IUBIRE INTERZISĂ!♥️

[Vizitator sabina10]

 

Cantando

 

Frânturi de versuri poți să lași

pe topicul de poezie,

numit cum drept mi-ar părea mie

"Cenaclul baronului de Iași"

 

Cu versuri multe, pricepute,

ori altele discrete, mute,

postate au fost, pe întrecute

stihuri cu har, pe nevăzute.

 

Incurajat de muze multe,

și inspirat ca un Apolo,

Baronul nostru guvernează

și-n viața asta, și dincolo.

 

Scriind despre iubiri și fapte

neprețuite, nu deșarte,

pe forumul cu pagini multe

pentru acei ce știu s-asculte!

[baron58]

De ce eu...?

 

Știi? M-am întrebat de atâtea ori: " de ce eu?"

Nu am știut niciodată să-mi răspund!

Nu sunt perfect!

Sunt imperfect și îmi spun: " Ce bine! Asta mă face sa fiu om!"

Aș vrea să poți înțelege că dragostea mea,

Ar trebui să îți ajungă atâta timp cât vei vrea...

Să rămâi!

Restul, e doar impefecțiunea de a te numi ..om!

De ce eu?

Pentru că tu m-ai pictat în culori,

În culorile iubirii și am devenit,

Chiar și imperfect,

Un suflet perfect!

Frumusețea sufletului, stă în puterea de a recunoaște...

"Nu sunt frumos! Sunt doar un om simplu!"

De aceea, azi, ieri, mâine...

O să îmi răspund la:" de ce eu?"

Cum? Simplu!

Pentru că nu am fost niciodată altceva decât...

EU!

[Vizitator gvbolovan]

...Pentru că nu am fost niciodată altceva decât...

EU!

Asta mi-a plăcut... 

Eu nu le-am avut niciodată cu poezia. Doar, eventual, cu cele ale... Sabinei :P  :laugh2

 

PS: "Frumusețea sufletului, stă în puterea de a recunoaște..." Clar, sunt un frumos... Pe interior...

[baron58]

Dans... în doi

 

Eu și tu

într-un dans amețitor

de gânduri,

de cuvinte,

de șoapte,

de trăiri unice,

atingând ,cu degetele picurând fericire,

cerul înstelat al iubirii...

Tu și eu,

două valuri albastre

sărutând nisipul fin

al viselor noastre născute

din ecouri de lună și tril de steluțe de mare...

Eu și tu

într-un sublim vals al vieții,

cu inimile îmbrățișate,

intonând imnuri bucuriei

de a ne fi ,

mereu,

unul altuia,

aripă de lumină

în zborul înalt

spre infinitul colorat

al speranțelor împlinite...

 

Tu și eu

într-un dans nesfârșit

de iubire...

[baron58]

Vis printre flori

 

Îmi beau cafeau într-o dimineață caldă printre flori

Gândind la tine prin trup îmi trec mii de fiori

Emoția iubirii mă copleșește ,roșesc și inima îmi bate cu putere

Când faci popas pe suflet ,mi-l transformi în miere.

Îmi beau cafeaua într-o dimineață caldă printre flori

Cu petale pictez iubirea în șoapte și mii de culori

Parfumul de flori îmi îmbracă mintea-n gânduri și vise

Cafeau are aromă de tine,iubire și dorințe aprinse.

Îmi beau cafeau într-o dimineață caldă printre flori

Ești dimineața mea și gândul ce mă bucură in zori...

[baron58]

UITE-AȘA TE PIZMUIESC

 

Te iubesc cu-atâta ură,

Că ți-aș înflori pe gură,

Zeci și sute de săruturi,

Și-aș preface clipa-n fluturi,

Să mă minunez de ea,

Și prin suflet ți-aș zbura!

 

Te iubesc cu-atâta ura,

C-aș face o făcătură,

Descântec, la rădăcină

De noapte, cu luna plină,

Să trezească doru-n tine,

Să-l adormi în sân la mine!

