Recenziile fetei din vis (Beatrice - Dream Girl)

[dream.girl69]

chiar interesant talentul literar (azi). mai scrie-ne !... nu neaparat sex, dar ai talent la a descrie stari, peisaje

 

Multumesc frumos!

Voi mai scrie, promit! Nu prea am avut timp zilele astea insa toate la timpul lor. :* 

[sifonaru]

un threesome cu Amelia nu ne povestesti?

[dream.girl69]

un threesome cu Amelia nu ne povestesti?

Nu,nu! Acea experienta o voi pastra doar pentru mine :)

[dream.girl69]

Era sambata, o zi normala ca toate celelalte. Doar ce ajunsesem acasa dupa ce incheiasem frumos vizita mea de la Brasov. Imi savuram cafeaua si derulam in minte unele momente frumoase petrecute in saptamana in care am stat in Brasov. Totusi ceva imi spunea: “Gata Beatrice, revino la realitate! Este sambata, ce faci? Stai in casa?”

Uhmm... cu siguranta nu voi sta in casa! Aveam ceva planuri cu un domn, sa ne intalnim sambata (mai pe seara) pentru cateva ore insa nu era nimic stabilit 100%. Ramasese sa ne auzim in cursul zilei sa stabilim concret, ce si cum...

Timpul trecea si eu incepeam sa ma plictisesc. Pana la urma imi scrie si domnul “cu pricina”. Ma intreaba daca ora 22:00/23:00 e ok... Hmm... bineinteles ca nu prea e ok. E tarziu! Subconstientul imi spunea ca la ora aia eu trebuie sa fiu in pijamale. Ma rog... ramane sa ne auzim mai tarziu in ideea in care poate reusim sa ajustam ora....

Si stau, si stau, si ma plictisesc grav... Deja incepeam sa cred ca va fi o zi de... cacao!

Intr-un final, ce-mi trece prin cap? “Ia sa ma duc eu sa-mi vizitez niste prieteni din orasul vecin!”(Braila). Nu stau prea mult pe ganduri, ii sun si in maxim o ora eram deja pe drum.... Cand ajung in Braila, primesc din nou un mesaj de la domnul “cu pricina”, in care ma intreba daca ora 20:00/20:30 e ok. Bineinteles ca era deja tardiv... I-am raspuns politicos ca nu e ok si i-am propus sa o lasam pe alta, argumentandu-i ca am plecat din Galati (i-am spus si unde, s.a.m.d.).

Buuun... Ajung la Braila, unde speram sa gasesc o atmosfera mai distractiva... insa nu a fost cazul! Si prietenii mei erau plictisiti de numa' numa'... “Dracusorul de pe umarul stang” imi spunea: “Ce faci mai fato acum? Uite tu..... plictiseala... Cred ca e cazul sa faci ceva! E sambata toanto - nu sta in casa!” :laugh2  Si uite asa mi-am luat repejor la revedere de la prientenii mei, am urcat in masina, m-am oprit la o benzinarie, am alimentat si am pornit, cu destinatia finala BUCURESTI. :) De ce Bucuresti? - Stiu eu acolo un club de swingeri, unde sambata de sambata se aduna multa lume. :D  :laugh2

In drum spre Bucuresti, sun, anunt ca o sa vin – toate bune si frumoase!

Intr-un final ajung! Salut cateva persoane cunoscute, merg la bar sa-mi iau o cafea, timp in care trag cu ochiul stanga-dreapta, poate-poate gasesc “ceva” care sa-mi placa. :) Poate asa incep socializarea mai devreme. :)

Ei bine, “cautarea” nu a durat prea mult!   :girly

Am inceput socializarea cu un cuplu - tipa era cu ochii pe mine iar tipul era asa... un pic mai tacut (cu greu reuseai sa-i scoti cateva cuvinte din gura :) ) Dupa aproximativ doua ore, (timp in care m-am unflat de cafea si suc, pentru ca alcool nu aveam de gand sa consum, tinand cont ca eram cu masina si nu voiam sa raman in Bucuresti peste noapte) am reusit sa gasim o camera pentru noi, unde urma sa dam frau liber “nebuniilor” ce le aveam in cap.  :boob

Dupa ce am intrat in camera - surpriza! Ne bate la usa un alt cuplu sa ne intrebe daca ne deranjeaza. Avand in vedere ca fizic aratau bine, iar cuplul cu care intrasem initial in camera nu avea nimic impotriva (la sfarsit am inteles ca se cunosteau), am zis “Why not?” :D Si uite asa... nebuneala am vrut sambata seara, nebuneala am primit! :laugh2  Eu intr-o camera cu doua cupluri! Incepeam sa regret ca am venit singura si nu mi-am luat naibii un partener cu mine... dar believe me, nici n-ar fi fost cazul! Cred ca va imaginati ce a iesit!

De data asta nu o sa mai intru in detalii intime... dar pot sa va spun doar ca a meritat din plin sa bat drumul pana la Bucuresti. Ba chiar nici nu stiu cum am ajuns acasa... Tot dumul am avut adrenalina la cote maxime (am fost Schumacher pana acasa :D ) - Mi se derula tot “filmul” in minte si deja ma gandeam cand voi mai avea o sambata libera sa vin din nou! :D  :girly

[Vizitator gvbolovan]

Era sambata, o zi normala ca toate celelalte. Doar ce ajunsesem acasa dupa ce incheiasem frumos vizita mea de la Brasov. Imi savuram cafeaua si derulam in minte unele momente frumoase petrecute in saptamana in care am stat in Brasov. Totusi ceva imi spunea: “Gata Beatrice, revino la realitate! Este sambata, ce faci? Stai in casa?”

Uhmm... cu siguranta nu voi sta in casa! Aveam ceva planuri cu un domn, sa ne intalnim sambata (mai pe seara) pentru cateva ore insa nu era nimic stabilit 100%. Ramasese sa ne auzim in cursul zilei sa stabilim concret, ce si cum...

Timpul trecea si eu incepeam sa ma plictisesc. Pana la urma imi scrie si domnul “cu pricina”. Ma intreaba daca ora 22:00/23:00 e ok... Hmm... bineinteles ca nu prea e ok. E tarziu! Subconstientul imi spunea ca la ora aia eu trebuie sa fiu in pijamale. Ma rog... ramane sa ne auzim mai tarziu in ideea in care poate reusim sa ajustam ora....

