VOI CE CARTI ATI MAI CITIT?

[good_tool]

Recomand cartea
"Antreneaza-ti creierul! Strategii si tehnici de transformare mentala" de Joe Dispenza.

 O scurta descriere:
"Studiile arata ca 90% dintre gandurile oamenilor sunt negative. Explicatia consta in faptul ca, din pricina stresului la care suntem supusi zilnic, ne activam "sistemul de supravietuire" si tiparele de comportament inradacinate. Creierul nostru are insa o calitate formidabila, numi­ta plasticitate, schimbandu-si organizarea ca urmare a procesului de invatare si a experientelor de viata. Putem, asadar, modifica felul in care privim ceea ce ni se intampla, gandurile care ne produc suferinta si ne tin pe loc, in prima faza prin simpla lor constientizare. Prin antrenament mental, autodisciplina si perseverenta, meditatie si expunere sistematica la experiente noi si, bineinteles, cu ajutorul nepretuit al creierului, schimbarea este la indemana oricui".

https://www.libris.ro/antreneaza-ti-creierul-ed-2-joe-dispenza-CVE978-606-44-0272-1--p11034785.html#ratingSection

[CAE_INDRU]

Toar’șu @MacArthur tot tăcut, tot tăcut  ? 🧐

Mă apuc acu' de  Hoțul din Curtea Miracolelor, pare interesantă. 🙆‍♂️

[elprofesoare]

Anne Applebaum - Gulag O Istorie, editura Litera

[salmanasar]

Istoria sexuală a omenirii de Eugen Relgis.Recomand.Incepe din comuna primitivă.Sunt o mulțime de dovezi arheologice,scrieri unele aparțin unor nume atât de sonore de filozofi, artiști,oameni politici etc de nici nu vă vine să credeți.Nu mai vorbesc de cat a influențat sexul evenimente istorice de maximă importanță.Ca să vă stârnesc curiozitatea voi pomeni numai Războiul peloponeziac pe care Pericle îl declanșează din cauza prostituatei Aspazia.Este o fată necunoscută și ascunsă a istoriei.

[Girlsexy99]

Le recomand cu drag 🤗

[Girlsexy99]

Eu una când am timp chiar citesc ! Si pe asta o recomand ! 

[MacArthur]

@KaraBenNemsi, @Paybacktime5, @natoporus, il stiti pă dânsul din imagine? Eu multe nu stiu despre el, doar ca a fost un politician turc prin anii '30.

Planuiesc sa pun mana pe cartea asta in viitorul apropiat. Banuiesc ca n-a fost nenea un om foarte bun (mai ales daca intrebi kurzii). Multi sunt de parere ca daca citesti o carte sau urmaresti un film despre o persoana istorica, automat il admiri. Eh, pula.

O fac sa invat istoria (care de obicei e urata, gratie oamenilor nu tocmai buni).

Ma pregatesc sa ma duc saptamana viitoare si la filmul Napoleon, desi nu ma numar printre admiratorii dansului. Ambitiile sale au costat viata a minim sute de mii de oameni.

In fine, ce bunatati ati mai cititi in ultima vreme?

[toxiq]

Luni de fiere - Pascal Bruckner

[Paybacktime5]

Acum 2 ore, MacArthur a spus:

@KaraBenNemsi, @Paybacktime5, @natoporus, il stiti pă dânsul din imagine? Eu multe nu stiu despre el, doar ca a fost un politician turc prin anii '30.

Planuiesc sa pun mana pe cartea asta in viitorul apropiat. Banuiesc ca n-a fost nenea un om foarte bun (mai ales daca intrebi kurzii). Multi sunt de parere ca daca citesti o carte sau urmaresti un film despre o persoana istorica, automat il admiri. Eh, pula.

O fac sa invat istoria (care de obicei e urata, gratie oamenilor nu tocmai buni).

Ma pregatesc sa ma duc saptamana viitoare si la filmul Napoleon, desi nu ma numar printre admiratorii dansului. Ambitiile sale au costat viata a minim sute de mii de oameni.

In fine, ce bunatati ati mai cititi in ultima vreme?

