Sari la conținut
  • intrări
    3
  • comentarii
    33
  • citiri
    10.486

Crimpeie de viata. Iubiri interzise.


mercedesbenz

1.540 citiri

"Orice asemanare cu personaje reale este pur intimplatoare". Sau poate ca nu...

 

De-a lungul vietii, Petre (nu,nu va speriati, nu e vorba de celebrul confrate) vazuse si traise multe. A fost si iubit de soarta si pedepsit de Dumnezeu. A iubit si a fost iubit. A urit si a fost urit. A incercat sa faca multe, dar nu i-au iesit chiar toate... Cert e ca lui Petre i-au placut viata si femeile frumoase de care a avut parte din plin, nu datorita vreunui fizic de vedeta, ci mai ales datorita faptului ca avea niste bani in buzunar, o masina frumoasa, in fine, niste posibilitati materiale...

I-au placut femeile frumoase, care de obicei sint si cele mai periculoase... A fost constient de asta, si in ciuda tuturor sfaturilor venite de la prieteni, cunostiinte, a continuat sa se riste...Probabil ca pacatul lui cel mai mare a fost ca intotdeauna a apreciat la o femeie fizicul si nu caracterul, dar asa a fost Petre construit... Vorba aia : "ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place"...

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pe vremea piticului analfabet, elev de liceu fiind, a cunoscut-o pe Camelia. Erau colegi de clasa.

Totul a inceput la ziua de nastere a Cameliei, la care alaturi de alti colegi fusese invitat...Atunci s-au indragostit unul de celalalt. A fost o poveste frumoasa pina la un moment dat, la 16 ani au facut schimb de virginitati (da, ati auzit bine, ea era "fata mare" iar el "domnisor"), s-au iubit mult, dar la un moment dat, inevitabilul s-a produs...

A "surprins-o" intr-o relatie cu un monitor de schi din Poiana Brasov, mult mai mare ca virsta. A suferit... Mintea de pusti a lui Petre nu putea intelege cum femeia pentru care el fusese primul barbat se putea darui si altcuiva...

In fine, a venit si vremea ca Petre sa plece in armata. Maica-sa, avind niste relatii, i-a propus sa intervina pentru a-l scuti de "placerea" de a "servi patria". Petre a refuzat, sperind ca acolo, departe, o sa uite...

Si pina la urma a uitat. Ce n-a putut sa uite si nu va uita niciodata a fost ziua de 3 Ianuarie 1989, zi de umilinta si durere...

Se intorcea din permisie, permisia de Revelion... O cautase insistent pe Camelia, dar fata reusise sa-l "dribleze" elegant, astfel incit nici macar la telefon nu ii auzise vocea...

La intrarea in companie il astepta nerabdator "caprarul" care in mod evident, nu avusese parte de permisie. Il astepta cu un rinjet perfid in coltul gurii. "Ai venit bibane? Am o surpriza pentru tine, ai o scrisoare de acasa, futute-n gura, ca de acasa vii. Ia de citeste!"

Bineinteles ca, asa cum era pe vremea aia in armata, "caprarul" si restul companiei care ramasesera in unitate, citisera de la cap la coada scrisoarea si se amuzasera copios...

Petre a luat scrisoarea cu miinile tremurinde si s-a retras intr-un colt sa citeasca. Ceva ii spunea ca nu e de bine... Si nu era. II scrisese Camelia un fel de "adio" pe un ton artagos, in care ii cerea sa nu o mai caute, ca totul s-a terminat, bla, bla, bla...

In tot timpul asta, "caprarul" nu-si lua ochii de la Petre, il studia atent, sa-i vada reactiile. Atunci cind a considerat ca timpul "aferent" citirii a expirat, s-a indreptat catre "biban" si a suierat : "Eee, si acum ca ai aflat ce mai e pe-acasa, mars pe sector la wc! Vreau sa te vad in patru labe cum speli pe jos, sa iasa luna!"

S-a dus "pe sector", a luat o cirpa jegoasa, s-a pus in patru labe cum ordonase "gradatul" si a inceput sa spele pe jos. Spala si plingea, plingea si spala...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

A venit revolutia (cu r mic) si pe linga facultate, e adevarat, cu ajutorul parintilor, Petre si-a deschis si o firma din care cistiga suficient...