Si stau, si stau, si ma plictisesc grav... Deja incepeam sa cred ca va fi o zi de... cacao!

Intr-un final, ce-mi trece prin cap? “Ia sa ma duc eu sa-mi vizitez niste prieteni din orasul vecin!”(Braila). Nu stau prea mult pe ganduri, ii sun si in maxim o ora eram deja pe drum.... Cand ajung in Braila, primesc din nou un mesaj de la domnul “cu pricina”, in care ma intreba daca ora 20:00/20:30 e ok. Bineinteles ca era deja tardiv... I-am raspuns politicos ca nu e ok si i-am propus sa o lasam pe alta, argumentandu-i ca am plecat din Galati (i-am spus si unde, s.a.m.d.).

Buuun... Ajung la Braila, unde speram sa gasesc o atmosfera mai distractiva... insa nu a fost cazul! Si prietenii mei erau plictisiti de numa' numa'... “Dracusorul de pe umarul stang” imi spunea: “Ce faci mai fato acum? Uite tu..... plictiseala... Cred ca e cazul sa faci ceva! E sambata toanto - nu sta in casa!” :laugh2  Si uite asa mi-am luat repejor la revedere de la prientenii mei, am urcat in masina, m-am oprit la o benzinarie, am alimentat si am pornit, cu destinatia finala BUCURESTI. :) De ce Bucuresti? - Stiu eu acolo un club de swingeri, unde sambata de sambata se aduna multa lume. :D  :laugh2

In drum spre Bucuresti, sun, anunt ca o sa vin – toate bune si frumoase!

Intr-un final ajung! Salut cateva persoane cunoscute, merg la bar sa-mi iau o cafea, timp in care trag cu ochiul stanga-dreapta, poate-poate gasesc “ceva” care sa-mi placa. :) Poate asa incep socializarea mai devreme. :)

Ei bine, “cautarea” nu a durat prea mult!   :girly

Am inceput socializarea cu un cuplu - tipa era cu ochii pe mine iar tipul era asa... un pic mai tacut (cu greu reuseai sa-i scoti cateva cuvinte din gura :) ) Dupa aproximativ doua ore, (timp in care m-am unflat de cafea si suc, pentru ca alcool nu aveam de gand sa consum, tinand cont ca eram cu masina si nu voiam sa raman in Bucuresti peste noapte) am reusit sa gasim o camera pentru noi, unde urma sa dam frau liber “nebuniilor” ce le aveam in cap.  :boob

Dupa ce am intrat in camera - surpriza! Ne bate la usa un alt cuplu sa ne intrebe daca ne deranjeaza. Avand in vedere ca fizic aratau bine, iar cuplul cu care intrasem initial in camera nu avea nimic impotriva (la sfarsit am inteles ca se cunosteau), am zis “Why not?” :D Si uite asa... nebuneala am vrut sambata seara, nebuneala am primit! :laugh2  Eu intr-o camera cu doua cupluri! Incepeam sa regret ca am venit singura si nu mi-am luat naibii un partener cu mine... dar believe me, nici n-ar fi fost cazul! Cred ca va imaginati ce a iesit!

De data asta nu o sa mai intru in detalii intime... dar pot sa va spun doar ca a meritat din plin sa bat drumul pana la Bucuresti. Ba chiar nici nu stiu cum am ajuns acasa... Tot dumul am avut adrenalina la cote maxime (am fost Schumacher pana acasa :D ) - Mi se derula tot “filmul” in minte si deja ma gandeam cand voi mai avea o sambata libera sa vin din nou! :D  :girly

Ești cam nebunatică, îmi place :laugh2

[dream.girl69]

Ești cam nebunatică, îmi place :laugh2

Te :*

[altadata]

Te :*

Vezi ca mai ai de scris!🙈

[dream.girl69]

Vezi ca mai ai de scris!

Promit sa-mi fac timp si sa mai scriu! :) 

[leomajor]

M-ai dat cu cracii'n sus  :inlovee  :wub: 

Ce ai scris tu aici m-a facut sa ma gandesc sa iti cer alt fel de "servicii" decat pe cele care le prestezi  :laugh2  ... eventual la o tigara si o cafea.

Se vede ca ai acumulat ceva experienta, nu gluma.

E clar ca nu exprimi ceea ce gandesti... sau nu stii sa formulezi/transpui in cuvinte exact asa cum gandesti, astfel incat sa poti fi inteles si mai ales sa ti se si raspunda conform gandurilor tale. In ceea ce priveste "indemnul" tau, pot sa te asigur ca nu ma las influentata nici de "buni samariteni" si nici de terte argumente. Exceptiile le fac doar daca consider eu ca e cazul si asta in functie de mai multe aspecte! In nici un caz in urma vreunor impulsuri de moment si, cu atat mai mult, nu de dragul de-a o face sau pentru ca "trebuie"! Nu-nu, nimic nu "trebuie", asa cum nimic nu este obligatoriu (de ambele parti)! Ceea ce imi da dreptul de a alege si face to face (de la "usa" sau de la mica relationare pe care o avem in bucatarie inainte de "dormitor"), nu doar telefonic/prin mesaje/Pm/etc! ;) De ce spun asta? Hai sa facem un mic exercitiu de imaginatie, vrei? (Acum trebuie sa recunosc faptul ca indiferent daca vrei tu sau nu, il facem pentru ca este postarea mea :))) - evident ca nu esti obligat sa raspunzi! ) Daca eu as fi stramba, stirba, mi-ar "fugi" vreun ochi sau mai stiu eu ce... Daca te-as intampina lipsita de chef/interes; daca ti-as vorbi in "sictir" ... ai ramane? Eu sunt convinsa ca nu! :) (ceea ce inseamna ca e dreptul tau de a alege, corect?) Ei cam asa sta treaba si in cazul meu, doar ca "datele problemei" (respectiv criteriile - sunt putin diferite). Iar cand spun ca nu fac nimic doar de dragul de a face - I really mean it! Poate ca pare putin "unbelievable" sau poate ca tu traiesti cu impresia ca majoritatea dintre noi alegem cantitatea in detrimentul calitatii... ei bine, imi pare sincer rau sa te dejamagesc dar in ceea ce ma priveste, decat 6/7/8/10 intalniri pe zi si majoritatea proaste, prefer 2/3, maxim 4 si acestea alaturi de oameni/barbati in compania carora sa ma simt bine. Pornind de la o interactiune placuta (uneori productiva - in sensul ca pot invata in fiecare zi lucruri noi) si pana in "dormitor" (de ce nu?!). Poate ca daca as fi avut ghinionul ca principala mea sursa de venit sa fie forumul/intalnirile, lucrurile ar fi stat putin diferit... dar multumesc lui D-zeu, nu e cazul! Si inca ceva - daca am anunt... rezulta ca vin barbatii pe banda rulanta la usa mea?! Nu vad logica! Ma rog... cu siguranta iarasi ai gandit ceva si ti-a iesit in cuvinte altceva. :) Modul asta de exprimare - bata-l vina! :))))
Bun, sa spunem ca ei ar dori sa vina la modul asta ("pe banda rulanta" -asa cum m-am exprimat mai sus)... Dar daca eu nu mai am in acea zi dispozitia necesara pentru o alta intalnire sau daca nu ma simt bine efectiv - de ce sa primesc in intimitatea mea un om (care pana la urma ma viziteaza cu toata inima) caruia eu sa ii transmit starea mea sau sa-l tratez cu sictir? Nu e frumos si nu e normal sa se intample asa!
Sper ca macar de data asta sa fi reusit sa te fac sa intelegi ce si cum sta treaba... :*

