"Introducere

(Această introducere, aÅŸa cum e dramatizată aici, a fost gîndită pentru trei actriÅ£e, dar poate fi adaptată în funcÅ£ie de nevoile producÅ£iei. Poate fi interpretată de oricîte femei.)

Femeia 1 - Pun pariu că sînteÅ£i îngrijorate.

Femeia 2 - Noi am fost îngrijorate.

Femeia 3 - Noi am fost îngrijorate din cauza vaginelor.

Femeia 1 - Am fost îngrijorate din pricina a ceea ce credem despre vagine ÅŸi chiar mai îngrijorate din cauza a ceea ce nu credem. Am fost îngrijorate din cauza propriilor noastre vagine. Care aveau nevoie de un context, de alte vagine, de o comunitate, o cultură de vagine. Vaginul e o necunoscută înconjurată de atîta mister – mai rău ca Triunghiul Bermudelor. Nimeni nu s-a-ntors vreodată de-acolo să ne spună cum a fost.

Femeia 2 - ÃŽn primul rînd, nici nu e chiar aÅŸa uÅŸor să-Å£i găseÅŸti vaginul. Trec săptămîni, luni, uneori chiar ani pînă o femeie ajunge să se uite la el. O femeie de afaceri, foarte bine situată, a fost întrebată despre asta ÅŸi a răspuns că e prea ocupată. Că n-are timp. Să-Å£i priveÅŸti vaginul, a spus ea, asta e o zi serioasă de muncă. Trebuie să te întinzi, de preferat cît eÅŸti de lungă, în faÅ£a unei oglinzi - din aia care stă singură în picioare. Chiar dacă ajungi în poziÅ£ia perfectă ÅŸi în lumina perfectă, din cauza oglinzii ÅŸi a unghiului în care eÅŸti aÅŸezată, tot în umbră rămîi. Te răsuceÅŸti în toate direcÅ£iile. ÃŽÅ£i arcuieÅŸti capul, spatele te omoară. Pînă ajungi să vezi ceva, eÅŸti extenuată. Ea n-are timp de aÅŸa ceva, zice. Era ocupată.

Femeia 3 - AÅŸa că interviurile vaginului au ajuns monoloagele vaginului. Au fost chestionate peste două sute de femei. Femei bătrîne, femei tinere, femei măritate, femei singure, lesbiene, profesoare de liceu, actriÅ£e, femei de afaceri, asistente sociale, americance de origine africană, hispanică, indience native, caucaziene, evreice. La început, n-au prea vrut să vorbească. Le era puÅ£in jenă. Dar odată ce le porneai, nu le mai puteai opri. DeÅŸi n-o recunosc, femeilor le place să vorbească despre vaginele lor. ÃŽÅŸi doresc asta foarte mult, mai ales că nimeni nu le-a mai pus vreodată asemenea întrebări.

Femeia 1 - Să începem de la acest cuvînt: vagin. Sună mai degrabă ca o boală molipsitoare, sau ca un instrument medical. “Repede, soră, adu-mi vaginul.†“Vaginul.†“Vaginul.†Nu contează de cîte ori îl spui, tot nu sună ca un cuvînt pe care ai vrea să-l rosteÅŸti. E un cuvînt complet ridicol ÅŸi nu-i deloc sexy. PoÅ£i să-l foloseÅŸti în timp ce faci sex, încercînd să fii “politically correctâ€?! “Dragă, n-ai vrea tu să-mi mîngîi vaginul?†Moartea pasiunii. Subită.

Femeia 2 - Eram îngrijorate din cauza vaginelor fiindcă nu ÅŸtiam cum putem să le numim ÅŸi cum nu putem să le numim.

Femeia 3 - ÃŽn Great Neck, statul New York, îi spune păsărică. O femeie ne-a zis că mama ei obiÅŸnuia să-i spună: “Nu purta chiloÅ£ei pe sub pijama, draga mea, trebuie să-Å£i aeriseÅŸti păsărica.â€

Femeia 1 - ÃŽn Westchester îi spune fofoloancă;

Femeia 2 - ÃŽn New Jersey, găoază.

Femeia 3 -Åži îi mai spune răchituÅ£ă, boancă, fiÅ£ică, Å£oancă,

Femeia 1 - fofo, iepuriÅ£ă, prună,

Femeia 2 - Pipilică, miÅ£oancă,

Femeia 1 - PiÅŸ, piÅŸătoare, aluniÅ£ă, gogoÅŸică,

Femeia 2 - MaimuÅ£ică, găurică, bezea, muscă, furnică,

Femeia 3 - PîiniÅ£ă, vulpiÅ£ă, butonieră, pupă,

Femeia 1 - Mimi la Miami,

Femeia 2 - TurtiÅ£ă plesnită în Philadelphia,

Femeia 3 - Turtă dulce în Bronx

Femeile 1, 2 ÅŸi 3 - Sîntem îngrijorate din cauza vaginelor.

(E în general amuzant pentru actriÅ£e să adauge o introducere personală de genul: â€Salut, bine-aÅ£i venit. Văd că avem un o adunare simpatică de vagine în seara asta!†etc)

Unele din monoloage sînt bazate pe story-ul unei singure femei, altele pe story-urile cîtorva femei, referindu-se la aceeaÅŸi temă ÅŸi, s-a întîmplat chiar ca, de cîteva ori, o idee bună să devină una de nefolosit. Acest monolog e bazat pe povestea unei singure femei, deÅŸi subiectul a revenit aproape în fiecare interviu ÅŸi adesea s-a dovedit a fi riscant. Subiectul fiind...

PÄ‚R

Nu poate să-Å£i placă vaginul, decît dacă-Å£i place părul. Multor oameni nu le place părul. Primul ÅŸi singurul meu soÅ£ ura părul. Zicea că e îmbîcsit ÅŸi murdar. M-a făcut să-mi bărbieresc vaginul. Era durduliu ÅŸi dezgolit, ca de fetiÅ£ă. Asta îl excita. Cînd făceam dragoste, îmi simÅ£eam vaginul ca pe o barbă. Trebuia să mă scarpin tot timpul ÅŸi mă durea. Ca o piÅŸcătură de Å£înÅ£ar. De parcă ar fi luat foc. Aveam ÅŸi bubiÅ£e roÅŸii, dureroase. Am refuzat să mi-l mai rad. Pe urmă, soÅ£ul meu m-a înÅŸelat. Cînd ne-am dus la consultaÅ£ia de terapie conjugală, el a zis că ÅŸi-o trage pe unde poate, fiindcă eu refuzam să-l satisfac sexual. Nu voiam să-mi bărbieresc vaginul. Psiholoaga avea accent german ÅŸi gîfîia (inspiraÅ£ie adîncă) între propoziÅ£ii (inspiraÅ£ie adîncă) în semn de înÅ£elegere. M-a întrebat de ce refuzam să-i fac pe plac soÅ£ului meu. I-am spus că mi se părea aiurea. Mă simÅ£eam mică fără păr acolo ÅŸi nu mă puteam stăpîni să nu vorbesc ca un copil ÅŸi pielea îmi era iritată ÅŸi nici măcar loÅ£iunile calmante nu mai ajutau. Ea mi-a spus că (inspiraÅ£ie adîncă) căsătoria e un compromis. Eu am întrebat-o dacă bărbieritul vaginului o să-l oprească pe el să ÅŸi-o mai tragă pe unde poate. Am întrebat-o dacă a mai avut asemenea cazuri. Ea a spus că întrebările diluează procesul. Nu trebuia să mă gîndesc prea mult. Dar era sigură că începusem cu dreptul.

De data asta, cînd am ajuns acasă, a trebuit ca el să-mi bărbierească vaginul. Drept răsplată pentru terapie. M-a tăiat de cîteva ori ÅŸi a curs puÅ£in sînge în vană. Nici măcar n-a observat, aÅŸa era de fericit că putea să mă bărbierească. Pe urmă, mai tîrziu, cînd soÅ£ul meu se înghesuia în mine, îl simÅ£eam cum mă pătrunde aspru, în vaginul meu dezgolit, dolofan. Eram total lipsită de apărare. Fără pic de ciuf.

Mi-am dat seama atunci că părul e acolo cu un scop. E ca frunza pe lîngă floare, ca pajiÅŸtea pe lîngă casă. Trebuie să-Å£i placă părul, ca să-Å£i placă vaginul. Nu poÅ£i alege numai ce vrei tu. Åži, de fapt, soÅ£ul meu a continuat să ÅŸi-o tragă pe unde putea.

*

(â€Listele†care urmează sînt împărÅ£ite în trei roluri de femei, aÅŸa cum s-a jucat textul Off Broadway. E posibilă ÅŸi altă împărÅ£ire a întrebărilor ÅŸi răspunsurilor, după cum e nevoie.)

Femeie - Femeilor li s-au pus următoarele întrebări:

Femeie - Ce ar purta vaginul tău, dacă s-ar îmbrăca?

Femeie - Ochelari; O jachetă de piele; Ciorapi de mătase; Blană de nurcă; Un boa roz

Femeie - Un smoking; Jeansi; Ceva care să se muleze pe corp

Femeie - Smaralde; O rochie de seară; Paiete

Femeie - Numai Armani; Un tutu; Lenjerie neagră, transparentă; O rochie de bal din tafta

Femeie - Ceva ce se poate spăla cu maÅŸina

Femeie - Ochelari de carnaval din catifea; Pijama din catifea violetă; Angora; Un papion roÅŸu

Femeie - Hermelină ÅŸi perle; O pălărie de leopard; Un chimono de mătase; O beretă; ChiloÅ£i de sport; Un tatuaj

Femeie - Un mecanism care provoacă ÅŸocuri electrice, pentru nepoftiÅ£i

Femeie - Tocuri înalte; Dantelă ÅŸi bocanci soldăÅ£eÅŸti; Pene violete ÅŸi plasă ÅŸi scoici; Bumbac

Femeie - Spielhosen

Femeie - Bikini

Femeie - Un impermeabil

Femeie - Ce-ar spune vaginul tău, dac-ar putea vorbi? Două cuvinte.