 

Te iubesc cu-atâta ură,

Că inima-mi nu se-ndura,

Să mai bata-n lipsa ta,

Că-și ia viața din a ta...

Și mă îndeamnă să vin,

Să-și bea cupa de alin!

 

Te iubesc cu-atâta ură!

Și-un gând nebun, mintea-mi fură,

Numa'-n brațe să te țin,

Dacă vreau să scap de chin;

Să te mângâi ne-ncetat,

Cu iubirea-mi, alb păcat!

 

Uite-așa te pizmuiesc,

Și-atât de mult te iubesc,

C-aș dori să-ți fiu respir,

Și tu mie-al vieții mir,

Să ne fim și stea, și soare.

Urăsc când iubirea doare!

[baron58]

...........NOI DOI.........

 

Noi doi suntem lacrimă sfântă...

Pe o limbă de cer împreună...

Noi doi în tăcerea ce cântă...

Poezia din noi să vă spună...

 

Noi doi suntem doar adierea...

Ce-a coborât ușor pe pământ...

Noi doi ne trăim iubirea,

Din lacrima poeziei cântând...

 

Azi ești cerul meu...

Doar prin sărut mă înveți...

Că pecetea noastră...

A rămas în poeți...

 

Voi rămâne sărutul...

Plin de nectar...pentru tine...

Tu-mi vei liniști gândul ...

Stând mereu lângă mine !

 

Noi doi...o clipă de veac...

Între noi a părut...

Lacrimă și speranță...

De la primul sărut...

 

Noi doi ...suntem singura clipă

Ce aduce veacului lumină...

Și viața fericită...

Printr-un sărut și-o lacrimă !

 

Noi doi...vom rămâne împreună...

Și parcă cununa de spini...

Va cădea la picioarele noastre...

Acum...nu mai suntem străini !

 

Noi doi...ne-am legat cu speranță...

Iar cerul zâmbește la noi...

Vom fi un vers pentru viață...

Fericiți...fiind...amândoi !

[baron58]

..sfârșit....spre început...

 

Diseară pune masa pentru doi,

o să aduc cu mine fericirea

și-n loc de vin o să sorbim cu sete

cuvinte ce-or atinge nemurirea.

 

Diseară o s-ajung, și de vei fi obosită

să nu m-așezi în patul cu iluzii;

să-mi legeni visele ce le-am adus

și să-mi adormi rănitele confuzii.

 

Diseară o să fim doar noi...cu noi,

o să oprim atunci în loc și timpul,

eternitatea s-o 'mpărțim la doi

din lacrima căzută,s-apară răsăritul.

 

Și dacă o s-ajung mai pe 'nserat

când clopotele vor strivi apusul,

de mână o să mergem neapărat

în locul unde îmi vei tatua

pe suflet...visul!

[potolea]

Vârsta de aur a dragostei

                                         Nichita Stănescu

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.

[Vizitator gvbolovan]

..sfârșit....spre început...

 

Diseară pune masa pentru doi,

o să aduc cu mine fericirea

și-n loc de vin o să sorbim cu sete

cuvinte ce-or atinge nemurirea.

 

Diseară o s-ajung, și de vei fi obosită

să nu m-așezi în patul cu iluzii;

să-mi legeni visele ce le-am adus

și să-mi adormi rănitele confuzii.

 

Diseară o să fim doar noi...cu noi,

o să oprim atunci în loc și timpul,

eternitatea s-o 'mpărțim la doi

din lacrima căzută,s-apară răsăritul.

 

Și dacă o s-ajung mai pe 'nserat

când clopotele vor strivi apusul,

de mână o să mergem neapărat

în locul unde îmi vei tatua

pe suflet...visul!

La poezie nu mă pronunț, dar poza e deosebită... :)

[baron58]

NU FUGI DE IUBIRE...

