DRAGĂ FEMEIE,O PRIMĂVARĂ FRUMOASĂ LA FEL CA TINE!

[baron58]

AMINTEȘTE-ȚI CINE EȘTI...

 

Am sărutat buza pământului

Rugând să-mi spună unde ești

Și-am ridicat altar din stele cerului

Să fii păzită unde trăiești...

 

Veșmânt din raze am făcut apelor

Și munții-n flori i-am învelit...

Oriunde-ai fi să simți mirosul lor

Și să nu uiți unde-ai trăit...

 

Doar Dunărea ți-a spus povești

În drumul ei spre Marea Neagră,

Taina pământului din care ești

Și care a născut o lume-ntreagă !

 

Nu te lăsa vrăjită de noutăți

Că ele-au fost demult trăite

Și amintește-ți de antichități,

C-au fost tot din același loc pornite!

 

Ești un lăstar luat de vânt...

Dus peste munți... purtată de ape

Trăiești din seva aceluiași pământ,

Care-a prins viață tot mai departe !

[baron58]

,, Femeie frumoasă femeie ,,

 

Femeie frumoasă femeie,

Veșnic în dragoste mă-nvingi.

Sunt fir de pai iar tu scânteie,

Și scrum rămân când mă atingi.

 

Femeie frumoasă femeie,

Doar cu privirea mă ucizi.

Sunt lacăt iar tu ești o cheie,

İnima doar tu mi-o deschizi.

 

Femeie frumoasă femeie,

Tu ești o lună, eu sunt un cer.

Luminândumă-n culori de curcubeie,

Pentru inima-mi ești un bun felcer.

 

Femeie frumoasă femeie,

Tu ești o floare, eu-s grădinar.

Să te descriu, nu am condeie,

Nici cuvinte-n dictionar.

 

Femeie frumoasă femeie,

Frumoasă femeie frumoasă

Scânteie, curcubeie, și cheie,

Îmi iești dragă și prețioasă.

[baron58]

Amintiri

 

Între noi

Dragă femeie

Sunt doar ploi,

Râuri line

Și suspine,

Negru nor

Călător,

Numai vânt

Pe pământ,

Pe câmpii

Fluturi mii

Care pier

Sus în cer,

Flori de soc

Făr' noroc,

Veri s-au dus

Spre apus,

Cad ninsori

Peste flori,

Noapte lungă

Stă s-ajungă,

Zboară gânduri,

Rânduri, rânduri,

Mângâiere

Şi tăcere,

Văi și munți

Fără punți,

Lună nouă,

Bob de rouă,

Cer cu stele

Rândunele,

Lungi priviri,

Amintiri. ..

Amintiri...

[baron58]

Cărarea

 

Voi pietrui un drum îngust

Ca tu s-ajungi la mine,

Dar nu stau domniță lângă râu,

Să-l netezesc mai bine.

 

Văratec tălpile ne ard,

Din vina unui Soare...

Suind cărarea viselor,

Țin pietrele răcoare.

 

Voi semăna și flori să știi!

La capătul cărării...

Ca tu să te oprești din drum

La marginea-ntâmplării.

 

Eu n-am s-adorm până ajungi,

Țin coatele-n fereastră...

Văd zorii cum privesc de sus

Spre cărăruia noastră.

 

Adie vântul ca nebun,

De n-ai pornit, pornește!

Să nu mi te oprească ploi,

Să nu-ți mai știu de veste.

 

Dacă ajungi în miez de zi,

Mă caută în șură...

Îmi întind trupul răvășit

La umbră, de căldură.

 

De pașii tăi ajung târziu,

Cu luna călăuză...

Promite-mi c-o vei stăpâni

Ținându-mă de mână.

[baron58]

DE N-AI FI OARBĂ...!

 

Spre un tărâm de vis mă-ndrept,

E locul unde se nasc povești...

Numai acolo pot să te aștept

De n-ai fi oarbă și tu ai să-l găsești !

 

Poți întreba de el pe-oricine...

Zâmbind calea-ți va arăta...

Doar să-ți dorești să vii la mine

Și totu-n jur se va schimba...

 

Vei înțelege-atunci uimită de dor

Cum păsările-ți cântă numai ție,

Pasul îți va fi mai ușor...

Simțind ca-i să plutești peste câmpie!

 

Pe-un pat pregătit pentru tine

Să dormi, norii pufoși te-or lăsa

Cântându-ți cu dor despre mine

Duios...vântul te va legăna...

 

Mă-ndrept spre un tărâm de vis

Tu doar acolo poți să mă găsești,

E locu-n care ți-am tot zis...

Că poți veni, doar dacă mă dorești !

