Sari la conținut

quasim's Blog

  • intrări
    8
  • comentarii
    109
  • citiri
    24.747

Masca singuratatii


quasim

2.588 citiri

Casian a fost victima unei erori medicale produsa la nasterea sa, in urma careia, pentru a-i salva viata, s-a apelat la forceps. Urmarea a fost cumplita, in sensul ca a fost desfigurat, fara putinta de refacere.

Cu ajutorul parintilor, rudelor si a unor prieteni adevarati (printre care am onoarea sa ma numar), Casian a reusit sa evolueze in viata pe un traseu ascendent. Scoala, liceu, facultate, o cariera frumoasa, in care si-a castigat respectul uman si profesional al colegilor si colaboratorilor.

Prima data s-a indragostit cand avea 16 ani de o fata foarte frumoasa, Mirabela, pe care o doreau toti cei din jur. Mirabela l-a considerat insa totdeauna un simplu prieten, un frate mai mare, apreciind la el inteligenta, educatia, manierele si corectitudinea. La putin timp dupa ce i-a marturisit ca o iubeste, fata i-a spus, poate sincer, sau doar consolator, ca el este cel mai bun barbat pe care l-a intalnit, insa niciodata nu va putea sa il iubeasca altfel decat frateste, ca nu va putea trece vreodata peste infatisarea lui.

Poate cu speranta ca maturitatea o va face sa isi recalibreze valorile, ca obisnuinta data de timp cu aspectul sau va savarsi o minune, Casian a iubit-o pe Mirabela mult timp si dupa ce ea s-a casatorit si a avut un copil. A ramas prietenul-confident, martorul aventurilor ei extraconjugale, provocate de firea ei expansiva si de esecul casniciei, ulterior finalizata printr-un divort urat.

De-a lungul timpului a mai incercat cateva relatii, toate esuate din acelasi motiv: hidosenia chipului sau.

Intr-o vreme a vietii sale in care isi inchistase sufletul, in care totul se scurgea monoton si anost, in care isi pusese o masca de cabotinism si falsa insensibilitate, Casian a avut partea sa de fericire, efemera insa. A cunoscut o femeie, Liana, care tocmai iesise dintr-o casnicie nefericita, si care se parea ca a trecut peste problema fizica, pretuind insa calitatile sale interioare. Doi ani a durat minunea, relatia acestora sfarsindu-se lamentabil din cauza celor din jur care le repetau ca este o iubire mincinoasa, determinata de cariera sa si de relativa prosperitate la care a ajuns. Desigur, si Casian a avut partea lui de vina pentru ca, surprins de situatie, nu a stiut sa gestioneze problema astfel incat sa isi pastreze iubirea.

Au urmat doi ani cumpliti de deznadejde.

Pentru ca intre timp piata escortelor s-a dezvoltat, si-a gasit aici un refugiu. O consolare insa la fel de dificila, pentru ca unele escorte nu au putut accepta apropierea unui pocit, refuzurile acestora imbracand o paleta larga de exprimari: de la injuraturi scarboase, trecand prin exprimari elegante si ajungand la lacrimi stanjenitoare.

Intr-o seara urata de toamna, din aceea in care te simti cumplit de singur in Univers si in care ai da orice sa ai pe cineva pe care sa-l tii in brate, Casian m-a sunat si, stiind ca am citit “Notre Dame de Parisâ€, m-a intrebat daca personajul Quasimodo merita dispret, mila sau admiratie, si daca intr-o lume ca a noastra, care tine cont mai mult de forma decat de fond, in care infatisarea cuiva conteaza mai mult decat sufletul, dragostea mai are vreo sansa. Tipul e foarte inteligent, are un caracter puternic si destul de realist, dar si un dreamer.

Raspunsul meu din acel moment a fost unul formal, dar, in sinea mea, nu am stiut ce sa-i raspund.

Dramele umane raman aceleasi, chiar daca societatea a mai avansat si nu il mai izolam pe Quasimodo inntr-o intunecata catedrala gotica.

  • Like 1

35 Comentarii


Comentarii Recomandate



quasim

Postat

@ quasim,

Cunosc cateva escorte /maseoze prezente pe acest forum de o exceptionala valoare umana si intelectuala. Una dintre ele imi spunea aseara: : "Am vrut sa intervin si eu,ca prea era frumos ce sa intampla pe blogul lui Quasim si Deep River,dar m-am gandit ca o sa se spuna poate de catre alti useri care nu au participat la dezbateri< ca uite si curva asta cum se baga in seama>..." Sunt blestematele astea de prejudecati !

 

Ceea ce spui aici demonstreaza exact ca scopurile pe care le-am expus in postarea mea precedenta nu s-au realizat decat in mica masura. Oricum, ma bucur si sunt onorat ca dialogurile noastre reusesc sa atinga sufletul unora din cei/cele care le citesc.

