IUBIRE INTERZISĂ!♥️

[baron58]

TU-MI VEI ZÂMBI...

 

Tu-mi vei zâmbi mereu

Dintr-o pagină deschisă pe forum

În care am scris despre tine, despre iubire și moarte.

 

Tu-mi vei zâmbi mereu

Dintr-o neștearsă amintire

Care, cu vrere, fără vrere, vine din nemărginire.

 

Tu-mi vei zâmbi mereu

Dintr-o fotografie îngălbenită

Care încă îmi amintește că mi-ai fost iubită.

 

Tu-mi vei zâmbi mereu

Din visul ce se sfârșește dimineața,

Că doar visul rămâne... și iubirea și speranța.

 

Tu-mi vei zâmbi mereu

Din apus și până-n răsărit,

Că pentru zâmbetul tău, eu te-am iubit...!!!

 

Doar eu voi fi trist mereu

Într-o pagină scrisă pe forum,

Căci iubirea este vis, iar visul este moarte!

[adi21cm]

Romanticul x

 

Pana la urma e mesaj catre cineva sau doar poezie ca nu am inteles...?

[baron58]

Romanticul x

 

Pana la urma e mesaj catre cineva sau doar poezie ca nu am inteles...?

E o poveste fictivă de "iubire interzisă",dar e posibil ca eu sau alte persoane să se regăsească pe ici pe colo, printre rânduri. Totu-i posibil în ziua de azi și vorba ceea "Il n'y a pas de fumée sans feu"!

În cele din urmă toate au sens!

[baron58]

 

AI SĂ MĂ ÎNȚELEGI...

 

Mă simt atât de vinovat

Și trebuie să recunosc...

De amintiri mă las purtat

Dar nu pe tine te doresc...

 

Îți las vorbele să m-alinte

Dar cu tristețe te privesc,

Inima mea nu știi ce simte

Și nu-nțelegi de ce zâmbesc!

 

Chiar dacă mie-mi este greu

Îți spun acum ca să poți ști...

Te vreau doar prietena mea,

Eu altfel nu te pot iubi...

 

Nu pot să-ți amăgesc încrederea

Și vreau iubirea să-ți găsești...

Păstrează-mă doar ca prieten al tău,

Meriți să fii iubită și să iubești...

 

În timp ai să mă înțelegi

Când vei găsi și tu iubirea,

Că-n viață trebuie s-alegi...

Fără să amăgești pe cineva!

[baron58]

Alt gând

 

Dă-mi ceasul înapoi,

la ora

când te-am cunoscut

și încetinește timpul.

Vreau

să te găsesc acolo,

așteptându-mă ..

Un nou început liniștit,

nu impulsiv.

Născocind

tot felul de motive ,

să ne iubim

fară motiv.

Iubindu-ne

în felul nostru,atipic,

să fim doar

ceea ce suntem

până la capăt.

Să fim doar noi și atât..

Să dăm drumul tare la dragoste.

Condamnați la iubire,

în liniștea

din sufletele

noastre speriate,

să ne ascultăm gândurile,emoțiile.

Îmi dai mâna?

Vrei să mă trezești la viață?

[baron58]

Jocul

 

Și am jucat un joc cu tine

Discret, subtil, seducător...

Ți-am oferit nopți cu rubine

Și tu mi-ai oferit amor!

 

Eu mai plusam cu seri stridente

Băteam în stele nestemate

Tu-mi aduceai vii continente

Și-mi dăruiai stări aromate!

 

Eram doi jucători prea buni

Nu ne pierdeam în scheme stinse

Vânam în timpi inoportuni

Amiezi și paradigme triste

 

Eu doar cu cărțile pe masă

Tu-ți ascundeai toți ași-n mâneci

N-aveam pe chip nici o grimasă

Dar te simțeam cum mă adulmeci!

 

Voiai să fii câștigătoarea

Ce pleacă cu învinsu-n dinți

Puneam pe tablă tot amorul,

Averea de trăiri cuminți!

 

Mă transformam într-o felină

Mă alintam fentând norocul

În nopțile cu lună plină

Râdeam de noi, câștigam jocul!

 

Și dezbrăcat de păcate

Îndrăgostit de-o trișoare

Împărțeam clipe câștigate

Și te făceam câștigătoare!

[baron58]

Cuvinte-n vânt

 

Aleargă, murgule, aleargă!

Ia cu tine ziua-ntreagă...

Fă-o clipe măsurate

În iubiri purificate...