S-a trezit intr-o dimineata cu un prieten care claxona de zor in fata casei. Era cu o fata in masina si l-au abordat pe Petre in mod direct : "Ea e Alina, e din Ploiesti, si are o prietena draguta, balerina in Italia. Nu vrei s-o cunosti?"

Si uite-asa a cunoscut-o Petre pe Roxana. A fost un fel de dragoste la prima vedere. In prima seara i-a spus ca vrea sa ramina la el, nu pentru o noapte, ci pentru toata viata...Roxana i-a replicat candid ca nu se poate decit pentru o noapte, scotind pasaportul din poseta si aratindu-i viza de Italia cu mentiunea "Sposata", adicatelea, pe romaneste, maritata...

Atita i-a trebuit lui Petre, a facut pe dracu-n patru, s-a certat cu ai lui, si-a atras ura alor ei, care simteau cum se naruie sperantele de a-si vedea fiica traind "bine" alaturi de un broscar umflat si slinos. Cert e ca Roxana nu a mai plecat...

Nu a mai plecat atunci... A ajutat-o sa divorteze, a inscris-o la seralul unui liceu ca sa-si ia macar bacalaureatul,i-a platit scoala de soferi pentru a-si lua carnetul, ba i-a facut si un loc in firma, ca sa aibe o ocupatie. Timpul trecea, ai ei faceau tot ce le statea in putinta sa semene vrajba, incepusera si discutiile cum ca "in Italia mi-ar fi fost mai bine", pina intr-o zi cind, "ajutata" de parinti, si cu concursul ei, Petre s-a pomenit cu macaronarul la poarta. Aflase adresa de la ai ei, sau chiar de la ea, nu mai conteaza...

Ar fi putut sa o lase sa plece cu el, dar nu a vrut. I-a trintit italianului o injuratura pe limba lui, dupa care a ajutat-o sa-si faca bagajele, a urcat-o in masina si a dus-o direct maica-si la Ploiesti...

Dupa ceva ani a reintilnit-o pe Roxana. Lucra la o firma din Bucuresti a unui italian mai in virsta ca ea cu vreo 20 si ceva de anisori, si ii era si amanta, italianul fiind insurat.

A simtit un gust amar si o senzatie de greata, ca dupa o noapte de chef... Deh, naravurile sint greu de lepadat...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Anii au trecut si Petre a inceput sa aiba tot mai des sentimentul ca vrea sa "evolueze" de la categoria "vitel" la cea de "bou adevarat", adica sa intre in tagma barbatilor insurati...

Si cum Dumnezeu are grija de toate si ne ofera tuturor ce meritam, printr-un concurs de imprejurari despre care lui Petre ii e jena sa vorbeasca, a cunoscut-o pe Mirela.

Mirela avea o profesie mai complicata si mai pretentioasa, in sensul ca azi era la Sinaia, maine la Mamaia, poimaine la Londra si dupa aia la Paris.

"Nu-i nimic" si-a spus Petre in prostia lui, si dupa aproximativ un an de stat impreuna, in care Mirela i-a aratat ca nu e chiar "usa de biserica", in incapatinarea lui s-a hotarit s-o ceara de nevasta...

Spuneam ceva de Paris? A, da, cu doua saptamini inainte de nunta, cind Petre platise rochia de nunta import Italia, arvunise circiuma, etc., Mirela l-a sunat de la aeroport sa-i spuna sa stea linistit, ca ea pleaca 2-3 zile la Paris sa vada un fost/actual iubit care la aflarea vestii ca se marita ameninta ca se sinucide...

Va dati seama cit de linistit a stat Petre...Insa in idiotenia lui, a mers mai departe. A halit si "scuza" trintita la intoarcere cum ca "ce vrei draga, ma marit o singura data si vroiam sa fiu sigura pe cine iubesc de fapt" si pina la urma, cu emotii, evenimentul s-a produs...

La curve Petre fusese de citeva ori, dar nu era un obicei pentru el, avind in vedere ca de femei "serioase" nu dusese lipsa. Asta a durat pina in momentul cind a fost sigur 100% ca Mirela i-a "pus coarne". Atunci, ca o razbunare, Petre a inceput sa mearga la "fete". Platea si cite doua-trei deodata,avind sentimentul ca asa ii plateste "polita" cu virf si-ndesat...

