Poezie
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit “Fluieră-vânt†-
Åži fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu ÅŸi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioÅŸat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Åži meschin,
Cu care-aÅŸ fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Åži-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit…
Dar vai!…
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!…
Åži-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veÅŸnic - se grăbea
Să-ÅŸi vândă gura dulce ca la tarapana!…
Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preÅ£ mai bun - (aici ma aflu eu si sper ca viitorul sa fie altul decat cel de mai jos)
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preÅ£ul meu…
Åži-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Åži s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Åži n-am mai vrut să ÅŸtiu cine era!…
Dar într-o zi cu ploaie ÅŸi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Åži-a dispărut…
Åži nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut…
Åži totuÅŸi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai…
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
ÃŽn care sta de veghe cuminte,
Åži-aÅŸtepta
O zi să-mi mai aduc aminte ÅŸi de ea!…
Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat…
Åži-n loc s-o mai sărut -
Cum aÅŸ fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!…
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!…
Åži-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea…
Era chiar tinereţea mea!…"
,,Romanța tinereții" de Ion Minulescu
Poezia am citit-o aici pe forum si am rezonat cu ea de la primele versuri, sper sa va placa si sa nu va regasiti.
4 Comentarii
Comentarii Recomandate