Va multumesc tuturor!

cassy

Postat

O sa va povestesc si eu de ce am devenit o singuratica.

Nu trebuie musai sa ai un handicap sau ceva anormal ca sa te simti de parca ai avea. Eu m-am simtit anormala, si mi-a fost rusine cu mine din cauza unei remarci auzite in liceu, rostita de un baiat prietenului aflat langa el cand treceam in fata lor: ia uite ce ugere are si asta... sanii mei doar erau mai mari ca ale colegelor, atat.

Pacat ca nu pot reda si tonul remarcii plina de "superioritate". Fiind adolescenta am fost foarte marcata de ce am auzit, de atunci aveam impresia ca am sani anormali, ca sunt ceva, de care trebuie sa-mi fie rusine. Intr-un fel am si ramas cu aceasta senzatie, si nu cred nici un tip pe cuvant caruia ii plac sanii mei.

Ar trebui ca toti, care suntem parinti sa ne educam copii sa accepte si normalitatea altora, si sa constientizam ca nu toata lumea poate fi perfecta.

Eu nu stiu sa ma exprim asa frumos cum ati facut-o voi :)

NicuCuza

Postat

Sincer fetele refuza sa isi scrie parerea si din cauza noastra. Sa nu uitam cateva fete care isi scriau zilnic parerile lor pe subiecte diferite chiar si articole noi pe blog si frustrarile care se nasteau totodata. Sunt anumite fete care clar isi dau seama de barbatul care intra pe usa si se modeleaza dupa el dar sunt si fete care nu au nici o treaba cu tipul barbatului care le viziteaza pentru ca nu au bun simt si respect. Oricum ontopic nu putem acuza escortele ca refuza un barbat pentru aspectul lui pentru ca e normal si eu unul le respect pe acelea care asa fac si nu accepta pe oricine. Sa fiu ontopic acum, imi pare rau de Casian...mai mult imi pare rau ca zi de zi are parte de gustul amar ce il gaseste oriunde s-ar duce...si chiar daca e un adevar crunt mai ales la noi in Romania se face clar alegeri pe fizic si nu minte sau suflet. Am un var, foarte destept, chimist...nu a fost angajat nicaieri aici pentru ca sufera de o problema grava de vorbire si aspectul lui fizic putin schimbat de normal pentru ca mama lui a avut complicatii grave la nastere. Abia ajuns in afara, in Germania a ajuns sa fie angajat la o firma farmaceutica unde i-au fost recunoscute valorile. Dar aici in Romania zi de zi a dat peste raspunsuri negative si peste minti incuiate..

mercedesbenz

Postat

Nene @picon, discutiile deschise, cred eu ca au inceput asa cum bine spunea @quasim, urmarind mai multe "targeturi". Unul din ele a fost curiozitatea unora dintre noi in legatura cu o eventuala disponibilitate a escortelor (a unora din ele) de a "discerne intre clienti" si unde considera ca e cazul "sa se dezbrace nu doar de haine ci si de armura interioara" - l-am citat pe @quasim, neputind sa o spun mai bine decit el.

Ori, atita timp cit la discutiile astea participam in principal doar noi, inseamna ca nu am rezolvat decit jumatate din ecuatie.

Adica, sintem citiva care demonstreaza ca putem sa fim oameni chiar si atunci cind interactionam cu o escorta, ca ne preocupa mai mult sau mai putin viata lor trista, dar ne preocupa, ca in ciuda unor experiente dureroase de viata inca mai putem iubi si mai "credem in iubire, si fizica si sentimentala" - l-am citat din nou pe @quasim.

Asa ca fetelor, decit sa va puneti poalele-n cap cerindu-va intre voi pe la "Discutii Generale", mai bine participati aici. Parerea mea...

maseuza_ramona

Postat

@Casnica, nimeni nu e perfect frumos sau perfect urat. Ca tot zic domnii ca nu interactionam, am sa va spun si eu ca in vremea copilariei/adolescentei am avut probleme cu cei din jur. Azi ma bucur cand mi se spune ca am o "fatza interesanta", ca sunt admirata, adorata, iubita poate. Iata povestea:

 

"N-am avut o copilarie prea fericita, din pacate. Asta mi-a afectat si relatiile cu copiii din anturajul meu de joaca sau de scoala. Ma simteam mai mereu oaia neagra a intregului cartier unde am copilarit. Mai ales baietii la scoala, si nu numai, erau foarte rautaciosi, iar pentru mine, un copil sensibil si dornic de afectiune, era de-a dreptul un calvar sa le fac fata.