[leomajor]

Rectific ... creierul meu tocmai ce si-a  :jerkoff  :laugh2  :blushing2 

Ai un stil de a scrie demential de marfa  :gifs_ojos  :maninlove  ar fi si mai demential daca reflecta asteptarile mele in privinta aspectului tau fizic :*

M-ai dat cu cracii'n sus  :inlovee  :wub: 

Ce ai scris tu aici m-a facut sa ma gandesc sa iti cer alt fel de "servicii" decat pe cele care le prestezi  :laugh2  ... eventual la o tigara si o cafea.

Se vede ca ai acumulat ceva experienta, nu gluma.

[leomajor]

Raspunzi pe facebook la mesaje? :-/

Rectific ... creierul meu tocmai ce si-a  :jerkoff  :laugh2  :blushing2 

Ai un stil de a scrie demential de marfa  :gifs_ojos  :maninlove  ar fi si mai demential daca reflecta asteptarile mele in privinta aspectului tau fizic :*

[dream.girl69]

Raspunzi pe facebook la mesaje? :-/

Cum sa nu raspund! Bineinteles :) 

[gigel265]

M-ai dat cu cracii'n sus :inlovee :wub:

 

Ce ai scris tu aici m-a facut sa ma gandesc sa iti cer alt fel de "servicii" decat pe cele care le prestezi :laugh2 ... eventual la o tigara si o cafea.

 

Se vede ca ai acumulat ceva experienta, nu gluma.

De fapt ideea e ca a mai citit și citeva cărți și are vocabular.

În plus scrie și vorbește corect

[dioggg]

E clar ca nu exprimi ceea ce gandesti... sau nu stii sa formulezi/transpui in cuvinte exact asa cum gandesti, astfel incat sa poti fi inteles si mai ales sa ti se si raspunda conform gandurilor tale. In ceea ce priveste "indemnul" tau, pot sa te asigur ca nu ma las influentata nici de "buni samariteni" si nici de terte argumente. Exceptiile le fac doar daca consider eu ca e cazul si asta in functie de mai multe aspecte! In nici un caz in urma vreunor impulsuri de moment si, cu atat mai mult, nu de dragul de-a o face sau pentru ca "trebuie"! Nu-nu, nimic nu "trebuie", asa cum nimic nu este obligatoriu (de ambele parti)! ...

Sper ca macar de data asta sa fi reusit sa te fac sa intelegi ce si cum sta treaba... :*

Ei DA... Cine a citit cu atentie a putut remarca ca l-ai studiat pe tip (recenzii postari), ti-ai facut temele. Motivele pt care nu ai vrut un "profesionist", un marcator ... sunt personale dar sunt convins ca ati avut un schimb de "idei" care a ars cate un neuron fiecaruia dintre voi altfel nu v-ati fi amintit. La asa contrapunere nu motivele refuzului sunt cele care lasa ceva in neuron. Nimeni nu ar trebui sa va judece cu masura lor mica.    

 

[dream.girl69]

Coronavirus/SARS-CoV2/COVID-19

 

"Coronavirus – T/Pradator meschin si nemilos... Te-ai napustit cu forte majore si de nestavilit asupra noastra, a tuturor! Nu ne-ai intrebat daca te primim si nici nu ne-ai anuntat ca vei veni in vizita. Chiar... De unde ai venit si ce vrei de la noi?! Esti un fel de mesager... al panicii, al mortii? Esti un fel de razboinic, ori capetenie?... care bag seama ca nu are nevoie de armata pentru a ne extermina! Care iti e menirea/scopul/targheul? Unde vrei sa ajungi?!

Ne-a ramas planeta mica?! Suntem prea multi? Ne sufocam unii pe altii zilnic si te-ai gandit tu, ca un "bun samaritean", ca era necesar sa vii si sa ne linsezi pe rand, pe criterii stiute doar de tine?!

Copii, tineri, parinti, bunici... n-ai limite si scrupule! Ataci cu viteza luminii pe oricine iti iese in cale, fara sa iti pese de nimic! Cat de mic inteleg ca esti, insa cat de mici realizez ca suntem noi in fata ta, in fata puterii tale!

Esti atat de cinic si de perfid incat nici macar nu ne lasi sa ne dam seama ca ai pus stapanire pe noi! Abia dupa ce ajungem sa facem rau (fara sa vrem – cum altfel?) familiei/prietenilor/cunoscutilor, ne razi in nas dandu-ne totodata primele semne de infectare cu veninul tau...