Femeie - Ia-mă-ncetiÅŸor

(Cum “Ia-mă-ncetiÅŸor†provoacă cele mai puternice hohote de rîs din spectacol, propoziÅ£ia ar putea fi spusă de toate actriÅ£ele, la unison.)

Femeie - Tu eÅŸti?

Femeie - Dă-mi de mîncare. Vreau. Yum-yum. Oh, da

Femeie - Ia-o de la-nceput. Nu, acolo. Linge-mă. Stai acasă. Bună alegere.

Femeie - Mai gîndeÅŸte-te. Mai vreau, te rog. ÃŽmbrăÅ£iÅŸează-mă. Hai să ne jucăm.

Femeie - Nu te opri. Mai, mai. Mă mai Å£ii minte?

Femeie - Hai înăuntru. ÃŽncă nu. Huo, mamă. Da, da. Leagănă-mă.

Femeie - IntraÅ£i pe răspunderea dumneavoastră.

Femeie - Oh, Doamne! Doamne-Å£i mulÅ£umesc! Sînt aici. Să mergem. Hai să mergem. GăseÅŸte-mă.

Femeie - MulÅ£umesc. Bonjur. Prea tare. Nu te da bătut.

Femeie - Unde-i Brian? AÅŸa-i mai bine. Da, acolo, acolo.

*

Următorul grup intervievat era format din femei între 65 ÅŸi 75 de ani. Aceste interviuri au fost cele mai usturătoare. Poate pentru că nici una din femei nu mai fusese întrebată vreodată despre vaginul ei. Una dintre ele, în vîrstă de 75 de ani, nu-ÅŸi văzuse niciodată vaginul. Åži-l spăla în baie sau sub duÅŸ, dar niciodată în mod conÅŸtient. Nu avusese niciodată un orgasm. La 72 de ani, a început să facă terapie, aÅŸa cum se procedează în New York ÅŸi, convinsă de terapeută, într-o după-masă, s-a dus acasă, a aprins niÅŸte lumînări, a făcut o baie, a ascultat muzică ÅŸi s-a simÅ£it bine cu ea însăÅŸi. A spus că i-a luat mai mult de o oră, fiindcă avea artrită, dar cînd, într-un sfîrÅŸit, ÅŸi-a găsit clitorisul, a izbucnit în plîns. Acest monolog îi este dedicat.

INUNDAÅ¢IA

Acolo jos? N-am mai fost acolo jos din 1953. Nu, n-are nici o legătură cu Eisenhower. Nu, nu, e ca o pivniÅ£ă acolo jos. E foarte umed, lipicios. N-ai ce căuta acolo. Crede-mă. Te îmbolnăveÅŸti. Te sufoci. Te umple greaÅ£a. Miros de umezeală ÅŸi mucegai ÅŸi toate alea. Puah! Miroase de-Å£i întoarce nasul. ÃŽÅ£i intră-n haine.

Nu, n-a fost nici un accident acolo jos. N-a sărit în aer, n-a luat foc, nimic din toate astea. N-a fost chiar aÅŸa dramatic. Adică...nu contează. Nu.Nu contează. Nu pot să vorbesc cu tine despre asta. De ce o fată aÅŸa drăguÅ£ă ca tine umblă să-ntrebe toate babele ce au acolo jos? Noi nu făceam aÅŸa ceva pe cînd eram fete. Ce? Isuse, bine.

Era băiatul ăsta, Andy Leftkov. Era drăguÅ£, păi aÅŸa credeam. Åži înalt, cît mine de-nalt ÅŸi chiar îmi plăcea de el. M-a invitat să ies cu el, cu maÅŸina lui...

Nu pot să-Å£i spun asta. Nu pot să fac asta - despre acolo jos. Pur ÅŸi simplu ÅŸtii că e acolo. Ca o pivniÅ£ă. Uneori se mai aud zgomote. Auzi conductele ÅŸi uneori se mai rătăcesc lucruri pe-acolo, animale mici ÅŸi lucruri ÅŸi se udă ÅŸi uneori trebuie reparate Å£evile. Alteori uÅŸile rămîn închise. UiÅ£i ce i acolo. Adică face parte din casă, numai că n-o vezi ÅŸi nu te gîndeÅŸti la ea. TotuÅŸi, trebuie să fie acolo, fiindcă toate casele au nevoie de o pivniÅ£ă, altfel dormitorul ar fi la parter.

Ah, despre Andy. Andy Leftkov. Da. Andy era foarte arătos. Era o partidă bună. AÅŸa le spunea pe vremea mea. Eram în maÅŸina lui, un Chevrolet Belair, nou, alb. Mi-amintesc că mă gîndeam că picioarele mele sînt prea lungi pentru scaunul ăla. Am picioare lungi. Se loveau de bord. Tocmai îmi priveam genunchii cînd m-a sărutat brusc, în genul “Ia-mă, aÅŸa ca-n filmeâ€. Åži m-am excitat, aÅŸa de tare că...păi...s-a pornit o inundaÅ£ie acolo jos. N-o puteam stăpîni. Era ca o forÅ£ă a pasiunii, ca un fluviu al vieÅ£ii revărsîndu-se din mine, fix prin chiloÅ£ii mei, fix pe scaunul din faÅ£ă al noului său Chevrolet alb, Belair. Nu era pipi ÅŸi nu mirosea – la drept vorbind eu n-am simÅ£iti nici un miros, dar el, Andy, a spus că mirosea ca laptele bătut ÅŸi că îi pătam scaunul din faÅ£ă. Eram ‘ţîcnită ÅŸi împuÅ£ită’, aÅŸa mi-a spus. Am vrut să-i explic că sărutul lui m-a luat pe nepregătite, că nu eram aÅŸa, în mod normal. Am încercat să ÅŸterg inundaÅ£ia cu rochia. Era o rochie nouă, alb-trandafirie ÅŸi arăta îngrozitor după aia. Åži el m-a condus acasă fără nici un cuvînt ÅŸi cînd am coborît ÅŸi am închis uÅŸa maÅŸinii am închis pentru totdeauna ÅŸandramaua. Sîntem închiÅŸi, nu mai primim clienÅ£i. Niciodată. M-am mai întîlnit cu băieÅ£i pe urmă, dar gîndul la inundaÅ£ie mă inhiba prea tare. Nici măcar n-am mai fost pe-aproape de-atunci.

Din cînd în cînd mai aveam ÅŸi vise, vise tîmpite. Oh, trăznite rău. De ce? Burt Reynolds. Nu ÅŸtiu de ce. N-a făcut nimic pentru mine în realitate, dar în vis...era întotdeauna Burt. ÃŽntotdeauna cam acelaÅŸi vis. IeÅŸeam. Burt ÅŸi cu mine. ÃŽntr-un restaurant - cum vezi prin Atlantic City, mare, cu candelabre ÅŸi toate alea ÅŸi sute de chelneri cu vestă. Burt îmi dădea o orhidee s-o prind la corsajul rochiei. Eu mi-o puneam pe blazer. Rîdeam. Mîncam cocktail de creveÅ£i. CreveÅ£i uriaÅŸi, fabuloÅŸi. Mai rîdeam puÅ£in. Eram foarte fericiÅ£i împreună. Pe urmă el mă privea drept în ochi ÅŸi mă trăgea spre el fix în mijlocul restaurantului – ÅŸi tocmai cînd era pe punctul să mă sărute, camera începea să se zguduie, de sub masă zburau porumbei – habar n-am ce făceau porumbeii ăia acolo – ÅŸi inundaÅ£ia se pornea brusc de-acolo de jos.Åži curgea, ÅŸi curgea. Åži erau peÅŸti în ea ÅŸi bărcuÅ£e ÅŸi tot restaurantul se umplea de apă ÅŸi Burt stătea în apă pînă la genunchi, ÅŸi era teribil de dezamăgit de mine, că o făcusem de oaie ÅŸi de data asta, era îngrozit, îÅŸi privea prietenii, pe Dean Martin ÅŸi pe ceilalÅ£i, cum înotau pe lîngă noi în smokinguri ÅŸi în rochii de seară.

Acuma nu mai am vise dintr-alea. De cînd mi-au scos cam tot ce are legătură cu acolo jos. Mi-au scos uterul, trompele, toată făbricuÅ£a. Doctorul credea că face bancuri. Zice, vezi, dacă n-o foloseÅŸti, o pierzi. Dar pe urmă am aflat că era cancer. Åži tot ce era pe-acolo s-a dus. Cui îi trebuia, la urma urma urmelor? Mult zgomot pentru nimic. Am făcut alte lucruri la viaÅ£a mea. ÃŽmi plac expoziÅ£iile de cîini. Vînd antichităÅ£i.

Mă-trebaÅ£i ce-ar purta? Ce fel de-ntrebare-i asta? Ce-ar purta?! Ar purta o pancartă uriaÅŸă:

ÃŽNCHIS DIN CAUZA INUNDAÅ¢IEI

Ce-ar spune? Å¢i-am zis deja. Nu-i aÅŸa. Nu-i ca ÅŸi cînd ar vorbi un om. N-a mai vorbit de foarte multă vreme. E un loc. Un loc în care nu mergi niciodată. E închis, sub casă. E acolo jos.

EÅŸti fericită? M-ai făcut să vorbesc – ai scos-o din mine. Ai făcut o biată bătrînă să vorbească despre ce are acolo jos. EÅŸti mulÅ£umită acuma?

(Se reculege o clipă.)

Åžtii, de fapt, eÅŸti prima cu care vorbesc despre asta ÅŸi mă simt ceva mai bine.

*

WORKSHOP DESPRE VAGIN

Vaginul meu e o scoică, o scoică rotundă ÅŸi moale, care se deschide ÅŸi se închide, se închide ÅŸi se deschide. Vaginul meu e o floare, o lalea excentrică, cu centrul acut ÅŸi profund, cu miros delicat ÅŸi petale blînde ÅŸi robuste.

N-am ÅŸtiu asta dintotdeauna. Am învăÅ£at-o în workshopul despre vagin. Am învăÅ£at-o de la femeia care ne Å£inea workshopul despre vagin, o femeie care crede în vagine, care vede de-adevăratelea vagine, care le ajută pe celelalte femei să-ÅŸi vadă propriile vagine, văzînd vaginele altor femei.