Partea mai proasta era ca Petre o iubea pina-n maduva oaselor, si mai mult decit atit, la oricite femei s-ar fi dus, cu nici una nu se intelegea atit de bine la pat cum se intelegea cu Mirela...

Au urmat 3 ani de viata mai mult chinuita, plina de susceptibilitati, in care Petre s-a transformat fara sa-si dea seama intr-un fel de detectiv particular, ba a mai angajat si pe altii..."Tradari" au fost destule, iar asta e un subiect de care lui Petre ii e din nou greu sa vorbeasca...

S-au hotarit de comun acord sa divorteze, dar sa nu va imaginati ca totul s-a terminat atunci...Nuuu, in prostia si incapatinarea lui de a crede ca o va aduce pe "calea cea buna" i-a dat si a doua sansa, si a treia... Totul pe parcursul a aproape zece ani in care Petre s-a luptat cu morile de vint...

Totul pina cind, in urma unui accident care s-a lasat cu spitalizare si o operatie destul de nasoala, Petre si-a dat seama ca de fapt scumpei sotii i se cam rupea "in paispe" si ca in afara de parinti si de prietenii apropiati nu avea sa o vada prea des la spital... "Prietenul la nevoie se cunoaste." Si daca nici prietenie nu mai ramasese... Atunci a spus "stop" definitiv...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

De ceva timp Petre a cunoscut-o pe Maria. Aproape ca se indragostise de pozele ei de pe AT si alte site-uri "de specialitate". Maria activa de ceva timp, dar ca un facut programul lor nu se potrivise niciodata, astfel incit in afara de citeva discutii la telefon nu reusisera sa se intilneasca "face to face".

Intr-o zi de vineri, Petre a zis sa mai incerce o data. A pus mina pe telefon si a sunat-o. Ghinion, Maria avea agenda full in acea zi, deci se parea ca e urmarit de nesansa. A intrebat-o daca lucreaza simbata, iar raspunsul a fost negativ...

Atunci i-a trecut o idee prin cap si i-a soptit in telefon : "Bine si ce-ai zice atunci daca ti-as propune sa iesim maine undeva?"

Surpriza a fost pe masura : "E, asta s-ar putea sa ma intereseze, ca tot n-am mai iesit pe nicaieri de cind nici nu mai tin minte!"

A doua zi s-au intilnit. De cind s-a urcat in masina, Petre a stiut ca din punctul lui de vedere va fi ceva "special". Nu mai raminea decit ca, in incapatinarea si prostia de care daduse dovada toata viata sa incerce (oh, Doamne, a cita oara?) sa o faca si pe ea sa simta acel "special".

Au stat de vorba toata noaptea... Petre a aflat lucruri pe care le stia si lucruri pe care nu le stia despre viata de escorta... A aflat de exemplu ca nu exista escorta sa practice meseria (si) din placere, asa ca aviz celor care scriu in recenzii "se vede ca X-uleasca o face si din placere". Totul se rezuma la cit de buna actrita e fata...

A mai aflat Petre ca sint unii clienti care se prezinta cu doliu la unghiile de la maini (va dati seama cum se prezinta cele de la picioare, nu?) si ca oricit s-ar stradui, un singur dus, facut probabil odata pe luna si ala cind merg la fete, nu rezolva problemele...

A aflat multe Petre, dar cel mai mult l-a durut sa afle ca avea in fata o femeie extrem de frumoasa, insa cu un suflet pustiit... Maria nu mai are nici inima, nici suflet, a fost abrutizata de meseria pe care o practica, de cele povestite de Petre si pe care vi le-am relatat mai sus, de goana dupa banii astia nenorociti, dar fara de care din pacate nu putem trai...

Singurul moment in care Petre a simtit latura "umana" a Mariei a fost cind a inceput sa plinga... Incet si sacadat... I-a luat capul in palme, i-a mingaiat fata de papusa si a sarutat-o incet pe obraji, sorbindu-i lacrimile amarui-sarate...

La un moment dat, poate in semn de multumire, poate cine stie din ce alt motiv, Maria i-a spus in felul ei de-a fi directa si mai brutala : "Hai sa ne futem!"

A refuzat-o cu speranta ca poate va veni ziua in care Maria sa inteleaga ca nu asta vrea de la ea...

De atunci s-au mai intilnit de citeva ori, la cite-o circiuma, la un pahar de vorba...