Ei bine, te anunt oficial ca noi nu o sa-ti facem jocul! O sa ne ascundem atat cat putem de tine, desi suntem constienti ca ne astepti la cotitura. Suntem doar neputinciosi in fata ta (momentan), nu si prosti! Incepem sa iti cunoastem tactica murdara de joc insa este doar o chestiune de timp pana cand o sa iti venim de hac! O sa stam inchisi in case deocamdata, protejandu-ne astfel apropiatii si totodata neamul/poporul/sangele. Nu vei mai avea pe cine sa imbolnavesti si atunci vei fi nevoit sa pleci... Asta daca nu decizi intre timp sa dispari definitiv si sa nu te mai intorci sub nici o forma! Dar asta ar insemna sa ai constiinta si empatie fata de noi – calitati care se pare ca iti lipsesc cu desavarsire... cum de altfel iti lipseste orice forma de calitate! In virtutea tuturor vietilor pe care le-ai pus la grea incercare sau pe care le-ai stins deja... Fa-ne un bine (cat inca nu e prea tarziu) si du-te! Du-te in neant, lasa-ne cu amintirea-ti trista si mai departe ne-om descurca noi...! Suntem un popor care a fost sortit durerii si neajunsurilor inca de la infiintare. Am fost chinuiti de cand ne stim si am trecut prin multe! Asa cum am trecut peste toate si ne-am descurcat ori am supravietuit fara multe, o sa supravietuim si fara tine! N-o sa-ti ducem lipsa, sa stii! Nu avem nevoie de tine si nu trai cu falsa impresie ca ne faci un bine stand aici! Du-te, duuu-te si lasa-ne in durerea noastra!..."

 

 

Cam asa ar suna scrisoarea mea catre COVID-19...

 

Ganduri, intrebari, vorbe-n vant... Cine le-ar asculta si pana la urma cine ar sti sa ne dea o explicatie, un raspuns si daca nu cer prea mult... o REZOLVARE?!

 

E abia inceputul... inca nu stim cu exactitate cu ce ne confruntam, ce repercusiuni va avea acest virus asupra celor care au avut sau vor avea sansa sa se vindece (aparent sau nu)... Ce se va intampla pe viitor cu cei care se vor arata dornici de vaccinare (atunci cand in mod miraculos va aparea "antidotul")? Este o inventie in laborator? Este o consecinta a faptelor noastre? Vom reusi sa revenim vreodata la normal? Dar pana la urma... care normal?? Normalitatea cui? Era oare normal felul in care ne pe/treceam vietile? Primim oare o lectie divina? Dar Dumnezeu nu face rau oamenilor, nu-i asa? Primim oare avertizari? Avertizari am mai avut si in trecut! Poate fi si mai rau oare? De ce n-ar putea fi?!... Depinde doar de noi, nu-i asa?

 

Daca tot am "primit" (mai mult fortat decat voit) acest numar nedefinit de zile in izolare, cred ca ne-am face un bine daca ne-am autoevalua viata! Nimeni nu stie ce ne asteapta insa eu tot stau si ma gandesc... tot libertinismul si nepasarea noastra (a tuturor – din orice punct de vedere) nu aveau cum sa ramana "nepedepsite" cumva. Karma lucreaza si ea – tot ceea ce daruim (bun sau rau) ni se va intoarce inapoi mai devreme sau mai tarziu!

 

 

Odata cu parile bune ale lumii moderne, au venit la pachet (bineinteles) si partille mai putin bune – altfel nu se putea! Ce trebuie noi sa intelegem/realizam este ca nimic nu ni se cuvine – nici macar viata daca nu stim sa avem grija de ea! Si desi poate uneori (sau de multe ori) avem senzatia ca suntem "buricul pamantului" si ca nimic nu ne poate atinge sau da jos de pe piedestalul succesului ori al evolutiei... ei bine, uite ca apare acest Coronavirus (in cazul de fata) si ne da lumea peste cap. Tuturor ne-a dat la temelie, tuturor ne-a pus bete in roate si pe toti (fara exceptie) ne tintuieste acum sub pretextul protectiei... Care protectie?... Sunt multe substraturi legate de acest virus pe care tind sa cred ca nici medicii si nici "aia mari" nu le cunosc insa nu-i bai - ne-am obisnuit sa fim "luati prin surprindere" - asta dupa ce "ne-am dat lebada-n chiuveta" prin media...

 

Eu va spun sincer ca ma astept la orice! Chiar si la o falsa iluzie creata de apaenta disparitie a virusului, urmata la neasteptat de scurt timp de o "mutatie" (mult mai puternica si mai agresiva de aceasta data). Am mai spus, e doar inceputul... si a pus stapanire pe toata planeta. Usor nu vom scapa! De economie nici nu vreau sa mai discut! Nu de mult circula un zvon cum ca va veni alta criza mondiala... Hmm... Ce lagatura "neasteptata", nu?! Sunt multe intrebari, multe de discutat/ clarificat... dar cine s-o faca?

Noi suntem prea mici!...

 

Va doresc multa sanatate! Sa speram ca vom trece cu bine peste aceasta incercare si sa ne dea Dumnezeu putere si minte sa constientizam si sa discernem binele de rau (atat cat putem)!

Va pup si va imbratisez (virtual)!

 

 

26.03.2020

~ Beatrice - Dream Girl ~

 

[brunetul168]

Scrii toate lucrurile astea si astepti "sa-ti de-a Dumnezeu putere  minte " ?   

 

Aide :no2 mea.

[blaugrana]

Coronavirus/SARS-CoV2/COVID-19

 

"Coronavirus – T/Pradator meschin si nemilos... Te-ai napustit cu forte majore si de nestavilit asupra noastra, a tuturor! Nu ne-ai intrebat daca te primim si nici nu ne-ai anuntat ca vei veni in vizita. Chiar... De unde ai venit si ce vrei de la noi?! Esti un fel de mesager... al panicii, al mortii? Esti un fel de razboinic, ori capetenie?... care bag seama ca nu are nevoie de armata pentru a ne extermina! Care iti e menirea/scopul/targheul? Unde vrei sa ajungi?!

Ne-a ramas planeta mica?! Suntem prea multi? Ne sufocam unii pe altii zilnic si te-ai gandit tu, ca un "bun samaritean", ca era necesar sa vii si sa ne linsezi pe rand, pe criterii stiute doar de tine?!

Copii, tineri, parinti, bunici... n-ai limite si scrupule! Ataci cu viteza luminii pe oricine iti iese in cale, fara sa iti pese de nimic! Cat de mic inteleg ca esti, insa cat de mici realizez ca suntem noi in fata ta, in fata puterii tale!

Esti atat de cinic si de perfid incat nici macar nu ne lasi sa ne dam seama ca ai pus stapanire pe noi! Abia dupa ce ajungem sa facem rau (fara sa vrem – cum altfel?) familiei/prietenilor/cunoscutilor, ne razi in nas dandu-ne totodata primele semne de infectare cu veninul tau...