Un om prea bun nu putea ajunge in acele vremuri la carma Turciei. Dar in mare masura e considerat omul care a reusit sa ii civilizez eun pic pe salbaticii otomani.  Asa cum nu va reusi niciodata cineva sa ii civilizeze pe muscali. 

[natoporus]

6 hours ago, MacArthur said:

@KaraBenNemsi, @Paybacktime5, @natoporus, il stiti pă dânsul din imagine? Eu multe nu stiu despre el, doar ca a fost un politician turc prin anii '30.

Planuiesc sa pun mana pe cartea asta in viitorul apropiat. Banuiesc ca n-a fost nenea un om foarte bun (mai ales daca intrebi kurzii). Multi sunt de parere ca daca citesti o carte sau urmaresti un film despre o persoana istorica, automat il admiri. Eh, pula.

O fac sa invat istoria (care de obicei e urata, gratie oamenilor nu tocmai buni).

Ma pregatesc sa ma duc saptamana viitoare si la filmul Napoleon, desi nu ma numar printre admiratorii dansului. Ambitiile sale au costat viata a minim sute de mii de oameni.

In fine, ce bunatati ati mai cititi in ultima vreme?

Stiu putin, ca e fondatorul Turciei de azi (de aceea e numit Ataturk), ca a introdus ideile europene in Turcia, printre care secularismul. Si cam atat.

Nu prea ma mai pasioneaza istoria, pentru ca o gasesc deprimanta, mai ales pentru ca unele teme din trecut continua sa se repete si astazi si vor persista si in viitor, daca nu cumva se vor amplifica.

Nu prea mai citesc decat romane de aventuri sau thriller. Evident ca asta e literatura de consum, nu te face sa gandesti ci doar mai alunga din plictiseala. Dar asta nu ma (mai) deranjeaza.

[MacArthur]

1 hour ago, natoporus said:

Stiu putin, ca e fondatorul Turciei de azi (de aceea e numit Ataturk),

Mai degraba Turcia si-a luat numele de la el, vreti sa spuneti.😜

1 hour ago, natoporus said:

Nu prea mai citesc decat romane de aventuri sau thriller. Evident ca asta e literatura de consum, nu te face sa gandesti ci doar mai alunga din plictiseala. Dar asta nu ma (mai) deranjeaza.

Imi place istoria (cate carti despre lagare (fictive si nonfictive - desi niciodata n-am inteles ce rost are sa faci un film fictiv/scrii un roman fictiv despre WWII, cand gasesti milioane de povesti adevarate care mai de care) si alte chestii oribile am citit, you wouldn't believe), dar imi plac si (auto)biografiiile, thrillerele/crimele. Mai ales crimele scandinaviene (ale cu multe parti).

Din literatura mondiala din pacare nu citesc cat ar trebui. Cred ca si anul asta voi ajunge la 50 de carti citite ca si anul trecut, dar inafara de Dorian Grayul lui Oscar Wilde din l-m. altceva n-am citit (anul asta, desigur).

De romantism tin distanta sociaala: surorile Brontë, Jane Austen, Margaret Mitchell le las femeilor sa le "citeasca si reciteasca".😁

O scriitoare pe nume Alison Weir a scris cate o carte despre toate nevestele ale lui Henric al VIII-lea (de la Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour (nu actrita care a jucat in anii 90 in serialul Dr. Quinn, nu-i asa de batrana chiar🙈 da e o frumusete foarte raraaa, ma rog prin tinerete era. Acum are vreo 75 de ani minim)), Anne de Cleves, Catherine Howard pana la Catherine Parr.. Cred ca astea vor fi primele pe lista mea anul viitor.

Mi-am promis ca voi citi odata si Razboi si pace.🙄

Si mai sunt muuuulteee carti de citit.🤓

 

[xmangg]

O singura carte face toți banii ca să spun așa: BIBLIA!  

[danp123]

Inside Out by Nick Mason

[KaraBenNemsi]

Acum 9 ore, MacArthur a spus:

@KaraBenNemsi, @Paybacktime5, @natoporus, il stiti pă dânsul din imagine? Eu multe nu stiu despre el, doar ca a fost un politician turc prin anii '30.