 

Cum de-ai crezut c-am să te uit

Când eu...pentru tine trăiesc...

Nu pot să cred că n-ai simțit...

Cât pot de mult, să te iubesc...!

 

Cum de-ai crezut că-i doar un vis,

Când m-ai privit în ochi, adânc...

Cum ai putut să uiți ce-am zis

Și ai șters totul cu un gând...!

 

Cum crezi c-aș mai putea acum,

Să trimit sufletul să stea cu tine...

Când pleci și vii pe-același drum,

Dar nu îți amintești de mine...!

 

Cum crezi că vei putea vreodată,

Iubirea sufletului să-nțelegi...

Dacă inima ta mereu aleargă

Iar din calea iubirii...fugi...!

 

Oprește-te, de vrei să mă cunoști

Altfel, cum poți afla ce-i fericirea..?

Când ție , ți-e frică să iubești...

Și fugi ca gândul, când simți iubirea!

[potolea]

 

[baron58]

Iluzii

 

Te așteptam privind în stradă

Lumea trecea mult prea grăbită

Aveam în ochi iubirea caldă

Eram și sclav și ispită!

 

Orașul răsuna în noapte

Și o sirenă tot vuia...

Doar stelele sclipeau în șoapte

Și chiar de noi luna vorbea!

 

Că sunt prea dornic de tine

Iar tu nu prea îndrăgostită!

Ziceau c-aveam un foc în mine!

Ardeam în dor, ardeam mocnit!

 

Și gura îmi era-nsetată

De gura ta, de trupul tău!

Eram în frici încorsetat

Că te voi pierde într-un hău

 

Și inima-mi bătea cu ropot

Cum ploaia cântă-n zile reci

Cum se aude-n cer un clopot

Ce ne anunță zile seci!

 

Așa vorbeau de noi, iubire!

Că ne iubim dar în secret!

Și n-aveai drept la fericire

Că nu erai cu mine drept!

 

Le-am spus să tacă, doar să tacă!

Că vei veni într-un târziu!

Mi-a spus chiar luna că ea pleacă

Mă lasă unde vreau să fiu!

 

Dar să-mi bag mințile în cap!

Că asta nu este iubire!

Și că degeaba-mi ești prea dragă!

Că tu ai altă fericire!

 

M-au supărat stelele toate

Pe lună chiar am ignorat-o!

Dar am simțit c-aveau dreptate!

Fereastra am abandonat-o!

 

N-ai apărut...chiar ai sunat

Să-mi spui că nu mai poți veni

Că planul nostru s-a schimbat

Și să te-aștept în zori de zi!

 

Am adormit în patul rece

Cu dorul stins de amăgiri!

Știam demult ce se petrece

Era apus de mari iubiri!

[baron58]

Te aștept

 

Te aștept

pe o margine de lume

cu săruturi uscate, fierbinți.

 

Arzând

de pasiune mare,nebună,

cu cuvinte dulci vreau să m-alinți.

 

Să te iubesc

fără întrebări,fără răspuns,

cu patos,fără suspine amare.

 

Să-mi fii

aceea ce-mi poartă visele

după ureche, pe-a destinului cărare.

 

Te aștept

la ora când în noapte

nu dorm,îți scriu poeme.

 

Atunci,

când trupu-nnebunit

de neatingeri, geme.

 

Te aștept

când mă-ncorseteaza dorul

pe ale destinului poteci.

 

Să clipocim

la țărmul inimii,ca două

valuri mari,lovindu-se de stânci.

[baron58]

Poveste cu...noi doi...

 

Hai să fim aceia care

pe-un amurg întârziat

dintr-o pură întâmplare

tu și eu l-am alungat.

 

Să rostogolim crâmpeie

din trecut,din viitor

să gustăm prezentul care

îl trăim întâmplător.

 

Tu să îmi culegi din plete

stelele cu lăcomie

eu să îți arăt trasee

pentru ziua ce-o să vie.

