IUBIRE INTERZISĂ!♥️

[baron58]

MULȚUMESC TIMPULUI

Aș vrea atât de multe
Ca să-ți spun...
Dar timpul, nu mă lasă!
Mă-ndeamnă, să îmi văd
De drum...
Că ție, oricum nu-ți pasă!

Aș vrea atât de mult
Ca să-mi vorbești...
Dar timpul, nu mă lasă!
Mi-a spus, că tu nu poți
Să mă dorești...
Oricum, ție nu-ți pasă!

Aș vrea atât de mult
Să îți șoptesc...
Cum îți șopteam, odată!
Da-n urmă, eu nu pot
Să mai privesc...
Că totul este-n ceață!

Atât de mult aș vrea
Să te privesc...
Dar timpul, nu mă lasă!
Și rugător îmi spune,
Să te uit...
Că ție, oricum nu-ți pasă!

Atât de mult aș vrea
Să te ascult...
Dar timpul, mă oprește!
Din cartea vieții îmi arată,
Că demult...
Inima ta, o altă inimă, dorește!

Dar timpul mi-a șoptit,
Să-ți spun...
Că pân' la urmă-ai să plătești!
Oricât ai fi de fericit,
Acum...
Nu știi în viață, ce-ai să întâlnești!

Nu am cuvinte, timpului,
Să-i mulțumesc...
Că mi-a vorbit de tine!
Acum, îmi văd de drum
Și nu te mai doresc...
Oricum, nu îți păsa de mine!

[baron58]

Liniște? În nici un caz!

Liniște? Simt că mă pierd prin culori  transparente.
Liniște? Nu am habar de alerg prin sentimente.
Liniștea s-a dus demult, sunt mai mult pe val de haos.
Stau pe-o zi și vreau s-ascult, timpu'-mi taie din adaos!

Nu mai am timp ambalat în hârtie albă, fină,
Cică mi s-au terminat liniștile în surdină.
Tot alerg ca un nebun prin văpăi aprinse-n minte.
Și nu e nimeni să-mi spună că m-am prins doar de cuvinte!

Nu-i iubire ci răscoală, sentimentul deghizat,
Căci iubirea nu-i amară, n-are gustul alterat.
Dar cine mai știe cum e să iubești cu năbădăi?
Noi ne pierdem în silabe și în vorbe de doi lei!

Liniște? Ascult secrete spuse la un foc de dor.
Liniște? Îmi vine rândul să pornesc pe-un coridor.
Care duce...cine știe? Poate-n iad sau poate-n rai,
Depinde ce fantezie îți eram când mă doreai!

Pot fi îngerul cu aripi ocrotind un vis în fașă
Sau un demon ce se-aruncă în dezastru, ca un laș!
Pot fi dragostea gingașă ce se dăruiește tot
Sau o ură fără noimă ce se plimbă încurcat!

Orice sunt, orice aș fi, vreau cu patos să trăiesc,
Liniște când voi muri o să am cât îmi doresc.
Vreau iubire prea nebună, să tresalt într-un balans,
Să mă joc cu tine-ntruna, să te prind în tainic vals!

[baron58]

ROATA VIEȚII 

Dacă te voi ierta?...
Te voi ierta, iubire!
Că n-am de ce 
Să-mi supăr inima, 
Cu o dezamăgire...

Dacă te voi uita?...
Fii sigur c-o să uit!
N-ai cum rămâne 
În inima mea, 
Că ai plecat demult!

Dacă-mi voi aminti?...
Poate-mi voi aminti, cândva!
Nu știe nimeni 
Ce pregătește viitorul, 
Afli, când vei vedea...

Dac-o să te urăsc?...
Iubire, am învățat demult!
Că-n viață trebuie 
Doar să iubesc, 
Să iert și-apoi să uit!...

Dar dacă ai uitat...
Că roata vieții se-nvârtește!
Ai să primești de-acum 
Ceea ce-ai dat!...
Azi mie, Soarele-mi zâmbește!

[baron58]

Am fluturi în mine

Am fluturi în sânge, adorm între doruri
Nimic nu m-atinge, joc jalnic amoruri!
Rescriu pasiuni pe zile cuminți,
Pe fluturi imuni, și tu nu m-asculți!

Am fluturi în mine ce zboară haotic,
În timpul ce vine plutesc amniotic
Și nasc amăgire bătută în cuie
Tablouri cu mine și-o dulce gutuie!

Am fluturi în gânduri, în nopți nestemate,
Mai sar albe garduri, dar tu ești departe 
Deșir amintirea cu noi prin dormitoare 
Amarul îmi râde și doare...chiar doare!

Am fluturi pe buze, aleg sărutări
Pe căi andaluze eu caut visări
Și soarele soarbe cu paiul amarul
În zilele oarbe trec doruri hotarul!

Am fluturi pe glezne, în ochi gelozie,
Abdic și mi-e lesne să recit poezie
Din florile mândre gătesc serenadă
Pe căi amânate mă vreau înc-o dată!

Am fluturi nebuni, mă-mping în iubire
Stârnesc pasiuni, plăcută trăire,
Dar stau pe o bancă și râd nebunește
De mine, de fluturi, de tine, firește!

[baron58]

Eram și triști și bucuroși 

Eram și triști și bucuroși,
Visam că stăm sub pini umbroși,
Și toată lumea ne-ntreba
Dacă simțim în noi ceva,
Iubirea dacă ne frământă 
Sau vreo problemă mai măruntă?

Priveam în noi și frunze reci
Cădeau prin gânduri, visuri seci,
Și ne-ntrebam și noi de unde
Avem în noi senzații sumbre?
Unde-a plecat o primăvară?
Pe chipul meu plânge-o vioară?

Aveam și nostalgii, și planuri
Și-atâtea nesfârșite tonuri!
Și căutam cu ochi dogmatici 
Un adevăr în zori cromatici,
Și ne pierdeam printre răspunsuri 
Și printre-atâtea înțelesuri!

Eram și veseli dar și triști,
În piesa noastră, doi soliști!
Iubeam dorința noastră tandră,
Ne tăvăleam prin noaptea caldă
Uitând de lumea asta mare
Noi împărțeam o sărutare!