Planuiesc sa pun mana pe cartea asta in viitorul apropiat. Banuiesc ca n-a fost nenea un om foarte bun (mai ales daca intrebi kurzii). Multi sunt de parere ca daca citesti o carte sau urmaresti un film despre o persoana istorica, automat il admiri. Eh, pula.

O fac sa invat istoria (care de obicei e urata, gratie oamenilor nu tocmai buni).

Ma pregatesc sa ma duc saptamana viitoare si la filmul Napoleon, desi nu ma numar printre admiratorii dansului. Ambitiile sale au costat viata a minim sute de mii de oameni.

In fine, ce bunatati ati mai cititi in ultima vreme?

Bre MacArthur, se potrivește bine “bre” în contextul ăsta 😁,mie îmi place istoria da’ și literatura, totuși dă beyul ăsta nu știu prea multe, doar că a scos Turcia dîn Evul Mediu. Da’ i-a civilizat mai cu parul și cu biciul așa, fiindcă majoritatea turcaleților nu cre’că au fost prea dornici de a primi lumina 😜

Dîn Imperiu i-a făcut republică, dîn califat s-a cam ales praful, statul a devenit laic și armata a devenit câinele dă pază al noului stat care s-a dorit a fi democratic chiar dacă s-a născut cu forcepsul. Femeile au primit drepturi egale cu bărbații, a devenit obligatorie scrierea cu alfabetul latin, le-a ras bărboaiele, i-a obligat să se îmbrace “nemțește” și cumva a reușit să-i scoată din evul mediu și să încerce să-i apropie dă civilizația occidentală. Cam așa ceva a încercat și șahul în Iran, da’ căcăcioșii dă francezi au crescut la țîța lor un mullah plin dă ură precum Khomeini și dîn păcate perșii s-au dus pe pulă, dinrect în evul mediu. 
Uitîndu-mă la Erdogan, cre’că și Turciei i s-a urît cu binele, se alege praful de moștenirea lu’ Ataturk, sultanul și întreg Aliotmanul se visează iar imperiu. Văd că bagă iar bățul prin gard, pă stil mai haladit așa, o flotă privată neînarmată care să spargă blocada Gazei. Să vedem ce va fi. 

🙆🏻‍♂️

[MacArthur]

 Jonathan Freedland - Evadatul de la Auschwitz.

Povestea lui Rudolf Vrba

 

 