Acum, Petre se gindeste ca poate e blestemat...Dar in prostia si incapatinarea lui (de care a dat dovada toata viata), nu vrea sa cedeze, cu toate ca stie ca are mai putin de 5% sanse in povestea asta...Incearca o noua iubire interzisa...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

 

"Unde dragoste nu e, nimic nu e..."

15 Comentarii


Comentarii Recomandate

Vizitator Deep River

Postat

Mister MercedesBenz,

 

daca dumneata esti personajul principal, iti spun cu toata empatia de care-s capabil ca suferi de un complex care era sa-mi faca viata praf: complexul mesianic. Daca socotesti ca ti-ar prinde bine, putem discuta pe tema asta.

 

DR

mercedesbenz

Postat

@Deep River, ti-am citit scrierile si te asigur ca le apreciez foarte mult.

Totusi in cazul de fata ma vad nevoit sa te contrazic. Personajul descris de mine mai sus nu a "actionat" astfel incercind sa salveze pe cineva si nici crezindu-se intruchiparea binelui pe pamint.

Sa spunem ca pur si simplu a avut ghinionul ca de fiecare data sa i se puna "pata" pe cine nu trebuia...

Cu salutari,

MB

Vizitator Deep River

Postat

MR. MB, iti multumesc pentru aprecieri.

Cat despre personajul tau: nu ti se pare ciudat ca i s-a pus pata intotdeauna pe cine nu trebuia?

 

DR

mercedesbenz

Postat

Nu. De altfel am specificat la inceputul postarii ca unul din defectele lui Petre a fost si este faptul ca a apreciat la o femeie in primul rind frumusetea si nu caracterul. Probabil ca daca situatia ar fi stat invers si ar fi putut sa-si impuna o alta scala de valori in aprecierea unei femei, ar fi gasit pe cineva cu care sa traiasca "pina cind moartea i-ar fi despartit". Dar nu a fost cazul... Nu neg ca intr-un fel si-a facut-o cu mina lui.

MB

quasim

Postat

Un mic amanunt: daca vorbim despre iubire adevarata, reala, nu despre sentimente de empatie, atunci ea nu poate fi decat oarba si oarecum neconditionata.

Petre a simtit nevoia sa iubeasca, si a iubit cum a simtit, nu putea porunci inimii. Ca trebuia sau nu sa primeze ratiunea in raport cu sentimentul, e deja o alta discutie.

Pe de alta parte, mi se par putin cam dure cuvintele "incaptanarea si prostia". (Aici, recunosc, ma simt putin in cauza, pentru ca si eu m-am luptat si ma lupt aproape donquijotesc cu esecuri sentimentale, provocate insa de alte motive decat cele descrise mai sus). Nici macar "perseverenta" nu cred ca e termenul potrivit pentru a numi foamea lui de iubire.

As zice ca Petre are nevoie de iubire, e un risipitor care ofera fara sa primeasca.

Da, O.K., Maria are sufletul impietrit din cauza ocupatiei, insa poate ca in strafundul sufletului sau a ramas o scanteie care, cu rabdare, intelegere, caldura si perseverenta, poate fi reaprinsa. Poate ca atunci Petre isi va primi rasplata cu adevarat, va intalni un suflet devotat intrupat frumos. Cine stie?..Sau poate va fi un nou esec. Singura problema reala este ca sufletul sau sa nu se transforme intr-un monument de cinism, izolare si disperare (eu insumi fiind aproape de...).

"Dum spiro, spero".

mercedesbenz

Postat

Frumos spus @quasim! Multumesc!

quasim

Postat

Frumos spus @quasim! Multumesc!

Cu mare placere, @mercedesbenz! E un subiect incitant si frumos, cu oarece rezonante in mine, deci imi face placere sa particip la o astfel de conversatie...

Din pacate, astazi si maine sunt extrem de ocupat, dar sper sa revin (si in functie de comentariile care vor mai aparea).

Sper ca s-a inteles din postarea anterioara ca nu impartasesc opinia complexului mesianic.