ÃŽn prima ÅŸedinÅ£ă, femeia care Å£inea workshopul despre vagin ne-a cerut să ne desenăm “unicul, frumosul, fabulosul†nostru vagin personal. AÅŸa i-a spus. Voia să ÅŸtie cum ne vedem noi “unicul, frumosul, fabulosul†nostru vagin. O femeie care era gravidă a desenat o gură mare ÅŸi roÅŸie care urla ÅŸi împrăÅŸtia monede. O altă femeie, foarte slabă, a desenat o tavă mare cu un fel de model ciudat pe ea. Eu am desenat un punct mare ÅŸi negru cu liniuÅ£e ondulate pe lîngă el. Punctul negru era o gaură neagră, ca cele din spaÅ£iu, iar liniuÅ£ele ondulate erau oameni sau lucruri sau pur ÅŸi simplu atomi care se pierdeau acolo. ÃŽntotdeauna mi-am imaginat că vaginul meu e un vid anatomic care absoarbe la ntîmplare particule ÅŸi tot felul de obiecte din mediul înconjurător.

Nu mă gîndeam la vaginul meu în termeni practici sau biologici. Nu-l vedeam, de exemplu, ca pe o parte a trupului meu, ca pe ceva dintre picioarele mele, ca pe o anexă a mea.

ÃŽn workshop ni s-a cerut să ne privim vaginul cu oglinjoare de buzunar. Pe urmă, după ce îl examinam cu atenÅ£ie, trebuia să povestim grupului ce văzusem. Trebuie să vă spun că pînă în acel moment, tot ce ÅŸtiam despre vaginul meu era din auzite sau era pură invenÅ£ie. Nu văzusem niciodată cu-adevărat obiectul. Nu-mi trecuse niciodată prin cap să mă uit la el. Vaginul meu era, pentru mine, o abstracÅ£iune. Părea ceva atît de prostesc ÅŸi grotesc să te uiÅ£i la el, acolo jos pe rogojinile noastre strălucitoare ÅŸi albastre din workshop, cu oglinjoarele noastre de buzunar. Arătam ca primii astronomi cu telescoapele lor primitive.

La început mă cam neliniÅŸtea - vaginul meu. Ca atunci cînd vezi prima dată un peÅŸte spintecat ÅŸi descoperi înăuntrul lui o lume complexă ÅŸi însîngerată, fix sub piele. Era aÅŸa de crud, aÅŸa de roÅŸu, aÅŸa de proaspăt. Åži ceea ce m-a surprins cel mai mult au fost toate straturile alea. Straturi peste straturi, ÅŸi deasupra, alte straturi.

Vaginul meu m-a uluit. Cînd mi-a venit rîndul în workshop, n-am putut să scot un cuvînt. Eram mută. Mă trezisem la ceea ce femeia care ne Å£inea workshopul numea “admiraÅ£ie vaginalăâ€. Nu mai voiam decît să stau acolo, întinsă pe rogojină, cu picioarele desfăcute ÅŸi să-mi examinez vaginul, pentru totdeauna.

Era mai grozav decît Marele Canion, cu toată vechimea ÅŸi graÅ£ia lui. Avea nevinovăÅ£ia ÅŸi prospeÅ£imea unei grădini englezeÅŸti bine îngrijite. Era comic, foarte comic. Mă făcea să rîd. Åžtia să se joace de-a v-aÅ£i ascunselea, să se deschidă ÅŸi să se închidă.

Pe urmă, femeia care ne Å£inea workshopul ne-a întrebat cîte dintre noi avuseseră orgasm. Două femei au ridicat nesigure mîinile. Eu n-am ridicat mîna, deÅŸi avusesem orgasme. N-am ridicat-o fiindcă au fost orgasme accidentale. Mi s-au întîmplat. Se întîmplau în vis ÅŸi mă trezeam fericită. Se întîmplau adesea în apă, mai ales în baie. O dată la Cape Cod. Se întîmplau pe cal, pe bicicletă, pe capră, la ora de gimnastică. N-am ridicat mîna pentru că, deÅŸi avusesem orgasme, nu ÅŸtiam cum să fac să mi se-ntîmple unul. Nu încercasem niciodată să declanÅŸez unul. Credeam că era ceva mistic, magic. Nu voiam să mă amestec. Era rău să te implici, să cotrobăi, să manipulezi. Era ca la Hollywood. Toată surpriza, tot misterul ar fi dispărut. Problema era, desigur, că surpriza nu mai era acolo de vreo doi ani. Nu mai avusesem un orgasm magico-accidental de multă vreme ÅŸi eram înnebunită. De aceea participam la workshopul despre vagin.

Åži iată că venise ÅŸi momentul de care mă temusem ÅŸi pe care-l dorisem. Femeia care ne Å£inea workshopul ne-a pus să luăm oglinjoarele de buzunar ÅŸi să vedem dacă ne putem găsi clitorisul. Eram acolo, un grup de femei, toate întinse pe spate, pe rogojini, găsindu-ne punctele, locurile, scopurile ÅŸi, nu ÅŸtiu de ce, am început să plîng. Poate era pur ÅŸi simplu jenă. Poate era conÅŸtiinÅ£a că trebuia să renunÅ£ la fanteziile mele, la uriaÅŸele fantezii care-mi consumau viaÅ£a, anume că cineva sau ceva avea să facă asta pentru mine – fantezia că cineva avea să vină să-mi organizeze viaÅ£a, să-mi aleagă direcÅ£ia, să-mi ofere orgasme. SimÅ£eam cum mă cuprinde panica. Frica ÅŸi conÅŸtiinÅ£a - simultane - că evitasem să-mi caut clitorisul, se conÅŸtientizaseră puternic ÅŸi mă stăpîneau fiindcă eram, de fapt, îngrozită că nu aveam clitoris, îngrozită că eram una din alea incapabile de la natură, frigide, moarte, închise, uscate, cu gust de prună, amare – oh, Doamne-Dumnezeule. Stăteam acolo cu oglinjoara mea, căutîndu-mi punctul, întinzînd degetele ÅŸi nu mă puteam gîndi decît că atunci cînd aveam zece ani mi-am pierdut inelul de aur cu smarald într-un lac. Åži m-am scufundat iar ÅŸi iar pînă la fundul lacului, mi-am trecut mîinile peste pietre ÅŸi peÅŸti ÅŸi capace de sticle de bere ÅŸi alte scîrboÅŸenii, dar nu ÅŸi peste inelul meu. Panica pe care-o simÅ£eam. Åžtiam că voi fi pedepsită. N-ar fi trebuit să-l port cînd înotam.

Femeia care ne Å£inea workshopul a văzut scormoneala mea aiurită, transpirată ÅŸi gîfîită. A venit la mine. I-am zis: “Mi-am pierdut clitorisul. S-a dus. N-ar fi trebuit să-l port cînd înotam.†Femeia care ne Å£inea workshopul a rîs. M-a mîngîiat calmă pe frunte. Mi-a spus că clitorisul nu se pierdea aÅŸa uÅŸor. Eram eu, era esenÅ£a mea. Era ÅŸi soneria casei ÅŸi casa însăÅŸi. Nu trebuia să-l găsesc. Eu eram el. Să fiu el. Să fiu clitorisul meu. M-am aÅŸezat pe spate ÅŸi am închis ochii. Am lăsat oglida jos. M-am privit cum pluteam deasupra mea. M-am privit cum, încet de tot, am început să mă apropii de mine însămi ÅŸi să reintru în mine. Mă simÅ£eam ca un astronaut revenind pe suprafaÅ£a pămîntului. Toată revenirea asta era foarte lentă, lentă ÅŸi blîndă. Cădeam ÅŸi aterizam, aterizam ÅŸi cădeam. Mă întorceam în propriii mei muÅŸchi, sînge ÅŸi celule ÅŸi pe urmă am alunecat în vagin. Deodată, totul a devenit uÅŸor ÅŸi s-a potrivit. Eram caldă ÅŸi pulsam, pregătită ÅŸi tînără ÅŸi în viaÅ£ă. Åži pe urmă, fără să mă uit, cu ochii încă închiÅŸi, mi-am pus degetul pe ceea ce devenise deodată eu. La început a fost o mică pîlpîire, care m-a făcut să mă opresc. Pe urmă pîlpîirea a devenit cutremur, erupÅ£ie, straturile s-au împărÅ£it ÅŸi s-au despărÅ£it. Cutremurul s-a spart ca-ntr-un străvechi orizont luminos de tăcere, deschizîndu-se către un cîmp de muzică, de culori ÅŸi nevinovăÅ£ie ÅŸi de dor ÅŸi m am simÅ£it înrudită cu toate, chemîndu-le în timp ce stăteam acolo, zvîrcolindu-mă încet pe rogojina mea albastră.

Vaginul meu e o scoică, o lalea ÅŸi un destin. Sosesc, pe cînd sînt gata să plec. Vaginul meu, vaginul meu, eu.

*

Iată o anecdotă amuzantă despre vagin. E scoasă din Femeia: geografie intimă de Nathalie Angier.

Clitorisul are un scop nobil. Este singurul organ al corpului conceput numai pentru plăcere. Clitorisul e pur ÅŸi simplu un ghem de nervi, mai precis e format din 8 000 de fibre nervoase. Concentrarea de fibre nervoase e mai mare decît oriunde altundeva în corpul femeii sau al bărbatului, inclusiv în vîrfurile degetelor, buze ÅŸi limbă, ÅŸi e de două...două...DOUÄ‚...ori mai mare decît în penis. Cine are nevoie de puÅŸcă, dacă are o mitralieră?

*

Acest monolog are la bază un interviu cu o femeie care a avut o relaÅ£ie bună cu un bărbat. (A se observa că “bună†nu este pusă în italice ÅŸi nu trebuie accentuată în context. Această replică interioară e ironică, dar cu blîndeÅ£e!)