[baron58]

Citeam și visam

 

Citeam și visam

Visam și citeam

Și câte voiam,

Și câte știam!

Dar nu-nțelegeam

Ce bine eram,

Ce lume priveam,

Ce lume visam!

Și cât așteptam

Eu nu mai vedeam

Gândul tău stând la geam!

[baron58]

O ceașcă cu lumină

 

Bea o ceașcă cu lumină

Nu te simți încântătoare?

Fii un pic mai feminină!

Ce te prind zorii de soare!

 

Bea o ceașcă cu iubire

Nu te simți mai visătoare?

Fii un pic plină de tine

Și te joacă cu o floare!

 

Bea și un pahar de stele

În el dragoste să-ți pună!

Du-te către Zei și cere

Un cocteil de voie bună!

 

Bea amor în nopți cochete

Despletitele iubiri

Să te cheme în secrete

Nesătule fericiri!

[baron58]

Ca să mă ai

 

Ca să te simt pe dorul meu

M-aș transforma în zori de vară

Să te cuprind într-o culoare

Și în iubirea mea sprințară!

 

Ca să te am în visul meu

Te-aș transforma în somnul dulce

Să mă atingi cu nopți întregi

Și dragostea să nu ne culce!

 

Ca să te simt pe pielea mea

Te-aș transforma într-un zefir

Să mă săruți cu adieri

Și eu încet să te respir!

 

Ca să te am în viața mea

M-aș transforma într-un cobzar

Și ți-aș cânta cu foc nebun,

M-aș dărui ca o nebun!

[baron58]

Da, dragă femeie...

 

Atunci când tac...eu tac iubiri

Și insomnii...

Și poezii...

Și tac culori

În mândre flori...

Și tac surâs

În suflet pus

Și tac cuminte

În cuvinte

Și tac secrete

Și-amulete

 

Atunci când spun...în suflet pun

Amiezi banale

Frici bizare

Un dor de tine

Plânge-n mine

Iubiri letale

Și amare

Și-o cupă plină

Doar cu vină

Fiori dulcegi

În inimi seci

 

Atunci când zbor....dau un ocol

Prin vraja ta

Pe pielea mea

Prin sărutări

Și renunțări

Prin roze visuri

Tainice cursuri

De ape limpezi

În ochi lâncezi

Și zbor ca gândul

Să-ți aflu cântul

 

Atunci când dor...și-aș vrea să mor

Mă urc pe vârf

Și strig amurg

Ating un nor

Și te ador...

Sărut o gură

Fără măsură

Și fur iubirea

Și nemurirea...

Ți-o dau pe toată

Și mor pe-o soartă!

 

Atunci când strig...eu te ating

Pe ochii grei

Ca anii mei

Pe vis nestins

Pe vis proscris

Și strig în van

Doar să te am

Și strig oricum

Că nu am cum

Și de renunț

Nu te anunț!

[baron58]

Dante, Dante!

 

Aș vrea să fii o Beatrice

Eu, Dante, înșelat de soartă!

Și să te am numai în vis,

Să-mi fii în vis o dulce-amantă!

Să ne iubim în flori pustii

Fără petale colorate,

Să-mi fii o umbră printre vii

O adiere-n crezuri moarte!

Să mă pedepsești cu înserări

În care să mă bântui static,

Să-mi dăruiești și sărutări

Pe care să le simt erotic!

Pe ochi ți-aș nărui un vis,

Pe brațe ielele să-mi stea,

Dar alta ca o Beatrice

Nicicând eu nu voi mai avea!

[baron58]

Doi...

 

Doi pe un gând și gândul încurcat...

Îndrăgostit, timid dar fermecat!

Un gând când prea cuminte, când viclean

Le tot dădea târcoale pe-nserat!

 

Doi pe o vorbă, vorbă îndrăzneață

Cu sensuri inedite, șugubeață

O vorbă prea fierbinte ce țâșnea

Și le făcea poftă de-amor, și dor de viață!

 

Doi pe un pat și patul încercat

Prea cald și prea imaculat

Un pat întortocheat și primitor

Ce îi chema în jocul de jucat!

 

Doi pe-un sărut, sărutul răvășit

Cu buze roșii, prinse în sfârșit

De alte buze tot la fel de dulci

Uimite că iubirea le-a găsit!

 

Doi pe-o poveste, povestea prea banală

Are aceeași importanță colosală

Povestea care merge mai departe

Când doi își împletesc destine-n noapte!

[baron58]

M-ai răvășit, iubirea mea!

 

M-ai întrebat, iubirea mea,

cât mai desfacem timpul în clepsidre

și câtă iarbă trebuie să crească în raiul nostru răvășit în amintire!