Ei bine, te anunt oficial ca noi nu o sa-ti facem jocul! O sa ne ascundem atat cat putem de tine, desi suntem constienti ca ne astepti la cotitura. Suntem doar neputinciosi in fata ta (momentan), nu si prosti! Incepem sa iti cunoastem tactica murdara de joc insa este doar o chestiune de timp pana cand o sa iti venim de hac! O sa stam inchisi in case deocamdata, protejandu-ne astfel apropiatii si totodata neamul/poporul/sangele. Nu vei mai avea pe cine sa imbolnavesti si atunci vei fi nevoit sa pleci... Asta daca nu decizi intre timp sa dispari definitiv si sa nu te mai intorci sub nici o forma! Dar asta ar insemna sa ai constiinta si empatie fata de noi – calitati care se pare ca iti lipsesc cu desavarsire... cum de altfel iti lipseste orice forma de calitate! In virtutea tuturor vietilor pe care le-ai pus la grea incercare sau pe care le-ai stins deja... Fa-ne un bine (cat inca nu e prea tarziu) si du-te! Du-te in neant, lasa-ne cu amintirea-ti trista si mai departe ne-om descurca noi...! Suntem un popor care a fost sortit durerii si neajunsurilor inca de la infiintare. Am fost chinuiti de cand ne stim si am trecut prin multe! Asa cum am trecut peste toate si ne-am descurcat ori am supravietuit fara multe, o sa supravietuim si fara tine! N-o sa-ti ducem lipsa, sa stii! Nu avem nevoie de tine si nu trai cu falsa impresie ca ne faci un bine stand aici! Du-te, duuu-te si lasa-ne in durerea noastra!..."

 

 

Cam asa ar suna scrisoarea mea catre COVID-19...

 

Ganduri, intrebari, vorbe-n vant... Cine le-ar asculta si pana la urma cine ar sti sa ne dea o explicatie, un raspuns si daca nu cer prea mult... o REZOLVARE?!

 

E abia inceputul... inca nu stim cu exactitate cu ce ne confruntam, ce repercusiuni va avea acest virus asupra celor care au avut sau vor avea sansa sa se vindece (aparent sau nu)... Ce se va intampla pe viitor cu cei care se vor arata dornici de vaccinare (atunci cand in mod miraculos va aparea "antidotul")? Este o inventie in laborator? Este o consecinta a faptelor noastre? Vom reusi sa revenim vreodata la normal? Dar pana la urma... care normal?? Normalitatea cui? Era oare normal felul in care ne pe/treceam vietile? Primim oare o lectie divina? Dar Dumnezeu nu face rau oamenilor, nu-i asa? Primim oare avertizari? Avertizari am mai avut si in trecut! Poate fi si mai rau oare? De ce n-ar putea fi?!... Depinde doar de noi, nu-i asa?

 

Daca tot am "primit" (mai mult fortat decat voit) acest numar nedefinit de zile in izolare, cred ca ne-am face un bine daca ne-am autoevalua viata! Nimeni nu stie ce ne asteapta insa eu tot stau si ma gandesc... tot libertinismul si nepasarea noastra (a tuturor – din orice punct de vedere) nu aveau cum sa ramana "nepedepsite" cumva. Karma lucreaza si ea – tot ceea ce daruim (bun sau rau) ni se va intoarce inapoi mai devreme sau mai tarziu!

 

 

Odata cu parile bune ale lumii moderne, au venit la pachet (bineinteles) si partille mai putin bune – altfel nu se putea! Ce trebuie noi sa intelegem/realizam este ca nimic nu ni se cuvine – nici macar viata daca nu stim sa avem grija de ea! Si desi poate uneori (sau de multe ori) avem senzatia ca suntem "buricul pamantului" si ca nimic nu ne poate atinge sau da jos de pe piedestalul succesului ori al evolutiei... ei bine, uite ca apare acest Coronavirus (in cazul de fata) si ne da lumea peste cap. Tuturor ne-a dat la temelie, tuturor ne-a pus bete in roate si pe toti (fara exceptie) ne tintuieste acum sub pretextul protectiei... Care protectie?... Sunt multe substraturi legate de acest virus pe care tind sa cred ca nici medicii si nici "aia mari" nu le cunosc insa nu-i bai - ne-am obisnuit sa fim "luati prin surprindere" - asta dupa ce "ne-am dat lebada-n chiuveta" prin media...

 

Eu va spun sincer ca ma astept la orice! Chiar si la o falsa iluzie creata de apaenta disparitie a virusului, urmata la neasteptat de scurt timp de o "mutatie" (mult mai puternica si mai agresiva de aceasta data). Am mai spus, e doar inceputul... si a pus stapanire pe toata planeta. Usor nu vom scapa! De economie nici nu vreau sa mai discut! Nu de mult circula un zvon cum ca va veni alta criza mondiala... Hmm... Ce lagatura "neasteptata", nu?! Sunt multe intrebari, multe de discutat/ clarificat... dar cine s-o faca?

Noi suntem prea mici!...

 

Va doresc multa sanatate! Sa speram ca vom trece cu bine peste aceasta incercare si sa ne dea Dumnezeu putere si minte sa constientizam si sa discernem binele de rau (atat cat putem)!

Va pup si va imbratisez (virtual)!

 

 

26.03.2020

~ Beatrice - Dre

 

Girl ~

[/quote

 

Hello,

 

Multă sănătate ție și la toți de pe forum.

 

Totul va fii bine.

 

Te pup

[pasha_man]

Interesant topic. Numai bun de lecturat in aceste vremuri de cacao. 

Bravo Creatzo!

[dream.girl69]

Interesant topic. Numai bun de lecturat in aceste vremuri de cacao. 

Bravo Creatzo!

 

 Multumesc frumos!   :*  

[brenciu]

Beatrice este fata desteapta, de frumoasa nu mai spunem!

[baietzelul12]

Frumoase povesti.

[dream.girl69]

Friendship

 

 

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris...

A fost (si inca este) o perioada ciudata. Traim timpuri pe care nu credeam ca vom ajunge sa le traim si ce e cel mai frustrant este faptul ca inca nu stim ce va urma!

Ne-a fost ingradita libertatea de miscare si de exprimare si mai grav este ca suntem obligati intr-o mica sau mare masura sa ne confruntam cu niste evenimente in fata carora nu avem alta optiune decat sa ne conformam.