PENTRU CÄ‚ ÃŽI PLÄ‚CEA SÄ‚-L PRIVEASCÄ‚

Uite cum am ajuns să-mi placă vaginul meu. E jenant pentru că nu e “politically correctâ€. Adică, ÅŸtiu că ar fi trebuit să se-ntîmple în baie, cu săruri din Marea Moartă, pe muzică de Enya, eu iubindu-mi eul meu de femeie. Åžtiu povestea. Vaginele sînt frumoase. Ura noastră de noi înÅŸine este doar reprimarea interiorizată ÅŸi ura faÅ£ă de cultura patriarhală. Nu e reală. Uniunea Păsăricilor. Le ÅŸtiu pe astea. Dacă am fi crescut într-o cultură care ne învaÅ£ă că pulpele groase sînt frumoase, am turna în noi milkshake-uri ÅŸi budinci cu friÅŸcă, am sta întinse, ne-am petrece zilele lăÅ£indu-ne pulpele. Dar degeaba, n-am crescut într-o asemenea cultură. ÃŽmi uram pulpele ÅŸi, mai mult decît atît, îmi uram vaginul. Credeam că e incredibil de urît. Eram una din femeile alea care s-au uitat la el ÅŸi din acel moment a dorit din suflet să n-o fi făcut. ÃŽmi venea rău. Compătimeam pe oricine avea treabă acolo jos.

Ca să supravieÅ£uiesc, mă prefăceam că aveam altceva între picioare. ÃŽmi imaginam salteluÅ£e cochete cu pături uÅŸoare de bumbac, mici banchete de catifea, covoraÅŸe din blană de leopard sau alte lucruri drăguÅ£e: batistuÅ£e de mătase, etajere înflorate pentru ghivece cu flori sau perniÅ£e de scaun. M-am obiÅŸnuit cu asta pînă-ntr-atît încît am uitat ÅŸi că aveam un vagin. De cîte ori făceam dragoste cu un bărbat, mi-l imaginam în interiorul unui ÅŸal căptuÅŸit cu blană de nurcă sau al unei vaze chinezeÅŸti.

Pe urmă l-am întîlnit pe Bob. Bob e cel mai obiÅŸnuit bărbat pe care l-am întîlnit vreodată. Era subÅ£ire ÅŸi înalt ÅŸi banal ÅŸi purta haine în tonuri kaki. Nu-i plăceau mîncărurile aromate ÅŸi nici nu asculta Prince. Nu-l interesa lenjeria sexy. Vara, stătea la umbră. Nu-ÅŸi manifesta sentimentele. Nu avea probleme, nu urmărea scopuri ascunse ÅŸi nici măcar nu era alcoolic. Nu era nici foarte simpatic, nici foarte inteligent sau misterios. Nu era meschin ÅŸi nici prea ocupat. Nu era preocupat de sine, nici charismatic. Nu conducea cu viteză. Nu-mi plăcea în mod special. Nu i-aÅŸ fi simÅ£it lipsa, dacă n-ar fi adunat restul care-mi căzuse pe jos la supermarket. Cînd mi-a dat înapoi monedele alea ÅŸi mîna lui a atins-o din greÅŸeală pe a mea, ceva s-a întîmplat. M-am culcat cu el. Åži atunci s-a produs minunea.

S-a întîmplat că lui Bob îi plăceau vaginele. Era un cunoscător. ÃŽi plăcea felul în care puteau fi atinse, gustul lor, mirosul, dar, mai important decît orice, cum arătau. Trebuia să se uite la ele. Prima oară cînd am făcut dragoste mi-a spus că trebuia să se uite la mine.

“Sînt aiciâ€, zic.

“Nu, pe tine†zice. “Trebuie să te văd pe tine.â€

“Aprinde lumina,†zic, credeam că e mai ciudat ÅŸi îi e frică de-ntuneric.

El aprinde lumina.

Pe urmă zice, “o.k., sînt gata, sînt gata să te văd.â€

“Sînt aici, ÅŸi-i fac cu mîna, sînt fix aiciâ€

Pe urmă a început să mă dezbrace.

“Ce faci, Bob?†zic eu.

“Trebuie să te văd†răspunde.

“Nu trebuie†zic. “Fă-o pur ÅŸi simpluâ€.

“Trebuie să văd cum arăÅ£i†zice el.

“De parcă n-ai mai fi văzut o capea roÅŸie de piele pînă acum†zic eu.

Bob îi dădea-nainte. Eu simÅ£eam că-mi vine să vomit ÅŸi-o să mor.

“Asta e ceva al naibii de intim†zic. “Nu poÅ£i s-o faci – ÅŸi gata?â€

“Nuâ€, zice. “E vorba despre tine. Trebuie să te privesc.â€

Mi-am Å£inut respiraÅ£ia. El se uită ÅŸi se uită. Respiră adînc ÅŸi se schimbă la faÅ£ă. Nu mai arăta ca un om obiÅŸnuit. Arăta ca un animal flămînd.

“EÅŸti aÅŸa de frumoasăâ€, zice. “EÅŸti elegantă ÅŸi profundă ÅŸi inocentă ÅŸi sălbatică.â€

“Asta ai văzut acolo?†zic.

Era ca ÅŸi cînd mi-ar fi citit în palmă.

“Asta am văzut, zice, “ ÅŸi multe, multe altele.â€

A stat aÅŸa uitîndu-se aproape o oră, ca ÅŸi cînd ar fi studiat o hartă sau luna, privindu-mă în ochi, dar era vaginul meu. ÃŽl priveam uitîndu-se în lumină ÅŸi era atît de sincer excitat, atît de liniÅŸtit ÅŸi euforic, încît am început să mă umezesc ÅŸi să mă excit ÅŸi eu. Am început să mă văd aÅŸa cum mă vedea el. Am început să mă simt frumoasă ÅŸi gustoasă – ca un tablou celebru sau ca o cascadă. Lui Bob nu-i era frică. Nu era dezgustat. Am început să mă umflu, să mă simt mîndră. A început să-mi placă vaginul meu. Åži Bob s-a pierdut acolo ÅŸi eu eram acolo cu el, în vaginul meu ÅŸi acolo am dispărut amîndoi.

*

Iată o notiÅ£ă mai puÅ£in veselă, preluată din New York Times, aprilie 1996:

Mutilarea organelor genitale feminine a fost practicată la un număr între 80 ÅŸi 100 de milioane de fetiÅ£e ÅŸi femei tinere. ÃŽn Å£ările unde aceasta e o practică, aproximativ două milioane de tinere pe an se pot aÅŸtepta ca un cuÅ£it sau o lamă de ras să le secÅ£ioneze sau să le reteze de tot clitorisul.

Efectele pe termen scurt sînt: tetanos, hemoragii, răni pe uretră, eczeme, necroze. Pe termen lung: infecÅ£ie uterină cronică, dureri mai mari ÅŸi risc la naÅŸtere, moarte prematură.

*

VAGINUL MEU SUPÄ‚RAT

(De obicei nu spunem acest titlu cu voce tare)

Vaginul meu e nervos. Este. E negru de supărare. Vaginul meu e furios ÅŸi vrea să vorbească. Să vorbească despre tot căcatul ăsta. Vrea să vorbească cu voi. Adică, asta nu-i nici de-o treabă – o armată întreagă de oameni care-mi torturează bietul, blîndul, iubitorul meu vagin. ÃŽÅŸi petrec zilele inventînd psihoproduse ÅŸi idei nasoale ca să-mi submineze păsărica. Vagina motherfuckers.

Åži tot căcatul ăsta pe care încearcă să ni-l vîre nouă pe gît, să ne cureÅ£e, să ne sufoce, să-l facă să dispară. Ei bine, vaginul meu n-o să dispară. E nervos ÅŸi rămîne aici. Ca ÅŸi tampoanele – ce naiba mai sînt ÅŸi alea? Un ÅŸomoiog de vată împuÅ£ită, băgat fix acolo. De ce nu se poate găsi un mod mai subtil ca să ungă tamponul ăla? Cum îl vede, vaginul meu intră-n ÅŸoc. Zice, las-o baltă. Se închide. Trebuie să-l convingi, să-i prezinÅ£i lucrurile astea, să-l pregăteÅŸti. Despre asta e vorba în preludiu. Trebuie să-mi convingi vaginul, să-l seduci, să-i cîÅŸtigi încrederea. Nu poÅ£i face asta cu un ÅŸomoiog împuÅ£it de vată.

ÃŽncetaÅ£i să mai băgaÅ£i tot felul de lucruri în mine. ÃŽncetaÅ£i să mai băgaÅ£i lucruri ÅŸi să mă mai spălaÅ£i atîta. Vaginul meu nu are nevoie să fie curăÅ£at. Miroase deja foarte bine. Nu încercaÅ£i să-l mai ornamentaÅ£i. Nu-l credeÅ£i cînd vă spune că miroase a petale de trandafir, cînd ar trebui să miroase a păsărică. Asta vă fac, încearcă să vă cureÅ£e, să vă facă să mirosiÅ£i ca un deodorant de baie sau ca o grădină. Toate sprayurile alea vaginale, florale, de fructe de pădure, cu miros de ploaie. Nu vreau ca păsărica mea să miroase a fructe de pădure sau a ploaie. CurăÅ£ată ca un peÅŸte spălat după ce l-ai gătit. Vreau să gust peÅŸtele. De-aia l-am comandat.

Åži mai sînt consultaÅ£iile alea. Cine le-o mai fi inventat? Trebuie să fie o cale mai bună să le facă. De ce îÅ£i pun rochiÅ£a aia de hîrtie care te sperie ÅŸi-Å£i zgîrie sînii ÅŸi te roade cînd te întinzi pe spate de te simÅ£i ca un coÅŸ de gunoi plin cu hîrtii? De ce e nevoie de mînuÅŸi de cauciuc? De ce lampa aia acolo sus de parc-am fi Nancy Drew în imponderabilitate, de ce gleznierele alea naziste, buzele alea reci de raÅ£ă pe care le bagă în tine? Ce-nseamnă asta? Vaginul meu e supărat din pricina consultaÅ£iilor. Simte asta cu cîteva săptămîni înainte. Nu mai vrea să iasă din casă. Pe urmă ajungi acolo. Nu urîÅ£i asta? “Lasă-te-n jos. Relaxează-Å£i vaginul.†De ce? Ca să vă puteÅ£i băga buzele alea meschine ÅŸi reci de raÅ£ă înăuntrul lui. Ei bine, nu prea cred.