În istoria slovacă, există puține figuri mai puțin apreciate decât Rudolf Vrba și Alfred Wetzler (desi cartea se focuseaza mai mult pe Rudolf Vrba). Numele lor nu sunt menționate în manualele școlare și, pentru o lungă perioadă de timp, nici memoriile lor nici nu au fost publicate în limba slovacă. Cu toate acestea, ei au fost printre puținii prizonieri (si si mai putinii evrei) care au reușit să evadeze de la Auschwitz, în aprilie 1944. Aceasta este o faptă remarcabilă în sine, dar ceea ce o face o faptă eroică este faptul că cei doi tineri  (de 19 si 25 de ani) nu și-au salvat doar propriile vieți. Ei au fost conduși tot timpul de dorința de a-i avertiza pe evreii din Ungaria (pt ca in 1944 doar acolo mai traiau evrei intr-un numar semnificativ) asupra pericolului ce batea deja la usa ghetourilor din Budapesta.
Ajunsi in Slovacia si-au schimbat identitatea (Alfred Wetzler a devenit Jozef Lanik, dae dupa razboi si-a reluat numele, in timp ce Walter Rosenberg a ramas Rudolf Vrba pana la restul vietii. Motivul principal fiind ura sa fata de numele Rosenberg ce suna nemtesc. Totusi, cam ciudat faptul ca nu l-a deranjat sa poarte acelasi prenume ca si comandantul Auschwitzului, Rudolf Höss🤷‍♂️) dupa care au redactat un raport foarte detaliat (de 32 de pagini) despre ororile lagarului de exterminare, ce (cu multe greutati) a ajuns si in mainile Popei, a lui Winston Churchill si a presedintelui american, Franklin Delano Roosevelt.
Dar sa incepem cu inceputul...
Walter Rosenberg s-a născut în 1924, în Topolcany, în vestul Slovaciei, așadar într-o perioadă complicată ce avea să se agraveze după preluarea puterii de către Hitler în Germania, însoțită nu după mult timp de revendicări teritoriale, care vizau mai ales Cehoslovacia și a sa regiune sudetă. Rosenberg avea să devină una din victimele politicii duse de guvernul pronazist condus de preotul romano-catolic Tiso, prin intermediul căreia evreii au fost supuși unor numeroase restricții și, în cele din urmă, deportați în Polonia, sub pretextul relocării. Pe de altă parte, tânărul evreu slovac poseda o capacitate uluitoare de a nu se conforma restricțiilor absurde impuse în cadrul unei conjuncturi nefericite. Așa cum remarca autorul, condiția existențială a lui Rosenberg era aceea de a evada, dintr-un loc din care, cel puțin la prima vedere, asta parea ceva imposibil.
Pe de altă parte, Walter Rosenberg nu s-a mulțumit, dincolo de condiția sa obiectivă, să fie un prizonier al atitudinii de pasivitate, recurentă în jurul său, dar pe care a blamat-o ferm în raport cu cei care erau trimiși pur și simplu la moarte fără nici cel mai mic gest de împotrivire. S-a folosit de abilitățile sale, forța fizică, talentul nativ de a își însuși limbi străine, memoria sa extraordinară și relațiile pe care le-a stabilit cu ceilalți prizonieri. Chiar dacă a fost la un pas de moarte, a reușit să reziste de fiecare dată și a realizat uluit care era adevăratul scop al lagărului de la Auschwitz.
 Un masacru fără precedent, ale cărui proporții industriale devenea insuportabil în cadrul rutinei cotidiene la care era supus. În acest context, Rosenberg a pus la cale un ingenios plan de evadare, articulat cu răbdare și cu atenție la orice amănunt care l-ar fi putut periclita, mai ales că orice tentativă eșuase lamentabil până atunci (el fiind obligat sa priveasca numeroase spanzurari ale detinutilor a caror tentativa de evadare esuase). Împreună cu prietenul său, Alfred Wetzler, au reușit să sfideze universul concentraționar nazist, ajutați de șansă, dar, mai ales, de tenacitate, care i-a făcut imuni la suferințele fizice teribile pe care au fost nevoiți să le suporte. 
