Geana peste geana a intunericului se lasa, paream doua umbre ce fredonau dupa cadente aritmice si totusi atat de contopite incat dimensiunea timpului a devenit uimitor de insesibila. De frica, de frig, de ardoarea pasiunii, toate conlucrau la suprapunera noastra atat de stransa incat paream una si aceeasi fiinta care se imbatau de fericire in marea dragoste infocata a lor. Pentru noi era un moment sublim in care nebunia fanteziei se indeplinea in totalitate. Nu ne puteam opri, era ceva ametito