Porecla mea era Star Trek. Rula filmul acela SF pe TVR, caci eram in primii ani dupa Revolutie si-mi terminasem gimnaziul si liceul in orasul unde locuia bunica. Probabil ochii mei departati, care acum imi par atat de atipici, dar in acelasi timp, extrem de seducatori, ii faceau pe copiii de seama mea sa ma desconsidere. Sau Alien mai mi se striga. Dumnezeule, ce pedeapsa crancena pe mine sa suport asta ! Imi venea sa intru fix in toate gaurile pamanatului.

Mergeam pe strada numai cu capul plecat. Nu ma uitam la lumea dimprejur. Ma simteam o renegata. N-aveam curaj sa spun verde in fata ce simt nici macar mamei.

Iarna era iarasi o corvoada. Cand mergeam la scoala si baietii aruncau cu bulgari mari de zapada cu gheata (care, cu putin nenoroc, iti puteau pricinui si vreun cap spart) iar noi, fetele, mai mereu intram pe la intrarea profesorilor, sa scapam de acest tratament. Sau faceau misto de noi in fel si chip.

In liceu, cand incepuseram sa simtim fiorul iubirii, imi dadeam seama ca iar nu sunt buna de nimic si ca baietii alegeau (si nu-mi explicam de ce ! ) fete mai aratoase. Tot ce mi se putea intampla mie era sa iubesc platonic pe cate unu, in tacere, pana cand aparea altul si nici aluia nu-i marturiseam focul ce ma ardea pe dinauntru. Imi vine sa rad acum. Eram pur si simplu multumita numai sa-l vad, fie ca eram in parc cu bicicletele sau mergeam pe la el prin liceu sau sambata seara in discoteca. Eram prea timida, desi fatada nu afisa asta ! Lucra mecanismul de autoaparare."

 

sursa: http://memoriileuneimaseuze.wordpress.com/2012/06/01/amintiri-de-ziua-copilului/

quasim

Postat

Pe tema:

 

viorel_hrg

Postat

Cu ani in urma datorita unei interventii la testicole mi-a fost extirpat un testicol, colaborat cu o problema de  familie( tatal meu find bolnav trebuia ingrijit, sarcina asta revenindu-mi mie ,find adolescent a fost destul de traumatizant) ma facut sa imi pierd increderea in mine, si sa devin partial impotent. Devenind adult si citind multe articole in domeniu am hotarit sa merg la un doctor ,ce mia spus ca problema mea este mai mult mentala decit fizic. Chiar daca am multe de oferit, unei femei ii este greu sa treaca peste aspectul asta iar asta am simti-to pe pielea mea, cea ce ma facut sa incerc experienta unei escorte. Orcit de dragute ar fi si cit de mult sar stradui nimic nu poate sa inlocuiasca sentimentul ca aparti cuiva , sentimentului de familie si faptul ca ai un scop in viata.Pot intelege perfect sentimentele cel cuprind pe Casian in momentele lui de singuratate si orcit de puternic esti viata te doboara.

quasim

Postat

Citind ieri una-alta despre drama lui Mihaita Nesu, am citit ca s-a despartit de sotie. Stirile afirmau ca "sotia l-a parasit ", eu am oarece dubii cu privire la astfel de vinovatii unilaterale.

Asa cum spuneau confratii mai sus, e destul de greu sa traiesti ca partener al unei persoane cu un handicap major, nu o condamn deloc pe fosta doamna Nesu.

Totodata, ma gandesc si la faptul ca personalitatea lui a fost puternic afectata, deci ar putea fi greu de suportat din punct de vedere strict comportamental (depresie, gelozie, obsesii etc.), nu din perspectiva privatiunilor fizice.

Ma intreb si daca nu cumva chiar Nesu a provocat deliberat despartirea, tocmai din prea mare dragoste pentru femeia in cauza, gandind ca e mai bine sa nu fie legata de o persoana imobilizata...

Viata e tare nedreapta...

cassy

Postat

Oricum ontopic nu putem acuza escortele ca refuza un barbat pentru

aspectul lui pentru ca e normal si eu unul le respect pe acelea care asa

fac si nu accepta pe oricine. Sa fiu ontopic acum, imi pare rau de

Casian...mai mult imi pare rau ca zi de zi are parte de gustul amar ce

il gaseste oriunde s-ar duce...si chiar daca e un adevar crunt mai ales

la noi in Romania se face clar alegeri pe fizic si nu minte sau suflet

NicuCuza, nu pot sa fiu de acord cu tine. Daca si noi, escortele ii refuzam pe cei cu defecte fizice..  la ce tratament poate, sa se asteapta de la celelalte femei?  Si cum sa ne asteptam, sa nu fim judecate, pentru meseria, pe care o practicam, daca  noi nu avem toaleranta fata de altii, ci ii judecam dupa fizic.

Eu asa cred: orice barbat oricat de urat ar fi fizic, are ceva deosebit de oferit, trebuie doar sa incerci sa vezi dincolo de aspect.


×
×
  • Creează nouă...