În mod evident, trebuie să ținem cont de natura umană și să admitem că impulsul evadării a venit în primul rând din dorința inerentă a prezervării propriei vieți. Totuși, în cazul lui Walter Rosenberg, aceasta a fost în permanență dublată de necesitatea de a salva viața evreilor din Ungaria, care urmau să ajungă la Auschwitz (vrei 800 000), sau macar de a aduce la cunoștința publicului larg, al guvernelor statelor implicate în război, caracterul oribil, dar real al tragediei la care erau supuși evrei pe teritoriul Poloniei ocupate de armata germană. Ajuns în Slovacia, Rosenberg a redactat un raport ireproșabil din punct de vedere tehnic, conținând date exacte despre transporturile de evrei, frecvența acestora, locurile de proveniență și, mai ales, modalitățile prin care naziștii îndeplineau partea practică a ceea ce s-a numit "Soluția finală.” Cunoscut drept "Protocolul Vrba-Wetzler”, acest document a fost primul care a dezvăluit atrocitățile naziste la adresa evreilor, poate intuite, însă niciodată confirmate indubitabil până atunci.
Dupa ce faimosul "protocol" a ajuns in mainule presedintelui american, Roosevelt, aceasta a trimis urmatorul mesaj "vasalului" maghiar a lui Hitler, Horthy Miklos: 
"Statele Unite doreste sa afle de la autoritățile maghiare [...] daca acestia  intenționează să deporteze evreii în Polonia sau în altă parte, sau să întreprindă orice acțiune care ar duce la executarea lor în masă. În plus, Statele Unite doresc să reamintească autorităților maghiare că toți cei responsabili de aceste actiuni nu pot scăpa de răspundere."
Câteva zile mai târziu avioanele americane au aruncat 1.200 de tone de bombe asupra Budapestei și a împrejurimilor sale, ucigând 136 de persoane și distrugând 370 de clădiri. Bombele vizau de fapt fabrici din sudul orașului, dar cei din cercul strans a lui Horthy areau de paerere ca Roosevelt și-a pus în practică amenințarea de a trage la răspundere conducerea politică pentru distrugerea evreilor din Ungaria. Oamenii de la vârf au fost îngroziți de această perspectivă.
 Timp de inca trei zile în au mai pornit transporturi: numai pe 9 iulie, cinci transporturi au părăsit zona rurală. Apoi încă unul pe 20 iulie, dar celelalte au fost oprite. Un tren spre Auschwitz a fost chiar întors din drum la ordinul lui regentului Ungariei. Niciun alt transport n-a mai parasit Ungaria sub guvernul lui Horthy (doar dupa ce acesta a fost dat la o parte, find inlocuit de Szalasi Ferenc).
Dupa razboi, grație înzestrării sale intelectuale Rudolf Vrba a reușit să urmeze cursuri superioare în domeniul bio-chimiei, finalizate cu un doctorat. A reușit să plece în Israel, după care s-a stabilit în Anglia și, într-un final în Canada, primind atât cetățenia britanică cât și pe cea canadiană. Din nefericire, viața sa privată a fost dezastruoasă, una dintre fiicele sale recurgând la sinucidere la inceputul anilor 80, în timp ce prima căsnicie s-a terminat nefericit printr-un divorț. În pofida firii sale retrase, în schimb, Rosenberg, care devenise între timp Rudolf Vrba, a început să scrie episoade ale memoriilor sale legate de perioada petrecută la Auschwitz, a fost chemat să depună mărturie în cadrul proceselor unor naziști acuzați de crime, si a aparut in cateva documentare, dar n.a reusit sa-si faca un nume precum multi alti supravietuitori ai holocaustului. Motivele sunt multiple: el nu se potrivea cu imaginea pe care lumea o aștepta de la un supraviețuitor al Holocaustului.
Asta s-a remarcat si la serialul-documentar The world at war, episodul 20 numit Genocide unde mai multi supravietuitori ai Auschiwtzului au dat interviuri, dar in timp ce ceilalti par a fi bătrâni, cocoșați și frânți de greutatea a ceea ce au trăit, Rudi, pe de altă parte, este bronzat, sănătos și plin de viață. Vorbește tare și cu încredere. Pare cu o generație mai tânăra decât ceilalți: este greu de crezut că, cu treizeci și cinci de ani in urma a trecut prin ceea ce au trecut ei. Vorbește cu un simț al umorului cinic și sarcastic. Și zâmbește, ca și cum ar fi amuzat de nebunia absurdă a subiectului său, chiar și atunci când vorbește despre ceea ce este de nedescris.
A predat farmacologie la Universitatea British Columbia, Vancouver, din 1976 până la moartea sa, în 2006. I se atribuie numeroase publicații științifice despre chimia creierului, cancer și diabet (Alfred Wetzler a murit la Bratislava în 1988, el si Rudolf s-au indepartat mult prea mult dupa ce Rudi a parasit Cehoslovacia, si in rarele interviuri pe care Wetzler le-a dat, n-a acordat niciodata respectul cuvenit lui Rudi).