Fă-o liniște și miere

Du-o-n dulci și efemere

Cuvinte cu formă iute

Ce spun vrute și nevrute

Vântul să-i curgă-n privire

Să-nțeleagă de unde vine

Neliniștea și tot convoiul

De cuvinte de tot soiul

De la soi cu moț strident

Pân-la soiul repetent

De la silabe pitice

La propoziții năuce!

Și-i amestecă cu grijă

Jocul de cuvinte-n priză!

Să le poată șopti pădurii

Du-o pân' se crapă zorii

Să simtă și răcoarea, cerul

Du-o, murgule, cu flerul!

Să despartă înșelăciuni

De cuvinte și magiun!

Să știe sigur adevărul

Dacă-l vede să-i dea onorul!

Și mai du-o și-n poieniță

Să se culce pe-o albăstriță!

Să soarbă doar apă curată

Din izvorul cu erată!

[baron58]

Ți-am spus cândva

 

Mi-ai spus că tu îi dai iubirii clipe eterne și extaz

Mi-ai spus că ochii-ți singuratici, sunt umbra rece din obraz

Mi-ai spus că orice mângâiere te definește-n zori de zi

Dar nu mi-ai spus că pe săruturi, ai da hârtia ce-o deții

 

Ți-am spus că nopțile cu tine au fost ca ploile de Mai

Ți-am spus că zilele senine, prindeau contur prindeau și grai

Căci printre visuri mele, te simt deschisă la cuvânt

Prin tine văd cerul cu stele ce se propagă în pământ

 

Ți-am spus că marea și oceanul sunt infinite la cântar

Ți-am spus că ochii mei căprui au curs de dor involuntar

Căci patriotic în iubire mă lupt ades' cu anii mei

Din umbra mea apare luna și rodul florilor de tei

 

Ți-am spus cândva că în iubire renunți la tot ce ți-e mai drag

Pentru un gram de fericire te lepezi și de vechiul prag

Lovind în zumzetul frenetic cu care veșnic mă înfrupt

Te văd prin ochii minții mele, cum fugi de țâța care-ai supt!

[baron58]

E sâmbătă...mă doare-n stele

 

E sâmbătă? Mă doare-n stele

Și am un vin bun de băut

Am și un ochi închis, mi-e lene

Și mă întreb ce-ai mai făcut?

 

Pe unde umbli, ce-ai în cap?

Îți mai rulează filmul nostru?

Mai ai în dor un handicap?

Ți-ai regăsit în viață rostul?

 

Ai dragostea în palme acum?

Și ochii prea iubiți i-ai prins?

Sau mergi ca o nebună pe drum

Și visul încă n-ai atins?

 

Eu nu te pot scoate din noapte

Plătesc cu ore fără somn

Ți-as da iubirea mea în rate

Dar tu n-o vrei...doar ești o doamnă!

 

M-am amețit de la iubire

E roșie ca vinul scump

Stau pironit de mâhnire

Mă caut unde nu mai sunt!

 

E sâmbătă? Mă doare-n stele!

Și nici măcar acolo...nu

Ești laitmotivul vieții mele

Habar n-ai tu, habar n-ai tu!

[baron58]

Te-am iertat

 

Când ai plecat ai luat cu tine vara,

Ai stins și soarele în urma ta

Fără de strune suspina chitara

Uitată într-un colț pe undeva.

 

Tu mi-ai furat sclipirea din privire

Şi zâmbetul mi l-ai răpit pe veci,

Când ai plecat fără a-mi da de știre

Lăsându-mi nopțile pustii şi reci.

 

Ai luat cu tine valurile mării,

Chiar și culorile din curcubeu,

Ce-a fost frumos ai vrut să dai uitării

Dar te-am iertat oricât mi-a fost de greu.

 

Aş vrea să știu atât că îți e bine

Şi-n suflet ți-e eternă primăvară,

Că te gândești o clipă și la mine

Şi-o lacrimă în ochi o să-ți răsară.

[baron58]

În doi

 

Tu îmi țineai de urât,

Eu îți țineam de foame

Nu știi cât aș fi vrut

Să ne iubim în toamne!

 

Eu să te mușc de vântul

Ce-ți adia-n privire!

Tu să îmi sorbi cuvântul,

Să-ți fiu o izbăvire!

 

Tu să îmi smulgi din lacrimi

Întunecate frici...

Eu să-ți ridic din patimi

Durerile adânci!

 

Să împărțim bucata

De adevăr al pâinii!

Să luăm și noi de-a gata

Rodul înțelepciunii!