Sistemul este slab, ca de fiecare data a fost luat prin surprindere iar noi suntem la mana lor... Nu stiu cat este virus si cat este ingnoranta, nepasare, inconstienta ori manipulare globala insa cert este ca nu se va sfarsi curand iar viitorul sta in mana unora bine ascunsi dar sus pusi care ne manevreaza ca pe niste marionete la teatrul de papusi!

 

Acum ceva timp masurile au inceput sa se relaxeze... Mi-am luat si eu inima in dinti si am pornit la drum imbinand (ca de fiecare data) job-ul cu intalnirile... si unde puteam sa merg prima data decat la Brasov - orasul care m-a primit frumos atunci cand am luat decizia de a reveni anul trecut dupa 5 ani de pauza.

A fost totul bine. Mi-am rezolvat din treburi, am revazut si cativa oameni dragi dupa o lunga perioada, pana in ziua in care am fost tarata efectiv intr-un scandal cu care nu aveam nici o legatura dar care a dus intr-un final la autoexcluderea mea din rubrica "Brasov". Am renuntat implicit la a mai face intalniri in Brasov. Am primit ulterior N mesaje de la persoane care isi exprimau regretul in urma deciziei mele. M-am rupt cu greu de oamenii din Brasov insa am preferat sa ma retrag pe principiul "Cel mai destept cedeaza!" decat sa alimentez (prin simpla mea prezenta) un circ, care nu dadea semne ca se va incheia prea curand - ori eu sunt un om drept si totodata pozitiv si nu agreez acest tip de "can-can" menit sa provoace "valuri" sub varii pretexte spre urmarirea unui scop doar de ei stiut. Nu ma intereseaza, nu vreau sa "partikip" si de aici decizia mea!

Mi-am vazut in continuare de treburile mele (fara a mai face intalniri) pana cand am primit un mesaj de la cineva foarte drag mie, cu care urma sa ma intalnesc in ziua urmatoare. Vazand postarea mea in care anuntam ca anulez tot si ca nu voi mai face intalniri, mi-a trimis un mesaj in care imi spunea ca si-a luat liber in ziua urmatoare din dorinta de a-mi face o surpriza menita sa ma scoata din starea proasta pe care o aveam. Practic mi-a propus un alt fel de intalnire. O plimbare in natura (ca intre doi vechi prieteni) si totodata o iesire din cotidian. Destinatia? Lacul Sfanta Ana...

Trebuie sa recunosc faptul ca am stat putin pe ganduri! Nu-mi ardea mie de plimbari si in plus aveam treaba in prima parte a zilei respective... Am cantarit pe toate partile si intr-un final i-am propus o solutie de compromis - sa ma insoteasca pentru a-mi rezolva treburile pe care le aveam si ulterior sa mergem la plimbare. Nu mai fusesem acolo iar dupa experienta "Canionul sapte scari" nu am mai avut timp sa merg nicaieri in "expeditie". A fost de acord cu propunerea mea iar ziua urmaroare ne-am intalnit dimineata la apartamentul meu, ne-am baut cafeaua, am povestit putin si apoi am pornit la drum - eu soferita si el pasager. 😠Nu mai fusese cu mine in masina si probabil de asta mi-a si propus sa conduca el dar bineinteles ca n-am vrut sa ii cedez locul la volan.🙈 Am un fix cu asta. Nu stau in dreapta decat daca sunt in masina altcuiva si nu am incotro... si asta pentru ca (recunosc) nu am incredere! Altfel, prefer sa conduc eu fara discutii. 😊 L-am simtit de cateva ori putin crispat/incordat dar sper ca nu i-am dat eu motive sa se simta asa... (cred ca nici el nu prea avea incredere in abilitatile mele soferesti dar la fel ca si in cazul meu, in situatia de fata nu avea incotro 😈 )

M-a insotit pentru a-mi rezolva eu treburile (asa cum am convenit) si apoi am pornit spre destinatia mai sus mentionata! Ajunsi la locul cu pricina, am fost putin surprinsa de faptul ca a trebuit sa lasam masina in parcare si sa coboram (pe un drum cu serpentine dar asfaltat - e drept) pana la lac. Din cate am inteles, inainte se putea cobora cu masina pana acolo dar deh... mai pun si ei un ban cinstit deoparte de pe urma parcarii... Plus ca daca stau bine sa ma gandesc, ar fi fost inestetic ca un "card" de masini sa mascheze frumusetea lacului!

Nu era o zi insorita deci a fost o vreme numai buna pentru mine - urasc caldura excesiva.... intr-un cuvant toropeala! Racoare, aer curat, ciripit de paserele... chiar a fost placut! Am ajuns intr-un final la lac si DA, trebuie sa recunosc - superb! Pana la urma e doar un lac... insa luand in calcul starea mea, a fost fix oaza de liniste de care aveam nevoie! Trebuie sa recunosc si faptul ca a intuit/speculat foarte bine momentul! 🙂

Inca un plus a fost faptul ca probabil din cauza vremii (si totodata pentru ca era in timpul saptamanii) nici nu a fost prea multa lume acolo. Ne-am asezat pe o banca pe marginea lacului si am avut practic posibilitatea de a admira locul si peisajul in liniste. Am urcat putin si la biserica, unde am aruncat cate un banut in virtutea unor dorinte pe care ni le-am pus fiecare in secret (se spune ca dorintele nu se spun cu voce tare pentru ca altfel nu se mai indeplinesc, nu-i asa?😋 ) iar apoi am facut cativa pasi pe langa lac, povestind intre timp despre una-alta. La un moment dat am cazut de comun acord ca ar trebui sa ne intoarcem pentru ca vremea dadea semne de ploaie si nu ne-am fi dorit sa ajungem la masina murati. 😠Am mai facut o scurta oprire pe o alta banca pentru tigara si hidratare si apoi am parasit lacul cu promisiune ca voi reveni cand voi mai avea ocazia.

Ei bine la coborare a mai fost cum a mai fost dar la urcare... "sa te tii Pamfile"! 🤭 Vazandu-ma cu limba pana la cot dupa doar cativa pasi (deh... tigarile si lipsa miscarii 🙈 ), imi propune sa urcam in tandem, explicandu-mi totodata cum sa-mi dozez respiratia... si uite asa "cu dreptul inainteee - mars" 🤣 incet-incet am ajuns la parcare. Numai bine ca pe ultima suta de metri incepuse si ploaia. Ne-am urcat in masina si am pornit spre casa. Nu ne-am mai oprit sa mancam pentru ca eram deja obositi (mai mult eu - recunosc 🙈 ) asa ca am ales sa comandam ceva acasa.