Vizitator Deep River

Postat

am specificat la inceputul postarii ca unul din defectele lui Petre a fost si este faptul ca a apreciat la o femeie in primul rind frumusetea si nu caracterul. MB

 

Mr. MB, atunci cand dai cu capul in zid, in mod normal eviti in ocaziile urmatoare obstacolul respectiv. Dar cand dai cu capul de mai multe ori in acelasi zid, trebuie sa-ti pui intrebari serioase cu privire la tine. Or, se pare ca Petre asta a facut si face: cauta femei frumoase, le ofera si li se ofera, ele se pare ca iau ce el da si nu raspund cu aceeasi masura, iar el nu le lasa, ci merge mai departe si mai departe. Oare de ce Petre nu rupe relatiile?

Vizitator Deep River

Postat

Un mic amanunt: daca vorbim despre iubire adevarata, reala, nu despre sentimente de empatie, atunci ea nu poate fi decat oarba si oarecum neconditionata.

Petre a simtit nevoia sa iubeasca, si a iubit cum a simtit, nu putea porunci inimii. Ca trebuia sau nu sa primeze ratiunea in raport cu sentimentul, e deja o alta discutie.

Pe de alta parte, mi se par putin cam dure cuvintele "incaptanarea si prostia". (Aici, recunosc, ma simt putin in cauza, pentru ca si eu m-am luptat si ma lupt aproape donquijotesc cu esecuri sentimentale, provocate insa de alte motive decat cele descrise mai sus). Nici macar "perseverenta" nu cred ca e termenul potrivit pentru a numi foamea lui de iubire.

As zice ca Petre are nevoie de iubire, e un risipitor care ofera fara sa primeasca.

Da, O.K., Maria are sufletul impietrit din cauza ocupatiei, insa poate ca in strafundul sufletului sau a ramas o scanteie care, cu rabdare, intelegere, caldura si perseverenta, poate fi reaprinsa. Poate ca atunci Petre isi va primi rasplata cu adevarat, va intalni un suflet devotat intrupat frumos. Cine stie?..Sau poate va fi un nou esec. Singura problema reala este ca sufletul sau sa nu se transforme intr-un monument de cinism, izolare si disperare (eu insumi fiind aproape de...).

"Dum spiro, spero".

 

Mr. Quasim,

exista mai multe tipuri de... iubire. Cea despre care vorbesti tu este... cea divina. E singura adevarata, singura fara cusur, singura care se ofera fara rest, fara masura, fara sa astepte neaparat acelasi raspuns, singura capabila sa mute muntii.

In lumea noastra insa, asa ceva NU exista. Ne iubim prietenii, ne iubim partenerii de viata, dar am putea iubi la nesfarsit ... neconditionat? Am putea iubi mereu in acest fel fara reciprocitate? Ce s-ar alege de iubirile noastre daca n-ar fi impartasite? Mai mult, stim oare sa iubim? De unde invatam iubirea?

 

Cat despre Maria...well, inainte de Maria... e Petre. Un om "defect", imatur din punct de vedere emotional (si poti intalni destui batrani copii emotional), nu va putea sa tina o relatie. Petre si Maria sunt doi copii, iar copiii (surpriza!), NU stiu sa iubeasca (inainte de a da cu pietre ganditi-va putin la cum "iubesc" copiii si amintiti-va la ce varsta ati cam inceput sa socotiti iubirea ca pe un principiu, nu ca pe niste simple sentimente). Amandoi ar trebui sa-si ia timp sa creasca si, mai apoi, sa vada daca pot sau nu sa aiba o relatie serioasa.

mercedesbenz

Postat

@Deep River, in primul rind vreau sa iti transmit ca ma simt onorat ca o persoana scolita ca dumneata (asa mi-ai lasat impresia si sint sigur ca nu ma insel) a fost atit de captivata de subiectul deschis de mine .

Acum, referitor la prima interogare care il privea pe Petre in mod direct, mi-as permite sa-ti pun si eu o intrebare : de-a lungul vietii dumitale n-ai suferit niciodata de un viciu?

Poate fumat, poate o bautura fina de care sa nu poti sa te dezbari...

Sau poate femei frumoase, dar usoare, asa cum a fost cazul lui Petre...

Acestea fiind zise, am sa-i transmit lui Petre ca sfatul dumitale insistent este sa mearga la psihiatru pt ca sufera de "complex mesianic",dar sincer, cred ca o sa-mi rida in nas...