De ce nu se poate găsi niÅŸte catifea drăguÅ£ă violetă cu care să mă-nvelească, să mă aÅŸeze pe un pat de bumbac pufos, să-ÅŸi pună niÅŸte mînuÅŸi prietenoase, roz sau albastre ÅŸi să-mi ofere niÅŸte glezniere acoperite cu blană ca să-mi odihnesc picioarele? ÃŽncălziÅ£i buzele alea de raÅ£ă. PurtaÅ£i-vă frumos cu vaginul meu.

Dar, nici vorbă: tot mai multe chinuri – ÅŸomoioage uscate de vată împuÅ£ită, buze reci de raÅ£ă ÅŸi lenjerie tanga. Asta-i cea mai rea. Lenjeria tanga. Cine naiba o mai fi inventat-o ÅŸi pe asta? Alunecă tot timpul, Å£i se lipeÅŸte de vagin, se întăreÅŸte la fund.

Vaginul trebuie să fie liber ÅŸi deschis, nu strîns laolaltă. De-asta nu pot să sufăr portjartierele. Trebuie să ne miÅŸcăm, să ne întindem, să vorbim. Vaginele au nevoie de confort. Asta să inventaÅ£i. Ceva care să le facă plăcere. Nu, bineînÅ£eles, n-au de gînd să facă aÅŸa ceva. Nu le place să vadă o femeie căreia ceva îi face plăcere, mai ales plăcere sexuală. Adică, inventaÅ£i o pereche de chiloÅ£ei drăguÅ£i de bumbac moale, cu un vibrator inclus. Femeile ar avea orgasm cît ar fi ziua de lungă, în supermarket, în metrou, peste tot aÅ£i vedea vagine fericite în plin orgasm. Nu cred că lor le-ar plăcea asta. Toate vaginele alea pline de energie, în loc să înghită atîtea căcaturi, vagine fierbinÅ£i, fericite.

Dacă vaginul meu ar putea vorbi, ar vorbi despre el aÅŸa ca mine, ar vorbi despre alte vagine, ar comunica impresii din vagin.

Ar purta diamante de la Harry Winston, fără haine, s-ar îmbrăca numai în diamante.

Vaginul meu m-a ajutat să nasc un bebeluÅŸ gigantic. Credeam că o să mai facă aÅŸa ceva. Dar nu. Acuma, vrea să călătorească, nu prea are chef de musafiri. Vrea să citească ÅŸi să afle tot felul de lucruri ÅŸi vrea să iasă mai mult în lume. Vrea sex. ÃŽi place sexul. Vrea să ajungă mai departe. E însetat de profunzimi. Vrea bunătate. Vrea o schimbare. Vrea tăcere ÅŸi sărutări ÅŸi lichide calde ÅŸi atingeri bine simÅ£ite. Vrea ciocolată ÅŸi încredere ÅŸi frumuseÅ£e. Vrea să Å£ipe. Vrea să nu-i mai fie foame. Vrea să vrea. Vrea. Vaginul meu, vaginul meu. Vrea, ei bine...vrea tot.

*

ÃŽn timpul războiului din Iugoslavia au fost intervievate femei bosniace, din tabere ÅŸi centre de refugiaÅ£i.

ÃŽntre douăzeci ÅŸi ÅŸaptezeci de mii de femei au fost violate în plină Europă, ca tactică sistematică de război. E ÅŸocant cît de puÅ£in s-a făcut pentru a opri asta. Dar, de fapt, în America, anul trecut au fost violate ÅŸapte sute de mii de femei ÅŸi, teoretic, în America nu e război.

Acest monolog e inspirat de povestea unei femei. Era musulmană, ca multe din femeile intervievate. ÃŽn seara asta vorbim în numele acelei femei ÅŸi al femeilor extraordinare din Bosnia ÅŸi Kosovo.

VAGINUL MEU ERA SATUL MEU

Vaginul meu era cîmpia verde ÅŸi roz, pe care curgeau rîuri, vacile care mugeau, soarele care apunea ca un iubit dulce atingînd-o uÅŸor, printre firele moi de grîu blond.

Am ceva între picioare. Nu ÅŸtiu ce e. Nu ÅŸtiu unde e. Nu pot să-l ating. Nu acum. Nu mai pot. De-atunci - nu.

Vaginul meu era vorbăreÅ£, nerăbdător, atîtea ÅŸi-atîtea cuvinte spunea, sporovăia, încerca mereu, nu se mai putea opri să spună, o, da, o, da.

Nu, de cînd visez că acolo e un animal mort, cusut înăuntru cu o undiÅ£ă neagră. Åži mirosul rău, de animal mort, nu se mai duce. Åži are gîtul tăiat ÅŸi sîngerează prin toate fustele mele de vară.

Vaginul meu cîntă toate cîntecele alea de fetiÅŸcană, care sună ca talanga de la gîtul caprelor, peste cîmpia sălbatică, toamna, cîntecele vaginului, cîntecele de-acasă ale vaginului.

Nu de cînd soldaÅ£ii au băgat în mine puÅŸca aia lungă ÅŸi groasă. AÅŸa de rece, Å£eava de oÅ£el îmi anula bătăile inimii. Nu ÅŸtiam dacă voiau să tragă sau să mi-o înfigă în creierul care mi se învîrtea. Åžase dintre ei, niÅŸte monÅŸtri de doctori cu măÅŸti negre, care băgau în mine ÅŸi sticle. Erau ÅŸi beÅ£e la capătul unei mături.

Vaginul meu, înnotînd în apa rîului, apă curată vărsînd peste pietrele coapte de soare, piatră peste piatră, peste piatră, peste piatră, peste piatră...

Nu, de cînd am auzit cum se rupe pielea ÅŸi face ca o lămîie cînd o storci, nu, de cînd mi-a căzut în mînă o bucată din propriul meu vagin, o bucată dintr-o buză, acum partea dreaptă îmi lipseÅŸte de tot.

Vaginul meu. Un sat pe apă, viu ÅŸi umed. Vaginul meu, oraÅŸul meu natal.

Nu, de cînd au făcut-o pe rînd, ÅŸapte zile la rînd, mirosind a fecale ÅŸi carne afumată, ÅŸi-au lăsat sperma lor murdară în mine. M-am transformat într-un rîu de otravă ÅŸi puroi ÅŸi toate recoltele au murit ÅŸi peÅŸtii au murit.

Vaginul meu, un sat pe apă, viu ÅŸi umed. L-au cotropit. L-au măcelărit. Åži l-au ars. Nu-l mai ating acum. Nu primim musafiri. Acum trăiesc în altă parte. Nu ÅŸtiu unde.

*

Din sutele de femei fără adăpost intervievate în ultimii treisprezece ani, doar una n-a fost molestată sexual ca fetiÅ£ă sau violată, în tinereÅ£e. Pentru majoritatea acestor femei, ‘acasă’ e un loc înspăimîntător, un loc din care au fugit. Adăposturile sociale sînt, în mod ironic, primele locuri în care majoritatea găsesc siguranÅ£ă, protecÅ£ie, confort.

Aceasta e povestea unei femei, aÅŸa cum a spus-o chiar ea. Ceea ce nu se spune în poveste e că această femeie a dat peste o altă femeie, într-un adăpost social ÅŸi s-au îndrăgostit ÅŸi, aÅŸa, ambele au reuÅŸit să iasă din sistemul de ajutor social.

PIPILICA CEA MICUŢĂ CARE PUTEA

Amintire: decembrie, 1965, cinci ani

Mama îmi spune cu o voce care mă sperie, ascuÅ£ită, ameninÅ£ătoare să nu mă mai scarpin la pipilică. Mă sperii grozav că am scărpinat-o pînă a dispărut. Nu mai pun mîna acolo, nici măcar cînd fac baie. Mă tem că îmi intră acolo apă ÅŸi-o să mă umplu pînă explodez. ÃŽmi lipesc benzi de leucoplast peste pipilică, să acopăr gaura, dar în apă se desprind ÅŸi cad. ÃŽmi imaginez un opritor, un dop de vană, ca să nu mai intre tot felul de lucruri în mine. Dorm cu trei perechi de chiloÅ£i de bumbac cu inimioare pe mine, pe sub pijamaua mea elastică. Din cînd în cînd aÅŸ mai vrea să pun mîna acolo, dar n-o pun.

Amintire: ÅŸapte ani

Edgar Montane, care are zece ani, se supără pe mine ÅŸi-mi trage una, din toată puterea, între picioare. Parcă m-aÅŸ fi rupt toată în bucăÅ£i. Mă tîrăsc pînă acasă. Nu pot să fac pipi. Mama mă ntreabă ce s-a-ntîmplat cu pipilica mea ÅŸi cînd îi spun Å£ipă la mine ÅŸi zice să nu mai las pe nimeni, niciodată, să mă atingă acolo jos. ÃŽncerc să-i explic, mamă, dar nu m-a atins, mi-a tras un pumn.

Amintire: nouă ani

Mă joc în pat, sar ÅŸi-mi dau drumul ÅŸi cad cu pipilica în stîlpul patului. Scot Å£ipete ascuÅ£ite, care vin din gura pipilicii mele. Sînt dusă la spital ÅŸi cusută acolo jos, unde s-a rupt.

Amintire: zece ani

Sînt acasă la tata, care dă o petrecere sus. Toată lumea bea. Eu mă joc singură la parter ÅŸi-mi încerc chiloÅ£ii cei noi ÅŸi bustiera albă, de bumbac, pe care mi le-a dat iubita lui taică-meu. Deodată, prietenul cel mai bun al lui taică-meu, uriaÅŸul ăla, Alfred, apare pe la spate, îmi trage jos chiloÅ£ii cei noi ÅŸi îÅŸi bagă penisul lui mare ÅŸi tare în pipilica mea. Urlu. Dau din picioare. ÃŽncerc să mă lupt cu el,dar el e deja înăuntru. Pe urmă apare tata, cu o puÅŸcă ÅŸi aud un sunet asurzitor, oribil, ÅŸi e sînge peste mine ÅŸi Alfred, mult sînge. Sînt sigură că, în sfîrÅŸit, pipilica mea o să cadă afară. Alfred a paralizat pentru toată viaÅ£a ÅŸi mama nu mă mai lasă ÅŸapte ani să-l văd pe tata.