Rudolf Vrba a salvat vietile a zeci de mii de evrei,  dar a considerat până la moartea sa că numărul acestora ar fi putut fi mult mai mare.
 

Cateva fragmente din relatarile lui Rudi din 1973 pt documentarul The world at war.

 

@KaraBenNemsi, ai auzit vreodata de povestea celor doi înși?

[KaraBenNemsi]

Acum 23 ore, MacArthur a spus:

 Jonathan Freedland - Evadatul de la Auschwitz.

Povestea lui Rudolf Vrba

 

 

În istoria slovacă, există puține figuri mai puțin apreciate decât Rudolf Vrba și Alfred Wetzler (desi cartea se focuseaza mai mult pe Rudolf Vrba). Numele lor nu sunt menționate în manualele școlare și, pentru o lungă perioadă de timp, nici memoriile lor nici nu au fost publicate în limba slovacă. Cu toate acestea, ei au fost printre puținii prizonieri (si si mai putinii evrei) care au reușit să evadeze de la Auschwitz, în aprilie 1944. Aceasta este o faptă remarcabilă în sine, dar ceea ce o face o faptă eroică este faptul că cei doi tineri  (de 19 si 25 de ani) nu și-au salvat doar propriile vieți. Ei au fost conduși tot timpul de dorința de a-i avertiza pe evreii din Ungaria (pt ca in 1944 doar acolo mai traiau evrei intr-un numar semnificativ) asupra pericolului ce batea deja la usa ghetourilor din Budapesta.
Ajunsi in Slovacia si-au schimbat identitatea (Alfred Wetzler a devenit Jozef Lanik, dae dupa razboi si-a reluat numele, in timp ce Walter Rosenberg a ramas Rudolf Vrba pana la restul vietii. Motivul principal fiind ura sa fata de numele Rosenberg ce suna nemtesc. Totusi, cam ciudat faptul ca nu l-a deranjat sa poarte acelasi prenume ca si comandantul Auschwitzului, Rudolf Höss🤷‍♂️) dupa care au redactat un raport foarte detaliat (de 32 de pagini) despre ororile lagarului de exterminare, ce (cu multe greutati) a ajuns si in mainile Popei, a lui Winston Churchill si a presedintelui american, Franklin Delano Roosevelt.
Dar sa incepem cu inceputul...
Walter Rosenberg s-a născut în 1924, în Topolcany, în vestul Slovaciei, așadar într-o perioadă complicată ce avea să se agraveze după preluarea puterii de către Hitler în Germania, însoțită nu după mult timp de revendicări teritoriale, care vizau mai ales Cehoslovacia și a sa regiune sudetă. Rosenberg avea să devină una din victimele politicii duse de guvernul pronazist condus de preotul romano-catolic Tiso, prin intermediul căreia evreii au fost supuși unor numeroase restricții și, în cele din urmă, deportați în Polonia, sub pretextul relocării. Pe de altă parte, tânărul evreu slovac poseda o capacitate uluitoare de a nu se conforma restricțiilor absurde impuse în cadrul unei conjuncturi nefericite. Așa cum remarca autorul, condiția existențială a lui Rosenberg era aceea de a evada, dintr-un loc din care, cel puțin la prima vedere, asta parea ceva imposibil.
Pe de altă parte, Walter Rosenberg nu s-a mulțumit, dincolo de condiția sa obiectivă, să fie un prizonier al atitudinii de pasivitate, recurentă în jurul său, dar pe care a blamat-o ferm în raport cu cei care erau trimiși pur și simplu la moarte fără nici cel mai mic gest de împotrivire. S-a folosit de abilitățile sale, forța fizică, talentul nativ de a își însuși limbi străine, memoria sa extraordinară și relațiile pe care le-a stabilit cu ceilalți prizonieri. Chiar dacă a fost la un pas de moarte, a reușit să reziste de fiecare dată și a realizat uluit care era adevăratul scop al lagărului de la Auschwitz.
 Un masacru fără precedent, ale cărui proporții industriale devenea insuportabil în cadrul rutinei cotidiene la care era supus. În acest context, Rosenberg a pus la cale un ingenios plan de evadare, articulat cu răbdare și cu atenție la orice amănunt care l-ar fi putut periclita, mai ales că orice tentativă eșuase lamentabil până atunci (el fiind obligat sa priveasca numeroase spanzurari ale detinutilor a caror tentativa de evadare esuase). Împreună cu prietenul său, Alfred Wetzler, au reușit să sfideze universul concentraționar nazist, ajutați de șansă, dar, mai ales, de tenacitate, care i-a făcut imuni la suferințele fizice teribile pe care au fost nevoiți să le suporte. 