 

Tu să ridici în mine

Castele de credință!

Eu să cobor în tine

Un fel de conștiință!

 

Și amândoi prin ceața

Timpului ce se scurge...

Să împărțim dulceața

Unui destin ce plânge!

 

Iubirea să ne fie

Religia din noi!

Eu să îți fiu doar ție

Speranța de apoi!

[baron58]

Devenisem al tău

 

Ți-am colorat lumea

Ca tu să vezi o lume cu idei

Și prin ochii mei să pătrunzi

Culoarea unei inimi ca a ta...

Inima mea...

 

Ți-am colorat viața

Ca tu să poți visa până la cer și înapoi

Și privind un răsărit

Să îți pui dorințe pastelate...

 

Ți-am atins sufletul cu pensula imaginației

Și am desenat un soare vesel

Ca tu să strălucești lângă mine

Și eu să mă învârt în jurul tău...

Ca un Pământ înfloritor...

O Planetă gravitând pe căi luminate de tine

 

Ți-am scris versuri de iubire

Ca tu să înflorești ca un liliac tânăr

Și să-mi dăruiești adăpostul unei coroane De nestemate

Când mă ajunge

O ploaie de sentimente trucate

 

Ți-am sărutat fruntea încruntată

Și seninul te-a acaparat în brațele lui

Apoi m-ai căutat cu privirea

Și mi-ai dăruit

Cea mai împlinită privire

Pe care mi-o puteam imagina...

 

Devenisei a mea...

Devenisem al tău...

[marian cristescu]

Nu-ndrăznesc

de Iulia Hasdeu

 

De m-ai asculta vreodată

Aș voi ca să-ți vorbesc

Tu m-asculți... cu toate-acestea

N-am putere să-ndrăznesc

Ești prea bună, ești prea dulce

Însă fără voia mea

Ca și-o pasăre pe cracă

Tremur înaintea ta.

 

Am a-ți spune multe lucruri

Nu pot însă... mă-nfior

Căci pe buze-ți văd un zîmbet

Rece, batjocoritor

Gura ta e ca o roză...

Tu în rîs mă vei lua...

Nu-ndrăznesc să ridic ochii

Nu-ndrăznesc-naintea ta.

 

Mersul tău e de regină

Chiu-ți e impunător

Pentru ce te-admir într-una

Înțelegi tu prea ușor.

De mi-ai fi tu suverană

Și eu rege de ți-aș fi

Pentru tine aș muri.

 

Poate-s prost! e cu putință

Însă știu că te iubesc

Inima-mi e simțitoare

Însă nu pot să vorbesc

O! amoru-mi pentru tine

Să ți-l spun de-aș îndrăzni

N-ai mai rîde ... și pe-un altul

Niciodată n-ai iubi!

[Vizitator sabina_10]

[baron58]

Masterand

 

Eu nu îți voi mai vorbi...

voi lăsa soarele să topească calea dintre noi...

voi lăsa norii să stingă incendiul din inimile noastre

voi lăsa porumbeii să zboare către zarea inimii tale și să-ți lase mesajul inimii mele...

voi lăsa florile să-și scuture culoarea și miezul în ochii tăi și să te învețe ce e iubirea

voi lăsa noaptea să te îmbrățișeze cu dorul meu...

Eu mă voi juca și

nu voi mai lăsa întunericul să mă rătăcească în neiubire

Nu voi mai lăsa durerea să îmi atingă aripile sufletului meu

Nu voi mai lăsa cântecul lebedei să se audă în simfonia unui strigăt de ajutor

Nu voi mai lăsa garda jos făcând armistițiu cu armata de gânduri nepotrivite

Nu voi mai ofta în timp ce prăjesc cartofii...

Nu voi mai înnopta în corturi stricate de ploi

Nu voi mai fi eu cel care am fost

când mă jucam cu sufletul meu și cu păsările cu cioc de platină...care ciuguleau din destinul meu ciopârțind clipele...

Mi am învățat lecția...

La scoala demnității!

Deși rămăsesem repetent la materia numită iubire...acum îmi luasem masteratul în dragostea pe fugă...

Mai aveam însă o singură lecție de învățat...să învăț a uita uitarea...

A pleca..plecarea

A muri...murirea...

A juca...jocul seducției!

Ups!

[baron58]

VA TRECE VARA...

 

Va trece peste mine înc-o vară

Cu foc ucigător venit din cer,

Cu nopți senine și stele căzătoare,

Cu dragoste, melancolie și mister.

 

Va trece peste mine înc-o vară

În care tu prea departe ești...

