Intrarea postată de quasim
1.385 citiri
Deoarece am observat ca mai exista amatori/amatoare de poezie, va ofer cateva creatii cu "tema" ale unuia din preferatii mei, Emil Brumaru.
Sonet 9
Ti-s bucile frumose ca doua fenomene
Ceresti ce se intampla odata-ntr-un mileniu,
Pe hartile stelare ti le-a-nsemnat alene
Cu mana lui buimaca de pofte dulci un geniu.
Si sanii ti-s cu piscul in nori cand stai pe spate
Intinsa in gradina din dosul casei vechi.
Picioare lungi, in carne de trandafir lucrate,
Cracesti, semeata nimfa, pana la sapte leghi!
Si-n pizda ta se-aduna toti fluturii din lume,
Bolnavi sa-ti soarba-n trompe nectarul ce-l secreti,
Ti-o-mpotmoleste roua, ti-o bate-n groase brume
O toamna-mbolnavita de-albeata pe pereti.
Ci eu, sa te cutremur, iti picur din ibricul
Cel falnic de alama, cu ceai rusesc, lindicul!
(din"Infernala comedie")
Sonet XXVI (TAMARETA)
Oh, tu te-ai fute si cu ochii,
Atat de alb si-aliotman
Ti-e trupul cald scos lin din rochii
Pe-al dup-amiezii blond divan.
Oh, tu te-ai fute si-ntr-o nara
Si in cealalta, atat de-adanc
Doresti sa ma mirosi spre seara
In iarba moale-a unui crang.
Oh, tu te-ai fute si-n ureche,
Suav timpanele sa-ti uzi
C-un cantec fara de pereche
Ce-atat de mult vrei sa-l auzi.
Oh, tu te-ai fute si la ceafa,
Prinzandu-ti parul buclucas
In cea mai de safir agrafa...
Ci eu te fut in pizda, las...
***
ti-am mirosit cacatul: doar raiul are flori
atat de parfumate pentru-a-ndulci-n somn sfintii.
ti l-am gustat:doar roua, alcoolica, din zori
invie-n mine astfel de-adanc puterea mintii
si l-am mancat: iubito, ce har dumnezeiesc
s-a pogorat asupra-mi in clipa longilina.
pe urma chiar pisatul, ca dintr-un crin regesc,
sorbintu-l-am si-n suflet potop e de lumina
sunt geniu, vad ideea, aud celeste lieduri
si toate-s datorita acelui straniu fast
de floci si buci crapate cand, laica, sub ziduri,
cu fusta-n cap, pe vine, te caci iconoclast!
si-apoi, crud universul scotand din intuneric
cu-o aurora-n spune fierbinti, te pisi feeric!
Cântec naiv
Iubita mea azi are menstruaţie,
Åži-i fragedă ÅŸi este indispusă
Iar talia-i se tânguie c-o graÅ£ie
De balerină în exil, oh!, bielorusă.
Căci în parfumul ei e-o-nsingurare
Ce-mi face sufletul trist baltă dulce
de lintiÅ£ă. Crini albi cu gura mare
Aerul zilei crud or să-l apuce,
Să-l dumice, să-i zdrenÅ£uiască-amurgul
Åži zorii să-i prelingă-n moi răÅŸine.
Iubita mea topeÅŸte azi tot burgul
În menstruaţii tragice şi fine.
Si unele mai noi. Se pare ca Maestrul, cu cat inainteaza in varsta, cu atat devine mai dezinhibat si mai lipsit de prejudecati...
Rugăciune
Dă-mi, Doamne, un cur de ÅŸaisprezece ani,
Mare, fierbinte, proaspăt ÅŸi rotund.
Oh, între bucile lui viaÅ£a să-mi scufund,
Rugându-mă să nu-mi duc traiu-n van.
Aprinde-mi lampa, seara, să-l văd bine
Cum se despică-ntr-un pizdoi mustos,
Mai dulce decât mierea de albine
Pe cracii lungi prelinsă-ncet în jos.
Cu gura-n zori de zi să-i gust lindicul
Roz strălucind, plin de-o brânzică fină,
Să-i sorb cu nara izul de virgină
Ca să-mi mai uit tristeÅ£ea ÅŸi nimicul
Ce-mi stăruie de când m-ai scos în lume
Din Paradis ca pe-o putreziciune…
Când te scobeÅŸti în cur parc-ai cânta…
Când te scobeÅŸti în cur parc-ai cânta
La harfă-n vis, iubita mea cărnoasă!
Cât de frumos te caci pe catifea,
Te piÅŸi în căni; ai gura-n veci cleioasă
De la vechi sperme supte-adânc în ea;
Åži-Å£i scoÅ£i din bluză Å£âÅ£a de căÅ£ea,
Tu singură să-i lingi sfârcul, sfioasă;
Mesteci cu poftă ÅŸi înghiÅ£i ÅŸi-ai bea
Măcar un strop din Å£uica de pe masă,
******uoasă, fragedă Mireasă,
Când te scobeÅŸti în cur parc-ai cânta…
Mi-o scârbă delicioasă de Tamara…
Mi-o scârbă delicioasă de Tamara.
Beată-mi adoarme-n pat cu pula-n gură.
Nici picurată pe lindic cu ceară
Să nu se fută-n cur nu se îndură,
Ci vrea mereu să-i umplu-n sperme maÅ£ul
Ce-i străjuit de-o găurică strâmtă.
Vomit pe sânii ei să-i sting nesaÅ£ul,
Trupul i-l piÅŸ ÅŸi fericită cântă;
Åži mă aÅŸază peste gura-i largă
Să-mi prindă-n dinÅ£i căcatul când cald iese.
SlăveÅŸte prin futaiuri triple, dese,
Carnea-i flămândă, pân’ce-o duc pe targă
La vreun spital de-urgenţe, cu servicii,
Să-i oblojească relele-orificii,
Ci ea prosteşte doctorii-n noi vicii…
Sonetul 14
în curul tău căcatul stă moale și gălbui,
beșica-ți este plină de al urinei ud,
dar ochii, nori în gene, sunt ca ai nimănui,
urechile, sub bucle, muzici cerești aud.
ți-e pizda puturoasă ca o scrumbie rea,
lindicul ți se zbate întruna, scurt și gros,
dar sufletul tău palid culcat e o lalea
în dup-amiaza blondă pe o mătasă roz.
și-n gură-ți putrezește sperma ce-ai supt-o ieri
și între sâni de-asemeni de spermă ești pătată,
dar tu, cea mai moțată și zână-ntre muieri,
pășești prin praful lumii ca de-un zefir purtată.
și-n degete ții varga minunilor din rai
deși ți-e gândul numai la pulele de cai!
-
4
1 Comentariu
Comentarii Recomandate