Amintire: treisprezece ani

Pipilica mea e un loc foarte nasol, un loc care doare, e urît, înÅ£eapă, curge ÅŸi e plină de sînge. E un loc al nefericirii. O zonă a cu ghinion. ÃŽmi imaginez o autostradă între picioarele mele ÅŸi pe mine călătorind, departe, departe de-aici.

Amintire: 16 ani

Femeia asta extraordinară are 24 de ani, e vecină cu noi ÅŸi mă uit ÅŸi mă tot uit la ea. ÃŽntr-o zi mă invită la ea în maÅŸină. Mă întreabă dacă-mi place să sărut băieÅ£i ÅŸi îi spun că nu-mi place. Pe urmă zice că vrea să-mi arate ceva ÅŸi se apleacă ÅŸi mă sărută aÅŸa gingaÅŸ pe buze cu buzele ei ÅŸi îÅŸi bagă limba în gura mea. Uau. Mă întreabă dacă vreau să vin la ea acasă ÅŸi pe urmă mă sărută iar ÅŸi-mi spune să mă destind, să simt, să las limbile noastre să simtă. O întreabă pe mama dacă pot să dorm la ea peste noapte ÅŸi maică-mea e încîntată că o femeie aÅŸa frumoasă ÅŸi plină de succes e interesată de mine. Sînt speriată ÅŸi nerăbdătoare. Are o casă fantastică. Åži a aranjat-o pe cinste! Sîntem în anii ’70, cu mărgele, perne pufoase, lumini de atmosferă. Mă hotărăsc pe loc că atunci cînd mă fac mare o să fiu secretară, ca ea. ÃŽÅŸi pregăteÅŸte o vodcă ÅŸi mă întreabă ce vreau să beau. Ce bea ea, spun ÅŸi ea zice că nu crede că mama ar fi de acord să beau vodcă. Eu zic că probabil n-ar fi de acord nici să sărut fete ÅŸi doamna cea drăguÅ£ă îmi pregăteÅŸte ÅŸi mie un pahar. Pe urmă se schimbă într-un fel de body de satin ca ciocolata. E aÅŸa de frumoasă. ÃŽntotdeauna am crezut că pantalonii ăia scurÅ£i sînt urîÅ£i. Zic:â€ArăÅ£i grozav†şi ea zice “Şi tu.†Şi eu zic: “Dar eu n-am decît chiloÅ£ii ÅŸi sutienul ăstea albe de bumbac†Ea mă îmbracă, încetiÅŸor, într-un alt body de satin. E de culoarea levăÅ£icăi, ca primele zile dulci de primăvară. Băutura mi s-a urcat la cap, sînt relaxată ÅŸi pregătită. Deasupra patului ei e un tablou al unei femei de culoare, goală, cu un african uriaÅŸ. Ea mă întinde uÅŸor pe pat ÅŸi numai atingerea trupurilor noastre mă face să juisez. Pe urmă îmi face tot ce trebuie, mie - ÅŸi pipilica mea pe care o credeam urîtă...uau. Sînt aÅŸa fierbinte, aÅŸa sălbatică. Ea spune “Vaginul tău, neatins de bărbaÅ£i, miroase asa bine, aÅŸa proaspăt, aÅŸ vrea să rămînă aÅŸa pentru totdeauna.†Eu mă sălbăticesc groaznic ÅŸi pe urmă sună telefonul ÅŸi bineînÅ£eles că e maică-mea. Precis ÅŸtie, mă prinde întotdeauna asupra faptului. Gîfîi ÅŸi încerc să mă port normal la telefon ÅŸi ea mă-ntreabă “Ce-i cu tine, ai fugit?†şi eu zic “Nu, mamă, făceam gimnasticăâ€. Pe urmă îi spune frumoasei secretare să aibă grijă să nu fie vreun băiat prin preajmă ÅŸi doamna îi spune “ Crede-mă, nu-i nici un băiat pe aiciâ€. După care doamna asta extraordinară îmi spune tot despre pipilica mea. Mă pune să mă joc cu ea în faÅ£a ei ÅŸi mă învaÅ£ă toate felurile în care pot să-mi provoc plăcere. E foarte pedantă. ÃŽmi spune că trebuie să ÅŸtiu întotdeauna cum să-mi provoc plăcere, ca să nu am nevoie vreodată să depind de vreun bărbat. DimineaÅ£a sînt foarte îngrijorată că am devenit o tîrfă fiindcă sînt aÅŸa de îndrăgostită de ea. Ea rîde, dar eu n-o mai văd niciodată. Mai tîrziu îmi dau seama că ea a fost salvarea mea bruscă, neaÅŸteptată ÅŸi imorală. Ea mi-a transformat pipilica necăjită ÅŸi a dus-o într-un fel de paradis.

*

FEMEIE - A ce miroase vaginul tău?

FEMEIE - A pămînt. Gunoi ud. Dumnezeu. Apă. O dimineaÅ£ă nou-nouÅ£ă

FEMEIE - Adînc. Turtă dulce. Sudoare.

FEMEIE - Depinde.

FEMEIE - A muÅŸchi de pădure. A mine.

FEMEIE - Nu miroase, aÅŸa mi-au spus.

FEMEIE - Ananas.

FEMEIE - Uleiuri aromate. Paloma Picasso.

FEMEIE - A ciupercă de pămînt ÅŸi muÅŸchi. A scorÅ£iÅŸoară ÅŸi cuiÅŸoare. Trandafiri. Pădure iute de iasomie ÅŸi muÅŸchi. Pădure adîncă, adîncă.

FEMEIE - A muÅŸchi umed. A bomboane bune. A Pacific – în sud.

FEMEIE - A ceva între peÅŸte ÅŸi liliac.

FEMEIE - A piersici. A lemn. Fruct copt. Ceai de căpÅŸuni ÅŸi kiwi.

FEMEIE - A paradis. OÅ£et ÅŸi apă. A lichior uÅŸor ÅŸi dulce. A brînză.

FEMEIE - Ocean. Sexy. Burete.

FEMEIE - A început.

*

Iată o notiÅ£ă revoltătoare scoasă din cartea “Tehnologia orgasmului†de Rachel Maines:

Comercializarea vibratoarelor este interzisă în următoarele state: Alabama, Texas, Ohio, Georgia ÅŸi Arkansas. Dacă eÅŸti prins asupra faptului, te poÅ£i alege cu o amendă de 10 000 de dolari ÅŸi cu pînă la un an de închisoare grea. Comercializarea armelor e perfect legală în toate aceste state. ÃŽncă mai aÅŸteptăm să aflăm cum se poate comite un genocid cu vibratorul.

FEMEIE

Am spus întotdeauna că trebuie să facem o hartă cu oraÅŸele care s-au împrietenit cu vaginul. Pe lume sînt multe lucruri surprinzătoare. Pun pariu că n-aÅ£i ÅŸtiut de exemplu că oamenii din Oklahoma City iubesc vaginele. Asta e important să se ÅŸtie. Mai ales că piesa asta nu se bucură de publicitate acolo, fiindcă toate ziarele sînt conduse de creÅŸtini ÅŸi, după cum se ÅŸtie, creÅŸtinii nu au vagine. Dar s-a întîmplat acolo o poveste fantastică cu vagine, adică o PFV. Asemenea poveÅŸti se întîmplă în oraÅŸe din toată lumea.

FEMEIE

Un grup de femei extraordinare din Oklahoma City, cu părul frumos coafat, au intrat în ilegalitate. Au început să împartă fluturaÅŸi din ăia cît o jumătate de foaie de caiet în saloane de frumuseÅ£e ÅŸi în supermarketuri, spunîndu-le oamenilor să vină la (ÅŸoaptă) Monoloagele Vaginului (Cu voce normală) – făceau publicitate numai prin mijloace subversive, ca de exemplu e-mailul. ÃŽn a treia seară, femeile veneau la spectacol în camionete ÅŸi îÅŸi aduceau scaune de-acasă.

FEMEIE

O fată din Oklahoma ne-a povestit cum s-a născut fără vagin ÅŸi ÅŸi-a dat seama de asta numai pe la 14 ani. Se juca cu prietena ei. ÃŽÅŸi comparau organele genitale ÅŸi ÅŸi-a dat seama că al ei era diferit, că ceva nu era în ordine. A mers la ginecolog cu tatăl ei, părintele care-i era mai apropiat ÅŸi medicul a descoperit că într-adevăr nu avea nici vagin, nici uter. Tatăl ei a fost profund îndurerat, dar a încercat să-ÅŸi înnăbuÅŸe tristeÅ£ea ÅŸi lacrimile, pentru ca fiica lui să nu se simtă nefericită. ÃŽn drum spre casă, încercînd cu nobleÅ£e s-o consoleze, el zice:â€Draga mea. Avem aici un caz interesant. Te ai născut fără vagin. Dar vestea bună e că ai cea mai frumoasă păsărică din toată America. Åži cînd ai să-Å£i întîlneÅŸti soÅ£ul, el o să ÅŸtie că noi am făcut-o special pentru el.â€

*

(Aceasta e introducerea la PIZDÄ‚)

ÃŽn Pittsburg sînt înnebuniÅ£i după vagine. E aproape o zonă a vaginelor în vacanÅ£ă. Cine ÅŸtie asta? O femeie din Pittsburg era obsedată de un anume cuvînt, un cuvînt peiorativ folosit pentru a descrie vaginul. Misiunea ei a fost să reinventeze cuvîntul.