 

Tu să curgi ca un izvor

pe speranțe obosite

eu s-alerg prin câmp de flori

cu miresme tăinuite

 

Să mă vezi ca pe-o mirare

eu Morgana,tu frumoasă

să îmi strângi în pumni secretul

ce ți- l spun... fără de rost.

 

Să înveselim și luna

cu-ale noastre năbădăi

și să îți pictez sub pleoape

versul...ce e scris în doi.

[baron58]

Vara asta

 

Vara asta ,vreau să mă îndrăgostesc din nou de tine

Am așteptat atâta timp să te văd ,să te simt lângă mine

Atât de plăcut să-mi înfășor mainele în jurul gâtului tău

Să te iubesc fără reproș ,fără să am păreri de rău.

Vara asta,vreau să îmi fii și eu să-ți fiu

Să mă iubești , să te iubesc și printre rânduri să te scriu

Tăcut să-ți simt răsuflarea,să simt cum încă îmi mai bați în piept

Cu tine am învățat,să am răbdare și am învățat să aștept.

Vara asta ,lângă tine vreau să mă simt din nou ,,acasă”

Degetele tale să-mi răvășească părul ,să-mi faci viața frumoasă.

[baron58]

Joacă

 

Ne plictiseam de plictiseală

Și plictisiți ne plictiseam

Și ți-am promis o răfuială

Cu tine, despre ce vorbeam?

 

Da. O bătaie de-aia bună

Cu perne și cu tot tacâmul

Voiam să râdem împreună

Hai, nu mai face pe nebuna!

 

Știu că mă știi și că mă vrei...

Să ne jucăm îți place mult

Iar tu ești tot în ochii mei

Știu să te sprijin, să te-ascult!

 

Și jocul nostru nebunesc

Îți place, cum eu râd de tine

Și am ajuns să te iubesc

Și tu să mă adori pe mine!

 

Hai, joacă-te acum, iubire!

Că mâine oare cine știe

De nu ne plouă în neștire

Și piere cheful de iubire!

 

Eu sunt umbrela ta sub care

Poți să fii tu, cea care ești

Și tu ești pentru mine soare

Că vezi, de asta mă-ncălzești!

 

Și mă aprind ca focul sacru

Într-o misterioasă noapte

Și știi și tu cât e de lucru

Să-mi stingi visarea de aproape!

 

Și vreau ca jocul nostru sincer

Să ne apropie mai mult

Să mă transform pe loc în înger

Să te vrăjesc, să te sărut!

[adormassage]

IUBIRE INTERZISĂ!♥️

Nu, nu poti sa strigi in gura mare

Nu poti sa ii calci camasa preferata.

Nu poti sa ii cumperi inghetata, mere si tigari.

Nu poti sa ii conduci masina atunci cand bea.

Nu poti sa il tii in brate atunci cand simte ca nu e suficient de bun, ori sa ii spui cat e de adorabil.

Nu poti sa te bucuri de un sertar la el in dulap, ori de o periuta de dinti langa a lui.

Nu poti sa faci clatite in toiul noptii, doar ca sa sfarsesti pe masa din bucatarie.

Nu poti sa il iubesti asa cum se iubeste. Frumos, liber si curat.

Si te doare. Te doare o singura ora pe zi la telefon.

Te doare un singur pranz pe saptamana.

Te doare fiecare sarut furat. Dar cel mai tare te doare tot ce ai vrea sa ii dai si nu i-ai dat.

[adormassage]

Am început să fiu tot mai convinsa că singura iubire care nu se uită niciodată, este iubirea imposibilă.

Acea iubire interzisă la care tânjește fiecare celulă a trupului tău, iar sufletul ți-e fărâmat în mii și mii de bucățele, pentru că el știe că acea iubire nu îți va aparține niciodată.

O iubire imposibilă apare atunci când destinul ți-e deja trasat și când, din diverse motive, nu o mai poți lua de la început – nu îți mai poți acorda o nouă șansă.