 

M-ai sărutat, iubirea mea,

pe umbra ultimului meu oftat

și m-ai purtat pe brațele de râuri până-n străfundul ultimului salt!

 

M-ai amăgit, iubirea mea

că vom picta destine pe țigări

și vom fuma în cafenele goale o ultimă secundă de înserări!

 

M-ai tot iubit, iubirea mea,

pe paturi de pistoale vechi în care

eu îmi lăsam dantele de trăiri

din care sărutam zilele tale!

 

Și te-am lăsat, iubirea mea,

pe malul ce căzuse în genunchi

în fața ta si a amantului tău

ce-și tot strângea veșmântul în mănunchi!

 

Mi-ai spus că-s dor înfipt într-un ierbar

în care îți țineai frunze de nuc

Iubirea mea, eu nu mai am habar

Ce în iubirea noastră să-ți aduc!

[baron58]

Simfonia erotică

 

Dezbrăcată de mine...îmbrăcată cu tine

Simțeam urcușul tău urcând pe note

Până în locul în care putea să mă aline

Și să mă poarte până-n punctul forte!

 

Curgea melodia prin noi, ce-ncântare!

Ne-apropiam cu ochii de abis...

Ardeam în neființă cum arde fiecare

Atunci când tot extazul în focuri sta aprins!

 

În mâini țineam o toamnă aurie

Prea caldă în amiezi nedefinite

Și o țineam în ancestral să-mi fie

Laguna ce mă răcorea-n cuvinte!

 

M-ai aruncat în simfonii înalte

M-ai prins cu buzele gustând anatomia

Și m-ai acoperit cu vorbe drepte, calde

Și am sfârșit cu tine simfonia!

[baron58]

Tu ești vara vieții mele

 

Vară, ai trecut prin mine vagă!

Ți-am zâmbit, ți-am atins ochii mari

Dintre anotimpuri cea mai dragă

Îmi ești, dar acum e toamnă iar!

 

M-ai atins cu valuri de iubire

Și în mine tu ai înnoptat...

Te-am notat într-un carnețel, ca știre

Și în prag de toamnă n-am uitat!

 

Vară, ți-am rămas pe dinafară!

Te-am iubit cu toată ființa mea!

Însă alergai spre primăvară

Neștiind că vine iarnă grea!

 

O credeai o dulce adiere

Cu parfum de roze în priviri

Însă avea sufletul durere

Și cu ea țesea dulci uneltiri!

 

Vară, vară, ai uitat de mine!

Te-ai îndrăgostit de o nălucă

Care astăzi pleacă, mâine vine

Sufletul îi este prea pe ducă!

 

Nu vrei să mă lași să te sărut?

Ca un vânticel m-aș ghemui în brațe

Nici nu m-ai simți, aș fi amurg

Care te iubește și-apoi tace!

 

Vară, cucerește-mă cu stihuri

Scrise pe nisip căzut din stele,

Eu să-nalț iubirea prin văzduhuri,

Zmeul reîndrăgostirii mele!

 

Tu ești vara mea, un anotimp

Care-mi încălzește o speranță!

Nu mai am putere și nici timp

Te iubesc dar nu ți-o spun pe față!

[baron58]

AȘ VREA SĂ ȘTII...

 

Aș vrea să plec

Dar nu mă-ndur

Aș vrea să stau,

Dar nu-i destul !

Aș vrea să-ți scriu

Dar mă opresc

Nici nu mai știu

Ce să vorbesc...

 

Aș vrea să vezi

Tot ce văd eu

Aș vrea să crezi,

Dar este greu !

Aș vrea să-ți spun

Tot ce gândesc

Dar vreau s-aud

Ce îmi doresc...

 

Aș vrea să știu

Ce știi și tu

Aș vrea să fiu

Aici cu gândul,

Vreau să-nțeleg

Chemarea ta...

Nu vreau să plâng,

Pierdut, undeva...

 

De n-ai s-alegi,

Nu am să fug

Și dacă-ncerci

Am să-nțeleg...!

Dar vreau să știi

C-o să mă-ntorc,

Când vei iubi...

Dacă-am să pot !

[baron58]

Toamnă coaptă

 

Frunze, buze, ochi uimiți, struguri copți, cafea cu lapte.

Nu putem să fim cuminți...toamna prea ne dă de toate!

Cad culori îngemănate, sufletele noastre râd!

Sărutări nenumărate vin haotic rând pe rând!

 

Suflă vânticel domol, toți fiorii zgribuliți

Ne cuprind într-un amor ce ne face fericiți!

