Mai sfasietoare decat simpla singuratate este singuratatea in cuplu. Spre deosebire de prima, care are un caracter individual, personal, cea de a doua este caracterizata de un straniu paradox: pentru o asa singuratate este nevoie de doi. Acest tip de singuratate dezumanizeaza partenerii, ii transforma intr-un soi de zombi, daca te uiti atent in ochii lor ai sa vezi ca sunt goi, lipsiti de substanta dragostei, de bucuria oglindirii in ochii celuilalt. Cum ar fi sa te uiti in ochii pe care i-ai iubit si care te-au iubit si sa nu vezi nimic, nimic? Cum ar fi sa te uiti in ochii in care vedeai totul, iar acum sa vezi doar umbra indiferentei, a uitarii? Daca vei fi atent la bataile inimii lor vei percepe un ritm bolovanos, asincron, caracteristic sufletelor nefericite. Aproape poti pune semnul egalitatii: singuratate in doi = nefericire in doi. Si daca ar fi numai atat. Poti surprindea singuratea in doi ca si cum “ Cand oameni care se urasc de moarte dorm in acelasi pat, atat de-aproape… †Simti fiorii dezgustului si ai dezamagirii pe sira vietii. Porniti la drum cu gandul ca de acum niciodata nu veti mai fi singuri. Iar peste ani – mai multi ori mai putini, va treziti unul langa celalalt pe canapea… simtindu-va ca doi straini. Ce ar fi de facut ca sa nu ajungi sa traiesti acest scenariu? Dar cum ai putea remedia situatia daca deja traiesti “singuratatea in doiâ€? O astfel de situatie nu apare peste noapte. Ea se instaleaza atunci cand cei doi permit astaâ€. Uneori, cauza sunt orgoliile prea mari, alteori, s-au erodat sentimentele ce ii uneau si a apărut cate altcineva in viata unuia sau a amandurora, indiferenta la suferinta celuilalt,sau, pur si simplu, pentru ca intre ei exista o distanta fizica de mii sau sute de kilometri. Alteori, mai locuiesc impreuna, dar au lasat rutina sa ii acapareze si sa-i transforme intr-un fel de camarazi de lupta si nicidecum in doi indragostiti. Intotdeauna am fost de parere ca singuratatea este una dintre cele mai crunte stari pe care cineva o poate simti. Si observ ca nu sunt singura persoana care este de aceasta parere, citind mai multe articole de acest gen. Atunci cand apare acest 'fenomen' al singuratatii in doi, ori incerci sa gasesti solutii, ori divortezi. Stiu ca este dur, dar daca nu poti rezolva altfel aceasta problema, divortul este solutia viabila. Intr-o relatie, ambii parteneri trebuie sa lupte ca relatia sa functioneze. Cand o relatie este stabila, cei doi se sprijina reciproc, orice situatie din afara este dezbatuta si comentata, iar caminul reprezinta fara indoiala locul unde consecintele faptelor de viata negative se remediaza sau se incheie... Orice situatie buna sau dificila e impartasita. Comunicarea verbala este sustinuta, iar sexul, legatura importanta in cuplu si cel care desparte o prietenie de o frumoasa poveste de dragoste, da savoare, bucurie si implineste in mod plenar comunicarea. Existenta celuilalt aduce lumina in propria existenta, iar gandul ca se afla cineva care ne este refugiu si ne sustine neconditionat ne asgura un echilibru si confortul PSIHIC necesar pentru a infrunta cu zambetul pe buze destinul si viata insasi! Schimbarea apare treptat asemeni unei picaturi de apa care se infiltreaza la baza unui edificiu si se manifesta prin scaderea graduala a atentiei pentru partener, care inceteaza sa mai fie centrul universului nostru. Ea poate surveni insa si brusc datorita unui context de viata, cum ar fi un eveniment de serviciu care tine mintea ocupata si seaca energia, un conflict interior, insatisfactiile profesionale, supararile de orice fel,INDIFERENTA CELUILALT LA DURERILE SUFLETESTI, etc. Aparent fara motiv se declanseaza o avalansa care ingroapa empatia emotionala a cuplului indiferenta si dezinteresul fiind dominantele momentului.Cand situatia este mai grava, adica distantarea emotionala s-a produs, consilierea de specialitate este necesara deoarece asigura descoperirea cauzelor care au condus la depresia relationala.Paradoxal, traiul in comun presupune obiective comune si se metamorfozeaza intr-un trai individual datorita insingurarii in cuplu. Fiecare din cei 2 parteneri isi continua viata impartind spatiul cu celalalt ajuns un strain cu care s-a obisnuit, cu care comunica administrativ si numai strictul necesar si de care nu s-ar desparti pentru ca se deruleaza proiecte comune incepute odinioara si nici nu exista suficiente cauze in favoarea intentarii unui divort. Evident solutii exista si in acest caz si trebuie stabilit de comun acord obiectivul de a relansa relatia. Cine spune ca singuratatea este trista si omoara sufletu, nu a trait singuratatea in doi
by eu