Am ajuns la apartament, am mancat, am povestit, am ras, am plans si in final ne-am luat la revedere, ambii mai mult cu jumatate de gura pentru ca nici unul dintre noi nu stia si inca nu stim cand si daca va mai fi o revedere insa cert este faptul ca a fost o intalnire atipica dar de bun augur - la momentul potrivit si in compania unui bun prieten - in care amandoi ne-am incarcat bateriile si totodata ne-am descarcat sufletele!

 

《Friendship isn't about who you've known the longest. It's about who walkend into your life, said "I'm here for you" and proved it!》

 

Multumesc... si atat! 😊😘🤗

[Vizitator juanstein]

Friendship

 

 

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris...

A fost (si inca este) o perioada ciudata. Traim timpuri pe care nu credeam ca vom ajunge sa le traim si ce e cel mai frustrant este faptul ca inca nu stim ce va urma!

Ne-a fost ingradita libertatea de miscare si de exprimare si mai grav este ca suntem obligati intr-o mica sau mare masura sa ne confruntam cu niste evenimente in fata carora nu avem alta optiune decat sa ne conformam.

Sistemul este slab, ca de fiecare data a fost luat prin surprindere iar noi suntem la mana lor... Nu stiu cat este virus si cat este ingnoranta, nepasare, inconstienta ori manipulare globala insa cert este ca nu se va sfarsi curand iar viitorul sta in mana unora bine ascunsi dar sus pusi care ne manevreaza ca pe niste marionete la teatrul de papusi!

 

Acum ceva timp masurile au inceput sa se relaxeze... Mi-am luat si eu inima in dinti si am pornit la drum imbinand (ca de fiecare data) job-ul cu intalnirile... si unde puteam sa merg prima data decat la Brasov - orasul care m-a primit frumos atunci cand am luat decizia de a reveni anul trecut dupa 5 ani de pauza.

A fost totul bine. Mi-am rezolvat din treburi, am revazut si cativa oameni dragi dupa o lunga perioada, pana in ziua in care am fost tarata efectiv intr-un scandal cu care nu aveam nici o legatura dar care a dus intr-un final la autoexcluderea mea din rubrica "Brasov". Am renuntat implicit la a mai face intalniri in Brasov. Am primit ulterior N mesaje de la persoane care isi exprimau regretul in urma deciziei mele. M-am rupt cu greu de oamenii din Brasov insa am preferat sa ma retrag pe principiul "Cel mai destept cedeaza!" decat sa alimentez (prin simpla mea prezenta) un circ, care nu dadea semne ca se va incheia prea curand - ori eu sunt un om drept si totodata pozitiv si nu agreez acest tip de "can-can" menit sa provoace "valuri" sub varii pretexte spre urmarirea unui scop doar de ei stiut. Nu ma intereseaza, nu vreau sa "partikip" si de aici decizia mea!

Mi-am vazut in continuare de treburile mele (fara a mai face intalniri) pana cand am primit un mesaj de la cineva foarte drag mie, cu care urma sa ma intalnesc in ziua urmatoare. Vazand postarea mea in care anuntam ca anulez tot si ca nu voi mai face intalniri, mi-a trimis un mesaj in care imi spunea ca si-a luat liber in ziua urmatoare din dorinta de a-mi face o surpriza menita sa ma scoata din starea proasta pe care o aveam. Practic mi-a propus un alt fel de intalnire. O plimbare in natura (ca intre doi vechi prieteni) si totodata o iesire din cotidian. Destinatia? Lacul Sfanta Ana...

Trebuie sa recunosc faptul ca am stat putin pe ganduri! Nu-mi ardea mie de plimbari si in plus aveam treaba in prima parte a zilei respective... Am cantarit pe toate partile si intr-un final i-am propus o solutie de compromis - sa ma insoteasca pentru a-mi rezolva treburile pe care le aveam si ulterior sa mergem la plimbare. Nu mai fusesem acolo iar dupa experienta "Canionul sapte scari" nu am mai avut timp sa merg nicaieri in "expeditie". A fost de acord cu propunerea mea iar ziua urmaroare ne-am intalnit dimineata la apartamentul meu, ne-am baut cafeaua, am povestit putin si apoi am pornit la drum - eu soferita si el pasager. Nu mai fusese cu mine in masina si probabil de asta mi-a si propus sa conduca el dar bineinteles ca n-am vrut sa ii cedez locul la volan. Am un fix cu asta. Nu stau in dreapta decat daca sunt in masina altcuiva si nu am incotro... si asta pentru ca (recunosc) nu am incredere! Altfel, prefer sa conduc eu fara discutii. L-am simtit de cateva ori putin crispat/incordat dar sper ca nu i-am dat eu motive sa se simta asa... (cred ca nici el nu prea avea incredere in abilitatile mele soferesti dar la fel ca si in cazul meu, in situatia de fata nu avea incotro )

M-a insotit pentru a-mi rezolva eu treburile (asa cum am convenit) si apoi am pornit spre destinatia mai sus mentionata! Ajunsi la locul cu pricina, am fost putin surprinsa de faptul ca a trebuit sa lasam masina in parcare si sa coboram (pe un drum cu serpentine dar asfaltat - e drept) pana la lac. Din cate am inteles, inainte se putea cobora cu masina pana acolo dar deh... mai pun si ei un ban cinstit deoparte de pe urma parcarii... Plus ca daca stau bine sa ma gandesc, ar fi fost inestetic ca un "card" de masini sa mascheze frumusetea lacului!

Nu era o zi insorita deci a fost o vreme numai buna pentru mine - urasc caldura excesiva.... intr-un cuvant toropeala! Racoare, aer curat, ciripit de paserele... chiar a fost placut! Am ajuns intr-un final la lac si DA, trebuie sa recunosc - superb! Pana la urma e doar un lac... insa luand in calcul starea mea, a fost fix oaza de liniste de care aveam nevoie! Trebuie sa recunosc si faptul ca a intuit/speculat foarte bine momentul!