Oamenii condamnă o astfel de iubire, însă nimeni nu este vinovat că sufletul tău pereche apare atunci când este prea târziu.

Viaţa, uneori, are un mod foarte ciudat de a ne arăta calea de urmat. Ne lasă să hoinărim pe drumuri dificile, pe care le străbatem de cele mai multe ori singuri, iar când totul pare să fie ok, tot ea, viața, ne arată că, de fapt, locul unde am ajuns nu este locul unde trebuie să fim. Bine, bine… învățăm lecții și devenim puternici, dar la ce ne mai folosește asta?

Emoţia iubirii nu o poți controla, ea va rămâne acolo, în inima ta, indiferent cât te-ai împotrivi.

[baron58]

SĂ-MI SCRII...

 

Să îmi scrii te rog la noapte

Când te vei gândi la mine,

Și să îmi vorbești în șoapte

Ca să te aud mai bine ....

 

Stând cu fața la perete

Să îmi spui ce te frământă,

Știu că tu mai ai secrete...

Mi le spui până la urmă.

 

Da...e mai ușor să scrii

Ce gândești în miez de noapte,

Mai ducă-se pe pustii...

E timpul să treci la fapte.

 

Bezna nopții te ajută

Să îmi scrii ce nu mi-ai spus,

Deseori dragostea-i mută

Vorbele nu-s de ajuns.

 

Tot privind în beznă

Îți mai vin niște idei...

Te gândești ca o nemernică

Că mai sunt alți bărbați...

 

Sunt bărbați...dar nu ca mine

Poți umbla în lumea mare...

Vreau să văd dacă-ți convine

Să te las fără mâncare?

 

Fără cina cea de taină

Solemnă...Cu lumânări

La meniu...multă pastramă

Și fasole cu jumări...

 

După care...din ulcele

Să servim câte-un ,,molan"

Cu miros de micșunele...

Vin făcut în Teleorman.

 

Gura mea cireașă coaptă

E desertul ce-l primești,

După faptă și răsplată...

Dar să văd a tale vești.

 

Deci..ai grijă ce îmi scrii

Ajutată de vraja nopții...

Te aștept curând să vii

Să te pup în fața ușii!

 

 

 

Nu uita să pui scrisoarea

Cât mai iute...nu ramburs,

Ca atunci când vine seara

Să-ți trimit al meu răspuns...

[baron58]

Am fost noi? Nu am fost noi?

Am fost de o mie de ori, înapoi!

Am fost de o sută de ori, în iubire, și poate,

De o mie de ori în neștire!

 

Poate a fost iarna, poate au fost ploi,

Iubirea nu trebuie să fie înapoi,

Iubirea trebuie să fie, în prezent și în doi.

 

A fost o iubire,? Ce-a fost între noi?

Un cântec al vieții, un cântec al nunții,

O dulce poveste, povestită în doi,

Și-o tristă încrețire a frunții!

 

Am fost noi? Nu am fost noi?

O tristă întrebare, ce-mi revine în minte,

O frumoasă poveste, trăită în doi,

Și totuși,...o tristă iubire, trădată, înainte...

 

Am fost noi? Nu am fost noi?

Mă întreb de o mie de ori, în cuvinte,

Că viața ne-a aruncat tardiv, prin vânturi și ploi,

O știm amândoi,

Și regretele ne vin negreșit în minte!

 

Am fost noi? Nu am fost noi?

O frenetică întrebare pusă la doi...

Un cântec al vieții, un cântec al sorții,

Un cântec al nunții,

În al vieții, năvalnic șuvoi!

 

Nu aș vrea să se termine,

Acest cântec al vieții,

Acel cântec al nunții,

Cântat, vremelnic în doi...

O dulce amintire, de frumos,

Și de noi,..

O suavă amintire, a minții!