REABILITAREA CUVÃŽNTULUI “PIZDÄ‚â€

Eu o numesc pizdă. Vreau să reabilitez cuvîntul ăsta: pizdă. Pentru că-mi place. Pizdă. AscultaÅ£i-l numai. Pizdă. P. P. Pi, pi, picior, pinacotecă, primulă, pîine, primăvară, pisică, pichet, piÅŸcot, pin, ca –p, ca –i, pe urmă ca –z, ca pielea de rechin, z-ăpadă, z-i, z-gomot, zău! Åži pe urmă d – dă, cum se potrivesc sunetele, perfect, dănÅ£uială, dărui, drămui, durui, dulăi, dă-i, dă-mi, rotunde, aÅŸa înlănÅ£uindu-se, -ndă, -izdă, pulsînd, ce moale se leagănă, cald ÅŸi moale, iii-zzzz, electric, te curentează – ÅŸi: ferm, ÅŸi: cad, ÅŸi: hotărîte, -zdă, zdup, zdupăi, zăngăni, zumzăi, zdreli, zurgălăi, zimÅ£i, zornăi, zi. Zi-i, zi, zi: pizdă. Zi. Zi-mi. Pizdă.

*

O fetiÅ£ă de ÅŸase ani a fost întrebată:

Dacă vaginul tău s-ar îmbrăca, ce-ar purta?

Pantofi roÅŸii cu toc înalt ÅŸi o ÅŸapcă Mets pusă invers.

Dacă ar putea vorbi, ce-ar spune?

Ar spune cuvinte care încep cu V ÅŸi T, ca de exemplu vioară ÅŸi turtă-dulce.

Cu ce seamănă vaginul tău?

Cu o piersică frumoasă ÅŸi închisă la culoare. Sau cu un diamant pe care l-am găsit într-o comoară ÅŸi e al meu.

Ce e aÅŸa special la vaginul tău?

Undeva, departe înăuntrul lui, are un creier foarte foarte deÅŸtept.

A ce miroase?

A fulgi de zăpadă.

*

Damele de lux au o relaÅ£ie bogată, complexă, apropiată cu vaginele lor. Femeia asta, mai ales, m-a terminat. Era damă de lux, dar făcea sex numai cu femei.

FEMEIA LA CARE-I PLÄ‚CEA SÄ‚ FACÄ‚ VAGINELE FERICITE

ÃŽmi plac vaginele, îmi plac femeile. Nu le văd ca pe două entităÅ£i separate. Femeile mă plătesc să le domin, să le excit, să le fac să juiseze. N-am fost de la început aÅŸa. Nu, dimpotrivă. Am început ca juristconsult, dar după ce am trecut bine de treizeci de ani, a început să mă obsedeze dorinÅ£a de a face femeile fericite. Existau atîtea femei nesatisfăcute. Atîtea femei care nu aveau acces la propria lor libertate sexuală. A început ca un fel de misiune nobilă, pe urmă m-am implicat de-a binelea. Am devenit foarte pricepută, oarecum – genială. Am început să fiu plătită pentru asta.Era ca ÅŸi cînd mi-aÅŸ fi găsit chemarea.

Cînd le dominam, purtam costume revoltătoare: dantelă ÅŸi mătase ÅŸi piele – ÅŸi foloseam recuzită: bice, cătuÅŸe, frînghii, vibratoare. Era incomparabil mai bine decît legea taxelor ÅŸi impozitelor. Acolo nu există recuzită, nu se excită nimeni, ÅŸi uram uniformele alea bleumarin pe care le purtam toÅ£i, deÅŸi din cînd în cînd mai pun pe mine aÅŸa ceva, ÅŸi merge destul de bine. Contextul e totul. ÃŽn legislaÅ£ia societăÅ£ilor cu răspundere limitată ÅŸi a societăÅ£ilor pe acÅ£iuni nu există recuzită. Nici umezeală. Nici prologul misterios ÅŸi întunecat. Nu există sfîrcuri întărite. Nu există guri însetate ÅŸi, mai ales, nu există gemete. Nu de felul celor de care vorbesc, vreau să spun. Asta era cheia, acum înÅ£eleg, gemetele sînt ceea ce m-a sedus pînă la urmă ÅŸi m-au făcut dependentă de fericirea femeilor. Cînd eram fetiÅ£ă ÅŸi vedeam femeile în filme făcînd dragoste, scoÅ£înd gemetele alea ciudate, orgasmice, rîdeam. Rîdeam nefiresc, isteric. Nu-mi venea să cred că sunetele alea revoltătoare, necontrolate veneau dintr-o femeie.

ÃŽmi doream să gem. Am exersat gemutul în faÅ£a oglinzii, m-am înregistrat, am gemut în chei diferite, pe tonuri diferite, dar cînd le-am ascultat, sunau fals. Erau false. Nu aveau nici o bază reală, sexuală, doar dorinÅ£a mea de sexualitate.

Dar mai tîrziu, aveam vreo zece ani ÅŸi trebuia neapărat să fac pipi. Eram într-o excursie cu maÅŸina. Asta a durat cam o oră ÅŸi cînd, în sfîrÅŸit, am ajuns să fac pipi într-o benzinărie murdară, asta m-a excitat aÅŸa de tare încît am gemut. Am gemut în timp ce făceam pipi. Nu-mi venea să cred, eu gemînd într-o benzinărie Texaco, în mijlocul statului Louisiana. Mi-am dat seama atunci că gemetele au legătură cu amînarea, cu a nu primi ceea ce doreÅŸti atunci cînd doreÅŸti. Mi-am dat seama că gemetele erau cele mai bune cînd te luau prin surprindere, că veneau din partea asta ascunsă, misterioasă a ta, care vorbea propriul său limbaj. Mi-am dat seama că gemetele erau, de fapt, limbajul acela.

Am devenit o gemătoare. Asta îi neliniÅŸtea pe aproape toÅ£i bărbaÅ£ii. La drept vorbind, îi speria de moarte. Gemeam prea tare ÅŸi nu se puteau concentra la ce făceau. Deveneau neatenÅ£i. Pe urmă se pierdeau de tot. Nu puteam face dragoste acasă la clienÅ£i. PereÅ£ii erau prea subÅ£iri. Mi-am creat o anume reputaÅ£ie în bloc ÅŸi oamenii mă priveau cu dispreÅ£ cînd ne întîlneam la lift. BărbaÅ£ii credeau că eram posedată, unii mă făceau nebună.

A început să nu-mi mai placă să gem. Am devenit tăcută ÅŸi politicoasă. Scoteam zgomote într-o pernă. Am învăÅ£at să-mi înnec geamătul, să-l reÅ£in, ca pe un strănut. Am început să am dureri de cap ÅŸi tulburări din cauza stresului. ÃŽmi pierdusem orice speranÅ£ă cînd am descoperit femeile.

Am descoperit că femeilor le plăceau gemetele mele, dar, mai mult, am descoperit cît de excitată eram cînd alte femei gemeau, de faptul că eu le puteam provoca gemetele.

Am făcut dragoste cu femei tăcute ÅŸi am găsit locul acela în ele ÅŸi ele au fost ÅŸocate de gemetele lor. Am făcut dragoste cu femei care gemeau ÅŸi ele au descoperit alte gemete, mai pătrunzătoare.

Era un fel de chirurgie, o ÅŸtiinÅ£ă delicată, a găsirii ritmului, a locului, a casei geamătului. Eu aÅŸa am numit-o.

Uneori o găseam în jeansii femeii. Alteori mă furiÅŸam spre ea, pe nesimÅ£ite, dezactivam alarmele care o înconjurau ÅŸi intram. Uneori foloseam forÅ£a, dar nu forÅ£a violentă, agresivă, mai degrabă cea dominatoare, în genul “am să te duc acuma undeva, nu te teme, întinde-te ÅŸi simte-te bineâ€. Alteori era ceva foarte obiÅŸnuit. Găseam geamătul înainte ca lucrurile să înceapă, în timp ce mîncam salată sau pui, ca din întîmplare, îl găseam pur ÅŸi simplu acolo, cu degetele. “Uite aÅŸa e aiciâ€, foarte simplu, în bucătărie, în amestec cu oÅ£etul aromatizat. Uneori foloseam obiecte – iubesc recuzita – uneori o făceam pe femeie să-ÅŸi găsească geamătul în faÅ£a mea. AÅŸteptam, insistam, pînă se deschidea singură. Nu mă lăsam derutată de gemetele **spam editat**e, uÅŸor de obÅ£inut. Nu, o presam pînă la sfîrÅŸit, pînă cînd obÅ£ineam geamătul adevărat, puternic.

Există geamătul din clitoris (sunet moale în gură), geamătul din vagin (sunet adînc, din gît) ÅŸi combinaÅ£ia: clito-vaginal. Există pre-geamătul (o aluzie de sunet), aproape-geamătul (sunet circular), geamătul local (sunet adînc, bine individualizat), geamătul elegant (sunet-rîs, sofisticat), geamătul Grace Slick (sunet gen ÅŸlagăr rock), geamătul WASP (nici un sunet), geamătul semireligios (ca o incantaÅ£ie musulmană), geamătul de pe vîrful muntelui (sunet tirolez de olariola), geamătul bebeluÅŸului (goochie goochie goochie goo), geamătul cîinelui (gîfîit sălbatic), geamătul de zi de naÅŸtere (sunet de petrecere sălbatică), geamătul neinhibat al militantului sexual (sunet adînc, agresiv, dur), geamătul mitralierei, geamătul torturii Zen (sunet dubios înfometat), geamătul de divă (notă înaltă, de operă), geamătul orgasmului ca deget răsucit ÅŸi, în sfîrÅŸit, surprinzătorul geamăt orgasmic triplu (geamăt intens, cu multe feÅ£e ÅŸi punct culminant).

*

Această parte a fost jucată o vreme fără a se face vreo menÅ£ionare a naÅŸterii. O omisiune bizară. Dar la un moment dat, un ziarist a întrebat: “Care-i legătura?â€

Autoarea noastră, Eve Ensler, a asistat la naÅŸterea nepoatei ei. Era uluită de vagine înainte de acel moment, acum are o adoraÅ£ie profundă pentru ele. Acest monolog final e pentru Eve.