Eu rămânând cu visu-mi iluzoriu

Și cu speranța nepovestitelor povești.

 

Va trece peste mine înc-o vară

Ca un gând pribeag venit de nicăieri

Și care va aduce peste mine

O ploaie infinită de dureri.

 

Va trece peste mine înc-o vară

Cum trece-un vis în care tu nu ești...

Eu rămânând în brațe cu singurătatea

Și cu frumusețea nespuselor povești!

[baron58]

Lecția de citire

 

Te tot citeam sfios trăgând cu ochiul minții

Mi-ai zis că sunt puternic, că mă doresc și sfinții!

Că vrei în nopți perfide să mă seduci sălbatic,

Să mă atingi în runde, să mă săruți frenetic!

 

Te tot citeam pe suflet, cu inima întoarsă

Chemând pe vers de cântec prezența-ți luminoasă!

În fragede iubiri să ne jucăm cu viața

În brațe cu dorinți să-mi afli dimineața!

 

Te tot strigam aiurea doar vântul-mi răspundea

Mi-am răstignit iubirea, pe-un nor pe undeva

Te-am încuiat în cartea citită-n nopți fierbinți

Ai zis că sunt puternic, că am și ochi cuminți!

 

Dar că sunt prea copt, tu vrei iubire-adâncă

Vrei un amant-naiv, amorul să-ți pătrundă!

Eu am oftat astenic și chiar m-am resemnat

În cartea mea iubirea era ceva-nsemnat!

 

Te mai privesc și-acum dar eu vreau altceva

Te-ai rătăcit pe-un drum și nu mai pot nega

Erai doar fantezie, iubita dintr-o carte

Erai o poezie, te împleteam cu șoapte!

 

Acum te recitesc dar înțeleg mai bine

Și nu te mai iubesc, m-am regăsit pe mine!

Îmi ești doar amintirea închisă într-o stea

Trăiesc astăzi iubirea, iubind pe-altcineva!

[baron58]

RĂMÂN UN CURIER...

 

În tine aveam mare încredere

Încât și cerul l-aș fi contrazis!

Dar refuzându-mă atât de repede,

Vorbele mi-au fost de-ajuns...!

 

Știam că un maieu e mai aproape

Decât cămașa care-o porți...

Bătrânii, au spus vorbe înțelepte!...

Să ai încredere în tine, nu în toți...!

 

De-acum când totul este bine...

Toate dorințele ți s-au îndeplinit

Este ușor să uiți de mine...

Eu nu mai reprezint nimic...!

 

Nu-i bai, nu cer de două ori

Și nici nu bat la porți închise

Rămân un curier ce-a dus scrisori,

Pe-adresa unui suflet scrise...

 

De azi îți voi uita adresa

Și-n lumea mea voi reveni...

Iar tu nu-ți mai feri privirea ,

În calea ta...nu voi mai fi...!

[baron58]

Tu... și numai tu...

 

Tu mi-ai rănit apusul

Și răsăritul care

Imi picurau în vene

O liniște-așa mare...

 

Mi-ai sărutat și cerul

Și noaptea dezbrăcată

De stele și de lună

Și transformată-n fată.

 

Și eu cu ochii umezi

Te-am agățat de mine

Rănit dar flămând

De pace și de tine!

[baron58]

Dezleagă-mă.....

......de tine

și lasă-mă să plec

să-mi cânte-o mandolinã

ultimul concert!

 

Dezleagă-mă de vorbe

ce încă nu le-am spus

și spulberă-mi tăcerea

cu un cuvânt în plus!

 

Dezleagă-mă de vina

ce încă o mai am

atunci când intru-n gânduri

și te tot strig în van!

 

Dezleagă-mă de răul

ce singur mi-l fac

atunci când dorul doare

și nu mai pot să tac!

 

Dezleagă-mă de vise

ce încă le mai am

când iarăși vine noaptea

și stele-mi bat în geam!

 

Dezleagă-mă de toate

fii singurul motiv

de-a merge mai departe

spre unde?? ....chiar nu știu!!

 

Dezleagă-mă de tine

învață-mă să zbor

să prindem asfințitul

ca un final decor....!!

[baron58]

De câtă iubire-am nevoie?

 

De câtă iubire-am nevoie

Când plânge o vară sub gene,

Când toamna de mine se teme,

Și eu tot visez diademe?

 

De câtă iubire-am nevoie

Când umblu cu florile vraiște,

Când strigătu-n mine se naște,

Când dorul de tine mă paște?

