Atat cat imi aduc aminte V - part I
Intrarea postată de tzipiripi
3.053 citiri
Drumul spre casa a fost unul al poveștilor. Pentru ca Maria trebuia sa știe întotdeauna totul. La modul la care știa sa te descoasă ai fi putut bănui ca e ofițer de investigații al vreunui serviciu secret.
Avea 44 de ani, căpătase un accent franțuzesc care ii dădea un șarm aparte, și era mai frumoasa decât fusese vreodată. ÃŽmi luam din când în când ochii de la drum și ii fotografiam chipul. Simțeam nevoia sa mă opresc și sa o pot privi îndelung. Sa stau și sa mă îmbăt cu imaginea ei, să mă hrănesc cu erotismul pe care îl emana, savurând-i fiecare gest, fiecare mișcare. Mintea mea era departe, și, în timp ce îmi vorbea încercam sa mi-o închipui în capod, cu parul ud, la masa de sticla din bucătărie. Cum putusem sa stau atâta timp în preajma ei, fără sa încerc sa-i fur măcar un sărut? Și dintr-o data am știut. UN SÄ‚RUT. ASTA ERA. AS FI VRUT SA O SÄ‚RUT. Pana acasă nu am avut în gând decât buzele ei și am încercat să-mi închipui zeci de scenarii în care aveam sa o sărut pentru prima oară. Trebuia sa fac ceva în sensul asta pentru ca deja simțeam ca o iau razna.
Am ajuns în oraș destul de târziu în noapte. Am lăsat-o la hotel și m-am dus sa mă odihnesc. M-a pus sa ii promit ca vom petrece cat mai mult timp împreună în cele doua săptămâni cat avea sa rămână în țară. As fi rămas din noaptea aia cu ea, dar încă nu găseam curajul de a-i spune ce e în mintea mea. Teama ca dezvăluirile pe care as fi vrut sa i le fac ar fi putut-o îndepărta mă făcea sa amân de fiecare data momentul. Știam ca lucrurile nu se puteau duce decât în doua direcții. Ori îmi pica în brațe impresionata de cele ce aveam sa ii povestesc, fie se închide în spatele unui zid de netrecut, moment din care am pierdut-o definitiv. Nu știu nici acum de care din cele doua scenarii îmi era mai frica, cert este ca pe al doilea refuzam sa îl iau în calcul. Iar primul îmi tăia respirația și mă lăsa de fiecare dată cu un gol imens în stomac.
Ajuns acasă m-am trântit în pat așa îmbrăcat cum eram sperând sa adorm pentru a-mi odihni neuronii, dar oboseala extrema, multitudinea de cafele băute în ultimele 24 de ore, imaginea Mariei din seara aia, și fascinația mea pentru buzele ei cărnoase, pentru buclele voluminoase care păreau ca ii mângâie umerii de fiecare data când își întorcea privirea către mine, m-au băgat într-o stare de delir care a durat, cred, pana când a început sa se crape de ziua și s-au trezit la viată cocoșii din cartier. Aveam senzația ca nu apucasem sa adorm, când soneria telefonului m-a trezit la realitate. Trebuie sa fi dormit destul de puțin, căci m-am ridicat din pat și m-am târât către duș încercând sa ignor durerea de cap pe care o aveam de fiecare data când îmi duceam corpul dincolo de nivelul de suportabilitate al oboselii. M-am schimbat, m-am suit în mașină și am plecat către firma. Strada era aproape pustie, atât de atipic pentru ora 8 dimineața, dar asta îmi dădea un sentiment de calm. Am ajuns la firma primul. Parcarea era goala. Absolut nici o mașină. De obicei ajungeam primul din personalul TESA, dar acum le-o luasem înainte și celor câțiva muncitori ale căror mașini le găseam de fiecare data la locurile lor. Am deschis pavilionul administrativ, am udat florile din hol, am oscilobatat geamurile pentru aerisire, m-am dus în secretariat, mi-am făcut o cafea mare, și m-am dus în birou. Mi-am deschis computerul chitit sa rezolv câteva probleme pe care le tot amânasem, când a băgat capul pe ușa DG-ul
â€ce e mă cu TINE sâmbăta la birou? â€...
FUUUUCK...mi-am luat fața în palme și abia acum începeau sa mi se lege toate.
â€DU-TE BA, ȘI MAI ȘI ODIHNESTE-TE!!! Hai, ca luni am nevoie de tine freshâ€
E clar, sunt praf, mi-am zis în sinea mea. Cred ca am nevoie sa dorm doua zile la rând la cat sunt de varza.
M-am suit în mașină și m-am dus la Maria la hotel. Mi-am luat alta cafea mare cu lapte, și m-am pus pe modul stand-by. Mi-au adus băieții câteva ziare și m-am lăsat cufundat imediat în unul din subiectele vremii. Fotoliul în care mă așezasem era atât de moale si confortabil ca am adormit în secunda doi. Un telefon din recepție m-a trezit brusc și mi-a luat secunde bune sa mă dezmeticesc. Măria era lângă mine, pe fotoliul alăturat și se amuza împreună cu unul din băieții din recepție.
â€dormi de doua ore în aceeași poziție, copile, ce e cu tine în halul asta?†m-a întrebat ea.
â€du-te acasă și culcă-te, ca ne așteaptă o noapte lungăâ€.
â€noapte lunga? †am întrebat nedumerit
â€pai ai de gând sa mă lași singură la nuntă? Hai, ca am auzit ca ești mare dansator. Fugi acasă și culcă-te ca ești zombie. La opt treci sa mă iei.â€
VA URMA..
-
6
5 Comentarii
Comentarii Recomandate