ERAM ACOLO, ÃŽN CAMERÄ‚

Eram acolo cînd vaginul ei s-a deschis. Eram toÅ£i acolo, mama ei, soÅ£ul ei ÅŸi cu mine. Åži asistenta din Ucraina cu mîna ei toată. Acolo în vaginul ei pipăind ÅŸi cotrobăind cu mînuÅŸa ei

de cauciuc, în timp ce vorbea cu noi aÅŸa, ca-n fiecare zi. Ca ÅŸi cînd ar fi dat drumul unui robinet stricat.

Eram acolo în cameră cînd contracÅ£iile au făcut-o să se tîrască în patru labe, au făcut-o să scoată gemete străine prin toÅ£i porii. Åži tot acolo eram cînd, după ore de aÅŸteptare, a Å£ipat deodată, sălbatic, cu braÅ£ele lovind aerul electric.

Eram acolo cînd vaginul ei s-a schimbat dintr-o gaură sexuală ruÅŸinoasă intr-un tunel arheologic, un vas sacru, un canal veneÅ£ian, o fîntînă adîncă ÅŸi era un copilaÅŸ Å£intuit acolo, înăuntru, aÅŸteptînd să fie salvat.

Am văzut culorile vaginului ei. Se schimbau. Am văzut albastrul rănit, spart, roÅŸul sîngeriu băÅŸicîndu-se rozul gri, întunecat, am văzut sîngele ca transpiraÅ£ia de-a lungul marginilor, am văzut lichidul alb-gălbui, rahatul, cheagurile, năpădind prin toate găurile, împingînd tot mai tare, mai tare, am văzut prin gaură capul copilului ÅŸuviÅ£e de păr negru ÅŸi am văzut acolo, în spate osul – o amintire tare ÅŸi rotundă, în timp ce asistenta din Ucraina îÅŸi întorcea ÅŸi-ÅŸi întorcea mîna alunecoasă.

Eram acolo cînd amîndouă, mama ei ÅŸi cu mine am Å£inut-o de cîte un picior ÅŸi am deschis-o larg, împingînd cu toată puterea noastră împotriva puterii ei împingînd. Åži soÅ£ul ei care număra ferm: “unu, doi, trei†si-i spunea să se concentreze, să se concentreze. Ne-am uitat atunci în ea. Nu ne-am putut dezlipi privirile din locul ăla.

Uităm de vagin. Altfel cum am putea explica lipsa noastră de uimire, lipsa mirării.

Eram acolo cînd doctorul a intrat în ea cu lingurile alea ca Alice în Å¢ara Minunilor si acolo, pe cînd vaginul ei a devenit o gură uriaÅŸă în operaÅ£ie cîntînd din toate puterile; mai întîi micul cap, apoi braÅ£ul vînăt zvîcnind, apoi trupul înotînd cu repeziciune, înotînd in braÅ£ele noastre înlăcrimate.

Eram acolo mai tîrziu, cînd m-am întors cu faÅ£a la vaginul ei. Stăteam acolo ÅŸi m-am lăsat în voia ochilor, era desfăcută, complet expusă, mutilată, umflată ÅŸi ruptă, sîngerînd în mîinile doctorului care o cosea calm acolo. Stăteam acolo ÅŸi deodată vaginul ei a devenit o inimă uriaÅŸă, pulsînd.

Inima e capabilă de sacrificiu. La fel ÅŸi vaginul. Inima e capabilă să ierte ÅŸi să refacă tot. ÃŽÅŸi poate schimba forma ÅŸi ne poate lăsa înăuntrul ei. Se poate mări ca să ne lase să ieÅŸim. La fel ÅŸi vaginul. Poate simÅ£i durerea noastră, se poate schimba pentru noi, poate muri pentru noi si ne poate trimite sîngerînd, sîngerînd pentru noi în lumea asta amară ÅŸi miraculoasă.

Eram acolo în cameră. ÃŽmi amintesc.

Următoarele două monoloage (Sub Burqa ÅŸi Fusta mea cea scurtă) sînt opÅ£ionale ÅŸi, dacă sînt incluse, ar trebui să li se găsească un loc mai pe la început în scenariu, la discreÅ£ie.

(Introducere pentru Sub Burqa)

Anul trecut, Eve Ensler a avut ocazia să meargă în Afganistan. Acolo ea a văzut cu ochii ei ce consecinÅ£e ar avea misoginismul, dacă ar fi permisă manifestarea lui absolută. Sub talibani, femeile nu sînt literalmente altceva decît cadavre vii. Acest monolog este pentru curajoasele, blîndele ÅŸi aprigele femei din Afganistan. Fie ca să ne ridicăm cu toÅ£ii pentru salvarea lor.

Sub Burqa

Imaginează-Å£i o bucată mare de pînză neagră atîrnată peste tot trupul tău ca ÅŸi cînd ai fi o statuie neruÅŸinată. Imaginează-Å£i că ai doar o picătură de lumină, destul ca să ÅŸtii că ceilalÅ£i au parte de întreaga zi. Imaginează-Å£i că Å£i-e cald, foarte cald. Imaginează-Å£i că eÅŸti învelită în pînză, că te înneci în Å£esături, în întuneric. Imaginează-Å£i că cerÅŸeÅŸti în aÅŸternutul ăsta de pat, că întinzi mîna în pînză, care trebuie să rămînă acoperită, opacă, nevăzută, dacă nu, ar putea fi zdrobită sau tăiată. Imaginează-Å£i că nimeni nu-Å£i pune rupii în mîna ta invizibilă pentru că nimeni nu-Å£i poate vedea faÅ£a, aÅŸa că tu nici nu exiÅŸti. Imaginează-Å£i că nu-Å£i poÅ£i vedea copiii

Pentru că ei sînt ai bărbatului tău. Singurul bărbat pe care l-ai iubit vreodată, chiar dacă a fost o căsătorie aranjată. Pentru că au venit ÅŸi l-au împuÅŸcat tu ai încercat să-l aperi ÅŸi te-au călcat în picioare. Patru bărbaÅ£i călare pe tine in faÅ£a copiilor tăi care urlau. Imaginează-Å£i că ai înnebunit de furie pentru că n-ai mai văzut soarele de ani de zile si de-abia îÅ£i aminteÅŸti de fiicele tale ca-ntr-un vis, aÅŸa cum îÅ£i aminteÅŸti cerul.

Imaginează-Å£i bolboroseala ca fel de a vorbi pentru că în întuneric cuvintele nu se mai adună la un loc si tu n-ai plîns pentru că era prea cald ÅŸi prea umed acolo, înăuntru. Imaginează-Å£i bărbaÅ£i bărboÅŸi pe care-i poÅ£i descifra doar după miros, cum te bat pentru că ciorapii îÅ£i sînt albi , imaginează-Å£i că eÅŸti biciuită pe stradă in faÅ£a unor oameni pe care nu-i poÅ£i vedea, imaginează-Å£i că nu vezi pe de lături ca un animal rănit si nu te poÅ£i apăra sau măcar feri de loviturile care vin din părÅ£i.

Imaginează-Å£i că rîsul ar fi interzis in toată Å£ara ÅŸi muzica si singurele sunete pe care le auzi sunt sunetele înnăbuÅŸite ale preotului sau plînsul altor femei biciuite prin pînza lor, înăuntrul întunericului.

Imaginează-Å£i că n-ai avea unde locui, singurul tău acoperiÅŸ ar fi haina ta. Pe cînd rătăceÅŸti pe străzi si mormîntul ăsta se micÅŸorează pe zi ce trece, incepi să dai peste lucruri. Imaginează-Å£i că te sufoci in timp ce încă respiri. Imaginează-Å£i că nu mai faci nici o diferenÅ£ă intre viaÅ£ă ÅŸi moarte. AÅŸa că nu mai încerci să te sinucizi. Ar fi inutil.

Imaginează-mă pe mine înăuntrul interiorului intunericului din tine. Am fost prinsă acolo, m-am pierdut acolo în interiorul pînzei care e capul tău, înăuntrul întunericului pe care-l împărÅ£im. imaginează-Å£i că mă poÅ£i vedea.

Am fost frumoasă odată. Aveam ochi mari, negri. M-ai recunoaÅŸte.

FUSTA MEA SCURTA

Fusta mea scurtă nu e o invitaÅ£ie, o provocare, o indicaÅ£ie, că o vreau, că o dau, că mi-o trag.

Fusta mea scurtă nu o cere, nu vrea ca tu să mi-o smulgi, să mi-o tragi.

Fusta mea scurtă nu e un temei legal pentru viol. DeÅŸi s-a mai întîmplat, nu mai Å£ine in tribunalele de azi.

Fusta mea scurtă, de crezi sau nu, n-are nici o legătură cu tine.

Fusta mea scurtă are legătură cu descoperirea puterii din gambele mele, cu toamna cea răcoroasă ÅŸi curenÅ£ii de aer dintre pulpele mele, cu a lăsa tot ce văd, sau depăÅŸesc sau simt să trăiască înăuntrul meu.

Fusta mea scurtă nu e o dovadă că sînt proastă sau nehotărîtă sau că poÅ£i face orice cu o fetiÅ£ă aÅŸa ca mine.

Fusta mea scurtă e îndrăzneala mea. N-am să te las să mă înspăimînÅ£i.

Fusta mea scurtă nu face pe grozava. Asta sînt eu înainte de a mă face să mă acopăr sau să-i dau drumul tivului. ObiÅŸnuieÅŸte-te cu ea.

Fusta mea scurtă e fericire. Mă simt cu picioarele pe pămînt. Sînt aici. Sînt fierbinte.

Fusta mea scurtă e o eliberare, un steag într-o armată de femei.

Declar că străzile astea, orice străzi, sînt Å£ara vaginului meu.

Fusta mea scurtă e o apă turqoise cu peÅŸti coloraÅ£i care înoată, o sărbătoare de vară in întunericul înstelat, o pasăre cîntătoare, un tren care ajunge într-un oraÅŸ străin.

Fusta mea scurtă e un titirez sălbatic, o respiraÅ£ie adîncă, un pas de tango. Fusta mea scurtă e iniÅ£ierea, aprecierea, excitaÅ£ia. Dar, mai ales, fusta mea scurtă, cu tot ce am sub ea, e a mea. A mea. A mea."