 

De câtă iubire-am nevoie

Când râd ca un sloi la căldură,

Când am mici poeme pe gură,

Când sunt doar o frunză-n pictură?

 

De câtă iubire-am nevoie

Când totul devine posac,

Când intră zilele-n sac,

Când chipul tău încă mi-e drag?

 

De câtă iubire-am nevoie

Când nasc heruvimii în mine

Mănunchi de iubiri heruvime

Și-mi dau libertăți fără nume?

 

De câtă iubire-am nevoie

Când lumea se-ascunde ca lașa,

Când zâmbetul cade în plasa,

În care își țin și năpasta?

 

De câtă iubire-am nevoie

Când vorbele bune se sting,

Când nori de furtuni se preling

În mine și pe suflet m-ating?

 

De câtă iubire-am nevoie

Când sună alarma frenetic

Și-anunță un timp diabetic

Și eu tot mă simt îndoielnic?

[baron58]

Atât de departe și totuși....

 

Atât de departe îmi ești încât pe suflet mi-au răsărit poteci de dor,iar inima mi s-a închis între coaste cu lacătul tristeții și cheia singurătății,strigandu-te pe nume.

 

Atât de departe îmi ești încât de multe ori gândul îmi pleacă pe o planeta misterioasă, unde când lumea adoarme, merge pe furiș în brațele tale ,căutând miros de viață.

 

Atât de departe îmi ești încât secundele se încurcă cu aerul și respir ore ebrietate,dintr-un aparat conectat la răbdare.

 

Atât de departe îmi ești încât mă apropii de vise, unde mă ascund de zarva lumii și îmi țin de cald umbrele.

 

Mi-e dor de tine.Mi-e nu știu cum,dar te iubesc...

[baron58]

Vrei să locuiesc în tine?

 

Vrei să-mi păstrezi sufletul în buzunar

Acolo, la piept, lângă inima ta obosită?

Să îți aud tic-tac-ul și ceasul imaginar

Și să mă joc cu visul tău, vrăjit?

 

Mă lași să te sărut pe tristețe,

Pe ochii plânși și gura îndrăzneață?

Să mă așez lângă tine cu blândețe

Și să dormim adânc până dimineață?

 

Apoi să-ți pregătesc o omletă cu bucurie

Și o cafea cu lapte și multă ciocolată

Să rup din fericirea mea o tainică felie

S-o ung cu dor de viață și tu s-o mănânci toată!

 

Vrei sau nu vrei să mă ascunzi în zidul inimii?

Să desenez cu buzele un răsărit pe trupul tău?

Să cădem amândoi în vraja pasiunii,

Să fim înlănțuiți de dragoste mereu!

 

Să evadez din când în când din tine!

Doar ca să îmi simți lipsa și dorul să mi-l ceri!

Să mă găsești ascuns în zâmbetele pline

Și în sărutul cald al unei primăveri!

[baron58]

O ceșcuță de cafea...cu chipul tău...

Nu e mult,

Dar e ceva!

 

De o bei cu ochii dragi

Simți că-ți cresc pe buze fragi!

De o bei cu ochii buni

Simți că-ți cresc muguri în pumni!

De o bei chiar singură cuc

Simți că nu dai în bucluc!

De o bei privind un soare

Simți în piept o sărbătoare!

De o bei visând la mine

Simți că totul va fi bine!

 

O ceșcuță de cafea...cu chipul tău...

Nu e mult,

Dar e ceva!

[baron58]

Astăzi ți-am spus...

 

Astăzi ți-am spus

că tu îmi ești lumina

Ce-n ochii mei se naște

când te chem?

Să te iubesc, e-ntreagă

a mea vina...

Îmi ești și dulce

și amar blestem!

Astăzi ți-am spus

că mângâierea ta,

Aduce-n mine

liniște și pace?

Fără de ea pierdut sunt

iar sufletul în mii de bucățele

se desface...

Astăzi ți-am spus

că - mi este dor

De ochii tăi

și de a ta privire?

De clipele-mpreună,

ce-n vâlvătăi au ars

Și-acum îmi sunt

amară amintire.

Astăzi ți-am spus

ce mult mă doare

Tăcerea ta

și strigătul meu mut?

Alung din gând

zadarnica-mi chemare...

Îndemnul inimii nu vreau

să-l mai ascult!

Astăzi ți-am spus... nu...

nu am avut cum...

Căci ești departe,

altu-i drumul tău...

Eu n-am plecat cu tine

pe același drum

Iar azi se zbat în piept

părerile de rău.