 

Nu aș vrea să se termine,

Ce-am început amândoi,

O iubire de-o viață,

Și-o viață, trăită în doi,

Nu aș vrea să aud un cântec al morții,...

Cântat de un înger, în viața de-apoi!

[baron58]

NU VREAU SĂ MINT...

 

Cum vrei să te iubesc mai mult,

Când tu atâta mi-ai permis...

Te plimbi prin gândul meu tăcută

Și rareori mi-apari în vis...!

 

De tine, eu nu știu nimic...

Și nu mă lași în suflet să-ți pătrund,

Doar suferința ta o simt...

La inimă nu pot s-ajung...!

 

Nu pot să te iubesc, dacă nu-mi lași

Deschisă calea spre inima ta...

Să fim la ce-ți dorești, părtași...

De dragoste să te poți bucura...!

 

Nu vreau să mint că te iubesc...

Dar mi-aș dori să știu...tu cine ești?

Și aș putea doar dacă te cunosc

Să aflu ceea ce-ți dorești...!

 

Iubirea, nu poți decât s-o simți...

Nu e dorința de-a fi cu cineva...

Și doar atunci, fără s-o minți

Cu ochii-nchiși...să știi ce vrea..!

 

Cum vrei să-ți spun că te iubesc,

Când eu nu-ți cunosc inima...

Ochii n-am cum să ții privesc...

Când te ferești din calea mea...!

[adormassage]

Primul gând care îmi vine în minte dimineața

E că te iubesc la fel de mult cum iubesc viața

Precum adoră curcubeul raza de soare

Fericit ca o albină ce zboară către floare!

Iar când mă culc îmi mai doresc numai o zi

Și înc-o zi în fiecare clipă, să te pot iubi

Taie-mi aripile, dacă gândești că e mai bine

Am să plutesc oricum și-n vis, legat de tine!

[adormassage]

Taina iubirii

În goana anilor pierduți multe au fost uitate

Am renăscut adeseori, păstrând doar puritate.

Inima mi-a stat în lacrimi, trăind din amintire

Dar sufletul spera mereu că va găsi iubire.

În iubire nu există niciodată „nu se poate”

Trecând prin apă și foc ea le învinge pe toate.

Banii au fost și vor rămâne totdeauna doar hârtii

Dragostea e carburantul sufletelor celor vii.

În clipa când două ființe află ce-nseamnă iubire

Pot s-admire același drum cu o singură privire.

Dacă învață sensul tainic al cuvântului „amor”

Reușesc să își imprime dragostea lor și pe nor.

De vei ști ca să așezi ce simți mai presus de vile

Într-o zi îți vei lua zborul și din scaun cu rotile.

Poți lua una dintre inimi, s-o arunci sau să o-neci

Fiindcă inima cealaltă va bate pentru doi pe veci!

[baron58]

DACĂ MĂ POȚI IERTA...

 

Eu îți sărut obrajii cu miros de trandafir

Și-n ochii tăi plini de lumină mă înec...

Îți sorb nectarul buzelor ca să respir...

Chemarea ta cu glas de înger o aștept !

 

Nu pot dormi, iar dorul mă apasă

Când stelele dansează-n jurul meu

Și-mi cântă cât ești de frumoasă...

Dar vinovat că ai plecat...sunt eu..!

 

Sărut azi urma pașilor cerând iertare...

Că-n neghiobia mea, eu m-am lăsat furat

Pe câmpul visurilor de o altă floare...

Uitând de fericirea care tu mi-ai dat...

 

Nu pot spune mai mult decât că te iubesc,

Știu c-am greșit și-o viață am s-aștept

Din brațele durerii n-am să mă feresc..

Iar lacrima ce-mi curge n-am s-o șterg..!

 

Voi bea până la fund, pelinul vieții grele

Mirosul florilor de trandafir îl voi visa...

Căci raza de lumină a suferințelor mele,

Doar tu vei fi...dacă mă poți ierta...!