că-mi iese, dar ea pare ca se lasă învăluită în jocul amorului. 
    O vad întinsă lângă mine, iar nurii ei îmi încantă privirea. În mine clocotește dorința și nu mă pot exprima, nu am reacții. Mă întreabă ceva, schimbăm câteva amabilitați dar eu nu sunt atent decât la corpul ei mistuitor...probabil mă crede vreun încuiat atâta timp cât nici geografia Romaniei nu o mai stapânesc. Moldoveaca apriga îmi amețeste gândurile, nereușind să mai găsesc decât Iași-ul  ca zonă geografică, Galați-ul și parcă toate celelalte orașe se aflau în neant. Uitasem tot langă ea, nici numele nu cred că mi-l mai aminteam! Îmi șopteste ca prima întâlnire este asa, de probă, ca un preambul a ceea ce urmează să trăim. Mă conformez și mă las pradă ispitei...se apropie de mine, mă mângâie ușor cu un deget pe corp și își apropie buzele de ale mele cu o senzualitate care mă descătușază. Simt buzele cărnoase și fierbinți într-o contopire perfectă cu ale mele și mă pierd în plăcere...cu ochii închiși trăiesc la maxim sărutul și nu-mi doresc să se mai termine vreodată. Gustul ei îmi întăreste imaginea creată și ma face să-i răspund la infinit cu un sărut! O simt atât de aproape, încăt îi simt și bătăile inimii. Nicicând nu am mai simțit o piele atât de fină și de catifelată, iar formele ei sunt perfecțiunea în stare pură. 
    Ne contopim unul în brațele celuilalt într-o încleștare ancestrala...simt cum yin și yang dă sens universului în îmbrățișarea noastră. Sărut trupul acela perfect și sunt acolo cu tot ce am mai bun în clipa aceea magică. Heruvimii daca ar cânta, nu ar putea reproduce muzica mea din acele momente. Ajung în punctul în care se contopeste cerul cu pământul și simt explozia cum îmi inundă corpul. În tavan văd stelele și luna...
    Ne luăm în brațe și rămânem așa preț de cateva clipe. 
    Simt cum soarele îmi luminează chipul încă adormit. Ma trezesc din visare și o caut pe ea...nu o găsesc, în schimb îi simt încă sărutul pe buze! Să fi fost doar un vis? Acum văd ziua altfel, mai optimist, mai îndrăznet, mai creativ! Iau o gură de cafea și imi șoptesc:
    lumea mea s-a schimbat cu un vis!
     
  4. carpe_diem

    De ignat!
    "Nume dat zilei de 20 decembrie, în care țaranii obișnuiesc să-și taie porcii ingrașați în vederea sărbătorilor de iarnă" conform DEX! 
    Acum să explic ce înseamnă pentru mine ignatul! 
    O zi ca oricare alta, frig, întunecat, anost într-un cuvant. Urc în masină însotit de nevastă și copil pentru a-mi vizita socrii,  unde altundeva? La tară dom-le, acolo de unde vin și Domnii, vorba cântecului. Nu este nici prea devreme, undeva pe la amiază, iar eu, gonind pe autostradă, îmi las gândurile să mă învaluie. Simt un fior de emoție la gândul că ziua următoare voi da piept cu inamicul. Este o emoție constructivă îmi zic, ca atunci când vizitezi o fată frumoasă și te simți într-un fel atașat de ea. Parcă asa mă simt și eu acum față de porcul din ogradă. Cu gândul la el am o stare de empatie, de parcă îl cunosc de cand era mic și ne leagă amintiri comune. În realitate nu e deloc așa, eu neavând nici o legătură cu porcul, nici la propriu și nici la figurat 😁. Totusi îmi limpezesc mintea și mă îmbărbătez în sinea mea. Mai am timp până mâine! În seara asta mă voi bucura de viață, voi ciocni un pahar și ma voi desfăta cu iubire în sânul familiei. 
    Ajung pe ulițele înguste și trag adânc aer în piept. Parcă miroase a iarnă! Gospodarii își pregătesc ograda pentru sărbători, coșurile fumegă în zare. Din bolta cerului totul se vede mic și lipsit de sens...ca niște furnicuțe noi ne croim drumul spre cuib. 
    Vinul e bun, bucatele alese, dar eu parcă am o stare de neliniște. Mă simt ca în "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Un tremurat adanc îmi răscolește trupul.
    Ce obicei barbar! Oare asta este examenul nostru ca barbați primit moștenire de la daci? O fi nevoia ancestrală a vânătorului de a se simți validat de ginte? Mă face pe mine mai bărbat în ochii soției și ai copilului? 
    Încerc să-mi găsesc răspunsul la aceste întrebari cu alte răspunsuri formulate în minte! Trebuie!!! Nu, nimic nu trebuie! Pot cumpăra foarte usor hrana, n-am nevoie de asta. Animalele alea la abatoare nu simt nimic! Nici nu mi-am pus întrebari de genul ăsta până acum. 
    Ajung în pat sleit de puteri. Gândurile pot fi apăsatoare uneori, epuizând fizicul mai rău decât munca brută!
    Sunt în armonie acum, în pat cu ce iubesc mai mult pe lume! Încerc să adorm și îmi setez mintea pe ceva frumos. Visez la fata din vis - blondă, înaltă, ochi caprui... un ideal! Mă predau simțurilor și totul parcă e aievea.
    E ora 7! Noaptea a fost tare scurtă, frumoasă, dar scurtă. Îmi fac o cafea tare și sangele îmi năvăleste în tot corpul cu o viteză nebună. Simt cum inima pompează mai mult și nu pot să mă împotrivesc cu nimic. Oare așa a simțit și Benny al nostru înaintea încleștării cu puternicul Badr? Mă simt ca înaintea unei lupte cu un adversar redutabil. Nu mai pot da înapoi acum, am ajuns la punctul culminant!
    Afară erau o ceată de flăcăi cât brazii și ograda socrului meu devenise neîncăpătoare. Mă linistesc puțin...hai ca nu ești singur în lupta asta, îmi zic în gând.  Ajung la coteț și porcul se transformă în bestie. Celor 200 de kg de forța bruta le sunt adăugate și răgetele, parcă venite din infern. Se transformă în leu, iar noi nu suntem altceva decât gazelele care pasc liniștite în prerie.  Ce monstru! Câtă groază îmi transmite prin urletele lui de împotrivire! 
    Ajungem în zona de conflict iar animalul își arată disprețul în fața noastră. Pune-ți-mă jos dacă puteți, pare a spune cu o siguranță dominatoare. Picioarele se contopesc cu pământul iar bestia pare de neclintit! Din toți flăcăii adunați acolo, ca la spectacol, am ramas doar trei eroi vânjoși, printre care și eu. Ceilalți parcă s-au evaporat precum condensul în cazanul cu tuică. Apuc cât mă țin puterile de piciorul animalului într-o încleștare care nu avea decat un singur învingător. Ochii mi se împăienjenesc și simt că nu mai am aer să respir! Finalul este aproape. Cu o ultimă zvâcnire îmi da de înteles că a făcut pace. 
    Țuica curge în pahare iar mirosul de ars îmi da senzația de liniste. Am trecut cu bine! Mă simt validat ca bărbat, dar gol în interior. De ce e nevoie de un astfel de ritual? Mă gândesc cu bucurie că poate la anul nu voi mai avea ocazia. Mai bine iubesc mai mult! Încă un test trecut, deși nu l-am cerut!
     
×
×
  • Creează nouă...