Cit despre raspunsul dat lui @quasim, permite-mi sa-ti marturisesc ca din punctul meu de vedere "iubirea divina" este cea care se refera la Dumnezeu si atit. Si din prisma gindirii mele, chiar exista! Si da, a existat de multe ori si iubire fara reciprocitate, unele cazuri fiind chiar celebre...

In incheiere, referitor la opinia dumitale despre Petre, cum ca ar fi "defect" sau "batrin copil emotional" , te-as ruga sa-ti pastrezi opiniile pt matale, nu de alta dar Petre s-ar supara groaznic sa afle ca un om cu pregatirea dumitale judeca intr-un mod atit de simplist.

Acestea fiind spuse, daca persoana dumitale considera necesar, te invit sa purtam mai departe discutia in privat, pe PM.

 

Cu stima,

MB

Vizitator Deep River

Postat

Mr. MB,

imi cer scuze daca s-a inteles ca Petre ar trebui sa viziteze un psihiatru. Departe de mine gandul acesta. La psihiatrie ajung cei nebuni. Cel mult Petre ar trebui sa consulte... un psiholog.

Petre n-ar trebui sa fie deloc suparat cand cineva ii spune ca e copil emotional: in aceasta situatie se afla majoritatea oamenilor.

Discutam insa mai multe in privat.

 

Cu consideratie,

 

DR

quasim

Postat

exista mai multe tipuri de... iubire. Cea despre care vorbesti tu este... cea divina. E singura adevarata, singura fara cusur, singura care se ofera fara rest, fara masura, fara sa astepte neaparat acelasi raspuns, singura capabila sa mute muntii.

In lumea noastra insa, asa ceva NU exista. Ne iubim prietenii, ne iubim partenerii de viata, dar am putea iubi la nesfarsit ... neconditionat? Am putea iubi mereu in acest fel fara reciprocitate? Ce s-ar alege de iubirile noastre daca n-ar fi impartasite? Mai mult, stim oare sa iubim? De unde invatam iubirea?

 

 

Mr. Deep River,

Sustin ca poate exista iubire neconditionata, fara ca asta sa insemne ceva strict divin, ci uman. Poti iubi fara sa astepti sa fii iubit. Imi vei spune ca poate asta inseamna disperare, sau obsesie...Nu, ceea ce, in opinia mea, diferentiaza iubirea de sentimentul divin, dar si de obsesie/disperare (sau orice altceva la granita patologicului), este durata limitata in timp. Pe Dumnezeu sau Dumnezeu il/ne iubim/iubeste permanent.

Chestia cu "te iubesc daca ma iubesti" e un troc sentimental. Da, normal ca daca iubesti, iti doresti sa fii iubit. Dar poti iubi fara fara reciprocitate o anumita perioada, la sfarsitul careia fie iubesti pe altcineva, sau iti moare sufletul.

Fiind eu de felul meu un romantic incurabil, am apreciat deosebit in adolescenta "Notre Dame de Paris", (acesta e si unul din motivele alegerii pseudonimului meu). Credeti ca alde Quasimodo o iubea pe Esmeralda conditionat? Da, in sufletul lui isi dorea sa fie iubit, insa atunci cand a salvat-o, nu i-a conditionat iubitei gestul sau altruist, cerandu-i "sa stea o data".

Eu cred ca nu, era numai o iubire interzisa de prejudecati, mentalitati si superficialitate. Chiar ma gandeam, daca voi avea inspiratie, sa deschid un subiect pornind de la tema romanului.

 

Mr. MercedesBenz,

Referitor la vicii, simt nevoia sa completez cele spuse de tine prin niste versuri ale lui Paunescu:

"Nu mi-au placut averi, nici vinuri bune,

Si n-am avut in rest nici un capriciu,

Desertaciune din desertaciune,

Femeia este singurul meu viciu".

ovii

Postat

mai baieti...felicitarile mele pentru dialogul vostru . :bow2

mercedesbenz

Postat

@quasim, excelent! Iti multumesc inca o data!

quasim

Postat

Stiu ca Oana Zavoranu e o persoana controversata (detestata sau detestabila, nu conteaza), insa inainte de a face gestul disperat de aseara, a scris cateva cuvinte minunate, care surprind foarte bine tema acestui blog: "la sfârÅŸitul zilei DRAGOSTEA e de fapt cea care te face să poÅ£i continua ÅŸi atunci când simÅ£i că nu mai poÅ£i."

×
×
  • Creează nouă...