Plecari...
Intrarea postată de loredana_lorry89
1.232 citiri
Åži pentru că azi nu mai simt nimic, pot să judec totul cu ochii reci ai raÅ£iunii. Văd astăzi cum ÅŸi eu am plecat de multe ori fără să ÅŸtiu încotro mă îndrept. Am plecat fără să ÅŸtiu ce-mi lipseÅŸte, fără ca măcar să ÅŸtiu ce caut. Oamenii mi-au spus cândva, demult: “Nu ÅŸtii tu ce-i iubirea, eÅŸti prea tânărăâ€, aÅŸa că am plecat pentru că le-am dat dreptate lor ÅŸi nu mie. Mi-au sădit îndoiala în suflet ÅŸi de atunci “Crede ÅŸi nu cerceta†nu a mai avut valoare.
Åži am plecat de fiecare dată când am auzit “Te iubescâ€, am fugit de teamă să nu-mi fie sufletul încătuÅŸat. Am fugit pentru că eram prea tânără ca să trăiesc “iubirea vieÅ£iiâ€, pentru că mă îngrozea “pentru totdeaunaâ€. Am plecat pentru că am vrut să trăiesc, am vrut să colind prin alte lumi, să mângâi alte suflete. Am vrut să simt gustul altor buze cum îmi desmiardă trupul ÅŸi aud cum sună aceleaÅŸi cuvinte fatale rostite de alte voci. Am vrut să văd cum se uită alÅ£i ochi la mine ÅŸi să caut alte braÅ£e care să-mi dea universul atunci când mă strâng la piept. Dar mai ales mi-am dorit cu disperare să mă absolv de vina de a fi lăsat oameni în urma mea…mi-am zis în gând că “aÅŸa e cel mai bine†şi mă rugam mereu ca ceea ce caut să nu fie doar o goană după vânt.
Åži ca un turist am căutat mereu alte locuri, alte anotimpuri, alte poveÅŸti. Am cunoscut suflete care m-au cutremurat cu întunericul din ele, dar si fiinÅ£e care m-au fascinat fără să-mi dau seama de ce, oameni care m-au făcut să simt chiar ÅŸi pentru o clipă că aÅŸ putea să rămân acolo, lânga ei. M-am hrănit cu afecÅ£iune ÅŸi atunci ca ÅŸi acum, am trăit să respir iubire, cu gândul că inima mi-ar înceta a mai bate dacă n-aÅŸ mai simÅ£i-o. Iubesc să iubesc, iubesc iubirea. Dar iubirile pe care le trăiam îÅŸi pierdeau treptat din strălucire, aÅŸa că am plecat mereu, gândindu-mă că lumea e mare ÅŸi încă n-am văzut tot. AÅŸa că am căutat alÅ£i oameni, am trecut prin vieÅ£ile lor ÅŸi am plecat apoi, convinsă că aÅŸa e cel mai bine. Am plecat cu inima împăcată, ÅŸtiind că n-o să pot da totul ÅŸi că ceea ce aveam să primesc nu îmi va fi fost de ajuns.
Cumva, când am hotărât să rămân nu am avut lângă cine. Sau poate că am avut, cam cât timp i-a luat iubirii să se nască în inima mea. Åži când am spus “Te iubescâ€, pentru prima dată nu mi-am mai dorit să plec. Atunci mi-a spus că trebuie să plece. Åži n-am putut să înÅ£eleg “De ce?â€, de unde nesincronizarea? Åži atunci am realizat:
“Bogatul nu crede săracul ÅŸi sătulul nu crede celui flămândâ€. Plecăm cu toÅ£ii la un moment dat în viaÅ£ă, dar nu ne gândim la asta decât atunci când suntem noi cei lăsaÅ£i în urmă, abia atunci începi să înÅ£elegi. Când ai puterea să pleci e simplu, să rămâi în urmă e greu. E greu până când începi să nu mai simÅ£i nimic. Åži apoi e greu iar să mai simÅ£i ceva.
Share this:
5 Comentarii
Comentarii Recomandate