Gustul meu și răsuflarea te tot cheamă să mă iei

Toamna asta e urmarea unei veri cu năbădăi!

 

E o atmosferă vie, se aud inimi vrăjite

Cum se cântă-n poezie și se tot lasă iubită!

Și orașul se îmbracă în amoruri dezvelite

Nouă ne arde de joacă, zilele devin traznite!

 

Alergăm prin viața noastră, cu dorința de iubire

De o toamnă chiar ne pasă, ne presară fericire!

Și ne pasă și de dorul ce topește blânda șoaptă

Și ne colorăm amorul în culori de toamnă coaptă!

[baron58]

Te mai iubeam, femeie!

 

Încă aveam nesațul de-a te avea a mea,

Îmi ascundeam dorința, urcând la Dumnezeu!

Însă cunoscătorii în dragoste și-amor

Știau cum să citească în ochii mei mult dor!

 

Încă mai răscoleam prin amintiri, fâșii

Și te găseam în ele, în poze, în hârtii!

Un ochi râdea de tine, un ochi plângea cu mine

Ca-n basme, eram tot îndrăgostit bine!

 

Și te chemam în gând, de-atâtea ori, iubire,

Și nu știam de când nu-mi mai dădeai de știre!

Trecuse viața toată în așteptări cuminți

În mine aveam multe și tainice dorinți!

 

Se minuna și cerul când mă vedea pierdut

Pe căi bătătorite, însă prea abătut!

Nu mai eram acum nici tânăr, nici floare

Însă aveam în mine o dragoste-n culoare!

 

Eram un mac plăpând, bătut de vis amar

Cu buze încântând...poetul lăutar

În dânsul vieții mele eu mă prindeam cu dorul

Uitam cine sunt eu, dar nu-mi uitam amorul!

 

Dansam în muzici pline de note întristate

Țineam cu greu în mine iubirile plecate

M-ar fi dorit o lume să îi dansez în foc

Însă în nopți peline numai tu aveai loc!

 

Nu îmi doream castele clădite strâmb și goale

Ci doar un mic popas la mine-n sărutare

Să îmi șoptești pe note o-ntreagă simfonie

Să-mi dăruiești de mâine iubire numai mie!

 

E mult, puțin, e totul, în sufletul meu pur

Tu ești izvorul veșnic la care vin și jur

Că îți las la picioare întreaga disperare

Și viața mea clădită pe vise și rumoare!

[baron58]

TEAMA...

 

Merg singur azi pe alei

Și răscolesc în noapte...

Atunci n-am înțeles ce vrei,

Din miile de șoapte...

 

Păreau chemări fără-nțeles

Iar pasul îți era grăbit...

Întunecoase locuri ai ales

Dar noaptea te-a găsit...

 

Aud foșnetul frunzelor căzând

Și teama ta mi-o amintesc...

Ochii spuneau că ele plâng

Sub pașii care le strivesc...

 

Dar brațul nopții te-a cules

Și n-ai putut să zici nimic,

Nici până azi n-am înțeles

De ce... de noapte te-ai ferit!

 

Aveai un pact, poate erai al lui

Și-n umbra mea ai stat ascunsă!

Am să vorbesc cu frunzele pe-alei

Și-am să descopăr un răspuns...

[baron58]

Am vrut să-ți fur privirea, dragă femeie

 

Am vrut să-ți fur privirea

Și nu am știut cum...

Visam nemărginirea

Privirii tale...oricum!

 

Și mi-a venit ideea

Sunt genial, nu?

Că așa este bărbatul,

Mereu în deja-vu!

 

Am luat un aparat

Dintr-un butic!

Știam cum și exact...

În alb și negru-mi placi!

 

Un zâmbet, o privire,

Pe tine-n ochii mei

Eu le-am pozat, iubire!

Nici n-am știut de vrei!

 

Le am acum cu mine

În buzunarul meu...

Dar îmi e dor de tine

Și de privirea ta!

 

Nu am știut că tu

Nu poți fi prinsă așa

Eram în deja-vu

Dar îmi lipsea ceva!

 

Am tresărit cuminte

Când tu m-ai sărutat

Privirea ți-e fierbinte

Mi-ai dat-o! N-am furat!

[baron58]

MĂ IERȚI... FEMEIE(știi tu care)

 

Atât cât visele mai pot

Să se înalțe din ruine

Eu am să lupt ca să întorc

Paşii tăi rătăciți la mine.

 

Atât cât gândurile-s vii

Şi mai există o speranță

N-am să renunț uşor, să ştii

La tot ce-mi dă poftă de viață.