Inca un plus a fost faptul ca probabil din cauza vremii (si totodata pentru ca era in timpul saptamanii) nici nu a fost prea multa lume acolo. Ne-am asezat pe o banca pe marginea lacului si am avut practic posibilitatea de a admira locul si peisajul in liniste. Am urcat putin si la biserica, unde am aruncat cate un banut in virtutea unor dorinte pe care ni le-am pus fiecare in secret (se spune ca dorintele nu se spun cu voce tare pentru ca altfel nu se mai indeplinesc, nu-i asa? ) iar apoi am facut cativa pasi pe langa lac, povestind intre timp despre una-alta. La un moment dat am cazut de comun acord ca ar trebui sa ne intoarcem pentru ca vremea dadea semne de ploaie si nu ne-am fi dorit sa ajungem la masina murati. Am mai facut o scurta oprire pe o alta banca pentru tigara si hidratare si apoi am parasit lacul cu promisiune ca voi reveni cand voi mai avea ocazia.

Ei bine la coborare a mai fost cum a mai fost dar la urcare... "sa te tii Pamfile"! Vazandu-ma cu limba pana la cot dupa doar cativa pasi (deh... tigarile si lipsa miscarii ), imi propune sa urcam in tandem, explicandu-mi totodata cum sa-mi dozez respiratia... si uite asa "cu dreptul inainteee - mars" incet-incet am ajuns la parcare. Numai bine ca pe ultima suta de metri incepuse si ploaia. Ne-am urcat in masina si am pornit spre casa. Nu ne-am mai oprit sa mancam pentru ca eram deja obositi (mai mult eu - recunosc ) asa ca am ales sa comandam ceva acasa.

Am ajuns la apartament, am mancat, am povestit, am ras, am plans si in final ne-am luat la revedere, ambii mai mult cu jumatate de gura pentru ca nici unul dintre noi nu stia si inca nu stim cand si daca va mai fi o revedere insa cert este faptul ca a fost o intalnire atipica dar de bun augur - la momentul potrivit si in compania unui bun prieten - in care amandoi ne-am incarcat bateriile si totodata ne-am descarcat sufletele!

 

《Friendship isn't about who you've known the longest. It's about who walkend into your life, said "I'm here for you" and proved it!》

 

Multumesc... si atat!

Am citit si rascitit tot ce ai scris..........esti talent inascut! Este de apreciat si gestul lui.......cat si tu atat pt stilul de scris cat si ca femeie! Succes in tot ce iti propui in viata!

[dream.girl69]

Am ales sa postez aici aceasta experienta pentru a nu se pierde printre celelalte postari. :)

 

Buna seara! 

 

Daca la ora 10:24 (cand am facut postarea cu ceasca de cafea)  eram fresh si foarte bine dispusa, ei bine in jurul orei 11:30  buna mea dispozitie s-a transformat subit in cei mai mari nervi ever! De ce? Doar pentru "simplul" fapt ca cineva cu "bune intentii", in inconstienta sa, a decis sa filmeze momentul intim fara stirea mea. 

Surpriza mea a venit la final, atunci cand am observat  ca telefonul era indreptat cu camera spre pat.  M-am ridicat incet (fara sa dau semne ca m-am prins) si m-am dus cu directie catre dispozitiv. L-am luat in mana, am oprit filmarea, moment in care a inceput sa ruleze automat clipul de la inceput. Surpriza si mai mare - filmarea incepea de pe casa scarii (ceea ce denota faptul ca gestul a fost premeditat) insa avea ca durata aproximativ 33 de minute, ceea ce inseamna ca pe durata socializarii la cafea, filmarea a fost pusa pe pauza. Eu nu am apucat sa vad decat primele secunde din clip (cele de pe casa scarii) si asta pentru ca nu aveam timp de pierdut - interesul meu era sa apuc sa-l sterg cat mai repede pentru ca nu aveam de unde sa stiu cum va reactiona "dansul" (tinand cont de faptul ca eram cu telefonul lui in mana si mi-l putea smulge oricand). Toata "operatiunea" asta a durat cateva secunde, timp in care il vedeam cu coada ochiului cum nu stia ce sa faca - sa se ridice sau sa mai stea in pat!

Am apucat sa-l sterg, am iesit val vartej din camera timp in care l-am lasat sa se imbrace. Intre timp mi-am aprins o tigara - tremuram de nervi! Si-a cerut scuze atunci cand a iesit din dormitor insa mie nu-mi statea capul decat la acel nenorocit de icloud (atat stiu eu despre iphone).  L-am rugat sa-mi arate icloud-ul si intr-adevar, tot ceea ce tinea de camera foto era pe "off".

 

Nelinistea mea a continuat si mai aprig dupa plecarea lui (chiar daca mi-a trimis mesaje prin care isi cerea din nou scuze si incerca sa se revanseze cumva).  Intre timp am aflat ca iphone-ul are un folder in albume, pe nume "sterse recent". Va dati seama ca atunci, cu atat mai mult turbam de nervi! Ma rog... Am luat legatura prin stanga si prin dreapta si pe timp ce trecea, incepeam sa ma linistesc pe cat posibil. Am reusit sa aflu detalii personale (de la nume real pana la adresa s.a.m.d) si ulterior l-am rugat sa ma contacteze. M-a sunat, am discutat si am convenit sa ne vedem din nou pentru a verifica dispozitivul si pentru a lamuri lucrurile.  A venit (cu un mare buchet de trandafiri albi, un prosecco si o "valiza" de scuze la purtator), am discutat/lamurit/verificat si sper sa fi invatat ceva din "episodul" acesta. Eu cu siguranta am invatat ceva iar de azi incolo voi fi "politai".  Si pana astazi am fost atenta in directia asta insa mai mult spre obiecte "cheie", cum ar fi: chei, breloc, pix, bricheta, smartwatch, ceas, ochelari s.a.m.d (unii membri vechi cunosc aceasta "paranoia" a mea - au patit-o ) insa chiar asa pe fata?! La asta (recunosc sincer) chiar nu m-am asteptat (sa ascunzi telefonul strategic intre haine)! Bine ca am ochi de soacra! 

 

Asadar, fetelor, mare atentie la orice fel de dispozitiv care va poate pune in pericol!

 

Multumesc frumos pentru flori dar asta nu scuza gestul premeditat! Eu de multe ori iert dar nu uit!  Din pacate ti-ai ales escorta nepotrivita pentru acel "scurt metraj"! 

 

[lexluthor]

Am ales sa postez aici aceasta experienta pentru a nu se pierde printre celelalte postari. :)

Așa ceva NU SE FACE... indiferent de motiv..mă bucur că ai reușit să îți dai seama de gest..ar fi putut să îți spună de la bun început și poate era altceva..mă bucur pentru tine 🤗🤗🤗