În mod evident, trebuie să ținem cont de natura umană și să admitem că impulsul evadării a venit în primul rând din dorința inerentă a prezervării propriei vieți. Totuși, în cazul lui Walter Rosenberg, aceasta a fost în permanență dublată de necesitatea de a salva viața evreilor din Ungaria, care urmau să ajungă la Auschwitz (vrei 800 000), sau macar de a aduce la cunoștința publicului larg, al guvernelor statelor implicate în război, caracterul oribil, dar real al tragediei la care erau supuși evrei pe teritoriul Poloniei ocupate de armata germană. Ajuns în Slovacia, Rosenberg a redactat un raport ireproșabil din punct de vedere tehnic, conținând date exacte despre transporturile de evrei, frecvența acestora, locurile de proveniență și, mai ales, modalitățile prin care naziștii îndeplineau partea practică a ceea ce s-a numit "Soluția finală.” Cunoscut drept "Protocolul Vrba-Wetzler”, acest document a fost primul care a dezvăluit atrocitățile naziste la adresa evreilor, poate intuite, însă niciodată confirmate indubitabil până atunci.
Dupa ce faimosul "protocol" a ajuns in mainule presedintelui american, Roosevelt, aceasta a trimis urmatorul mesaj "vasalului" maghiar a lui Hitler, Horthy Miklos: 
"Statele Unite doreste sa afle de la autoritățile maghiare [...] daca acestia  intenționează să deporteze evreii în Polonia sau în altă parte, sau să întreprindă orice acțiune care ar duce la executarea lor în masă. În plus, Statele Unite doresc să reamintească autorităților maghiare că toți cei responsabili de aceste actiuni nu pot scăpa de răspundere."
Câteva zile mai târziu avioanele americane au aruncat 1.200 de tone de bombe asupra Budapestei și a împrejurimilor sale, ucigând 136 de persoane și distrugând 370 de clădiri. Bombele vizau de fapt fabrici din sudul orașului, dar cei din cercul strans a lui Horthy areau de paerere ca Roosevelt și-a pus în practică amenințarea de a trage la răspundere conducerea politică pentru distrugerea evreilor din Ungaria. Oamenii de la vârf au fost îngroziți de această perspectivă.
 Timp de inca trei zile în au mai pornit transporturi: numai pe 9 iulie, cinci transporturi au părăsit zona rurală. Apoi încă unul pe 20 iulie, dar celelalte au fost oprite. Un tren spre Auschwitz a fost chiar întors din drum la ordinul lui regentului Ungariei. Niciun alt transport n-a mai parasit Ungaria sub guvernul lui Horthy (doar dupa ce acesta a fost dat la o parte, find inlocuit de Szalasi Ferenc).
Dupa razboi, grație înzestrării sale intelectuale Rudolf Vrba a reușit să urmeze cursuri superioare în domeniul bio-chimiei, finalizate cu un doctorat. A reușit să plece în Israel, după care s-a stabilit în Anglia și, într-un final în Canada, primind atât cetățenia britanică cât și pe cea canadiană. Din nefericire, viața sa privată a fost dezastruoasă, una dintre fiicele sale recurgând la sinucidere la inceputul anilor 80, în timp ce prima căsnicie s-a terminat nefericit printr-un divorț. În pofida firii sale retrase, în schimb, Rosenberg, care devenise între timp Rudolf Vrba, a început să scrie episoade ale memoriilor sale legate de perioada petrecută la Auschwitz, a fost chemat să depună mărturie în cadrul proceselor unor naziști acuzați de crime, si a aparut in cateva documentare, dar n.a reusit sa-si faca un nume precum multi alti supravietuitori ai holocaustului. Motivele sunt multiple: el nu se potrivea cu imaginea pe care lumea o aștepta de la un supraviețuitor al Holocaustului.
Asta s-a remarcat si la serialul-documentar The world at war, episodul 20 numit Genocide unde mai multi supravietuitori ai Auschiwtzului au dat interviuri, dar in timp ce ceilalti par a fi bătrâni, cocoșați și frânți de greutatea a ceea ce au trăit, Rudi, pe de altă parte, este bronzat, sănătos și plin de viață. Vorbește tare și cu încredere. Pare cu o generație mai tânăra decât ceilalți: este greu de crezut că, cu treizeci și cinci de ani in urma a trecut prin ceea ce au trecut ei. Vorbește cu un simț al umorului cinic și sarcastic. Și zâmbește, ca și cum ar fi amuzat de nebunia absurdă a subiectului său, chiar și atunci când vorbește despre ceea ce este de nedescris.
A predat farmacologie la Universitatea British Columbia, Vancouver, din 1976 până la moartea sa, în 2006. I se atribuie numeroase publicații științifice despre chimia creierului, cancer și diabet (Alfred Wetzler a murit la Bratislava în 1988, el si Rudolf s-au indepartat mult prea mult dupa ce Rudi a parasit Cehoslovacia, si in rarele interviuri pe care Wetzler le-a dat, n-a acordat niciodata respectul cuvenit lui Rudi).