 

Atât cât inima în piept

Astâmpăr nu-şi găseşte-n noapte

Nerăbdător-am să te-aştept

Şi-am să te caut printre şoapte.

 

Atât cât amintiri mai torc

Din al tău zâmbet şi privire

Mă ierți, dar nu pot să îngrop

Pe veci, de vie-a mea iubire.

[baron58]

Și te-am închis în visul meu

 

Și te-am închis în visul meu

Ce vis amar aveam și eu...

Amurgul diafan râdea

De viața mea!

 

Și te-am închis în trupul meu,

Ce trup flămând aveam și eu!

Ceasul cu cuc nu mai cânta

În viața mea!

 

Și te-am iubit în gândul meu,

Ce gând pervers aveam și eu!

Pe sărmă rufele stăteau...

Înmărmureau!

 

Și te-am adus la pieptul meu,

Ce sâni cuminți aveai mereu!

Cocorii nici nu mai plecau

Și chicoteau!

 

Și te-am pierdut în zorii muți,

Ce zori obraznici și pierduți

Își făceau loc în ochii mei...

Mi-e dor de ei!

 

Și te-am închis în visul meu,

Ce frică-aveam pe-atunci și eu

De despărțiri și aiureli...

Ce amețeli!

 

Te am, mă ai în amintiri,

În fel de fel de fericiri,

În noi se scurg clipele nude...

Ce zălude!

 

Mă ai, mă pierzi,

Nici nu mai crezi

În noi, în multe stele verzi,

Adormi amiezi!

[baron58]

 

 

Un răsărit,un apus și tu

 

Iubesc răsăritul de soare

când natura se trezește

la viață și Soarele sărută

Pământul .

 

Iubesc să mă scald în lumina dimineților

însorite când cafeau are aroma iubirilor trecute și

prezente.

 

Iubesc răsăriturile

frumoase cu zâmbete.

 

Iubesc și apusul.

 

De la o vreme, privesc

apusul ca pe un răsărit.

Răsăritul sublimului.

O poveste de dragoste

între stropi de lumină

divină și un întuneric plin de culori.

 

Un început dincolo de sfârșit.

 

Între răsărit și apus tu ești lumea mea.

Te iubesc!

 

Nu rămân niciodată pustiu de iubire.

[baron58]

Te-aș iubi într-una...

 

Te-aș iubi într-una

Nu cunosc măsura

Noaptea,dimineața

Când se-nalță ceața

 

În zile demente

Printre alimente

Fără de veșminte

Te-aș iubi cuminte

 

Peste răsărituri

Fără compromisuri

Te-aș iubi alene

Cu tremur de gene

 

Sub cerul cu stele

Cu vise rebele

Te-aș iubi prin crânguri

Nu aș sta pe gânduri

 

Cu sunet poetic

Te-aș iubi bezmetic

Tu-mi ești soare,luna

Pentru totdeauna.

[baron58]

Vis mai vechi

 

Mi-am împlinit un vis mai vechi,

Să stau și să dansez în ploaie!

Să număr stropi perechi, perechi

Pe fețele noastre vioaie!

 

Să mă-nvârtesc pe un călcâi

Să râd de ploaie și de tine,

Să calc băltoaca și să joc

O horă cu salbă de rime!

 

Să te rotesc în pași mărunți,

Iubirea ta să-mi dea magie,

Să mă surprinzi când mă săruți

În ploaia noastră purpurie!

 

Mi-am împlinit un vis demult

Și-acum strănut, dar, zău, mi-e bine!

Chiar trebuia să mi te-ascult

Și să îmi țin umbrela bine?

 

Dar ce-ar fi viața fără visuri?

Un abur fără consistență,

Doar drum în râpă, fără sensuri

Și o prea tristă existență!

[baron58]

ÎN FIECARE CLIPĂ...

 

Mereu mi-ai spus

Că iubești cerul

Și de frumoasa Lună,

Ești îndrăgostită...

Apusul îl adori

Dar îmi zâmbești...

Ținându-mă de mână,

Atât de fericită !...

 

Mereu mi-ai zis

Că iubești marea

Și o adori...

Când este liniștită!

Dar o iubești și-atunci,

Când valurile uneori...

Sunt agitate de furtună

Și marea, le ridică...

 

Tu iubești mult

Crestele munților

Și-adâncurile-ntunecate

Din oceane...

Ești fermecată

Când vara e toridă...

Dar și când iarna-i

Plină de troiene...

 

Îmi spui mereu

Că ești îndrăgostită

Și că iubești...

Întreg pământul !...

Mie, de ce n-ai reușit

Să-mi spui că mă iubești?

Că-n fiecare clipă...

La mine-ți este gândul !...