Rudolf Vrba a salvat vietile a zeci de mii de evrei,  dar a considerat până la moartea sa că numărul acestora ar fi putut fi mult mai mare.
 

Cateva fragmente din relatarile lui Rudi din 1973 pt documentarul The world at war.

 

@KaraBenNemsi, ai auzit vreodata de povestea celor doi înși?

Nu, n-am știut de povestea asta. Dar Rudolf ăsta, dîn ce scrii tu aici, pare om adevărat. Îmi aduce aminte dă Jack London și al său Martin Eden. 

[MacArthur]

1 hour ago, KaraBenNemsi said:

Nu, n-am știut de povestea asta. Dar Rudolf ăsta, dîn ce scrii tu aici, pare om adevărat. Îmi aduce aminte dă Jack London și al său Martin Eden. 

Stiind ca acest "protocol" (dar suna mai bine raport) a ajuns si in mainile Aliatilor, omul n-are cum sa se intrebe oare de ce n-au bombardat Aliatii lagarele (macar cele mai mari? Adica Treblinka nu era deloc mare, dar dupa Auschwitz acolo au murit cei mai multi)? Macar Auschwitzul. Macar camerele de gazare, sau macar liniile de cale ferata.😌

Am vazut documentar unde supravietuitori ai Auschwitzului povesteau ca vedeau zilnic sute de avioane Aliate zburand deasupra lagarului si sperau sa arunce bombe... dar nimic. "Lumea ne-a uitat, si Dumnezeu ne-a uitat" - spunea femeia respectiva.

Ai citit tot ce-am scris despre carte?🙆‍♂️

[elprofesoare]

https://edituracorint.ro/prin-de-ert-spre-libertate.html

Prin desert spre libertate, fuga mea din Coreea de Nord 

[MacArthur]

Doamnelor si domnilor, ma credeti sau nu, si anul asta fix 50 de carti am reusit sa citesc. Undeva pe la  mijlocul toamnei am numarat cele citite pana acel moment, deci stiam cu ce viteza va trebui sa continui ca sa obtin la sfarsitul anului acest numar.

Cele mai memorabile:

 Anna Politkovskaia - Rusia lui Putin  Carte pt care a fost omorata inca in anul 2006.

William Dalrymple - Intoarcerea Sahului

Brunhilde Pomsel: Am fost secretara lul Göebbels

Michael Hjorth – Hans Rosenfeldt: Sebastian Bergman - pt cei carora le plac crimele scandinaviene (are 8 parti, dar ultima a aparut pana acum doar in suedeza - normal ca aia inca n-am citit-o, doar nu vb limba🙈).

Cartile lui Douglas Murray (dansul e mai degraba ziarist, comentator politic si corespondent de razboi): Moartea stranie a Europei, Razboi impotriva Vestului si Nebunia Maselor

Meredith Tax - Un drum imprevizibil (e despre femeile kurde care au luptat - si marea majoritate murit - in lupta impotriva Statului Islamic).

Mi-am proopus ca la anul sa citesc mai multa literatura mondiala.

@Subteranaa, iti astept like-ul.😜

[MacArthur]

Dishonorable mention:

Cred ca-i cea mai nashpa carte pă care am citit-o vreodata.  N-are nico treaba cu viata privata a lui Keanu (care n-a avut o viata usoara: sora moarta, bebe nascut mort, logodnica moarta, plus cel mai bun prieten, actorul River Phoenix (fratele mai mare a lui Napoleon/Joker, Joaquin Phoenix) tot mort, acum mai bine de 30 de ani),

Scriitorul s-a plictisit rau de tot in timpul pandemiei si a facut rost de toate filmele de-ale lui K.R., le-a vizionat si astea ne povesteste in carte. Scene din fiecare film. Dar nu ca un critic de film, ci mai degraba cum markus ar povesti un film.🤣🤣🤣

Eu daca as fi Keanu Reeves l-as da pe scriitorul (daca se poate numi asa) asta in judecata.

 

[jaycee]

revista Odda nr 26 "The growth journey"