l-am mai intrebat daca mai are escapade de cand suntem " impreuna".De fiecare data a negat si chiar daca sunt constienta ca nu avea cum sa se schimbe doar pentru ca a mai inaintat in varsta, mi-ar fi placut sa-l cred si sa-mi vad linistita de viata pana la un moment dat.Azi n-am mai rezistat si l-am sunat sa-l intreb de ce simte nevoia sa ma minta si sa fie atat de fals . Evident ca mi-a spus ca am eu o parere gresita despre el ( nu i-am spus ca am descoperit ca suna la prostituate), ca are o perioada cu foarte multe probleme si ca in niciun caz nu si-a propus nimic rau in legatura cu mine.pisicutsa- incerc sa fiu " eu", sa fac lucrurile asa cum simt, insa nu prea vreau sa cred ca majoritatea calca in picioare sufletul celorlalti doar ca sa le fie lor bine ( financiar , sentimental, etc).Adica sunt constienta ca nu poate face altfel dar nu prea vreau sa cred. Consider ca nu are motive sa ma minta , nu are mare lucru de castigat - poate doar o prezenta afectuoasa la nevoie. De la inceputul "socializarii" i-am spus ca nu suport minciunile, ca am plecat de langa cineva cu care am un copil pentru ca nu vreau sa fiu a 11 -a roata la caruta sau sa fiu in copetitie cu cineva.Stiu ( sau sper ca stiu) ca nu voi mai oficializa nicio relatie, ca increderea mea in barbati s-a cam erodat (de fostul sot m-am despartit pentru ceva mai putin evident). Credeam ca daca nu am acceptat compromisuri pentru tatal copilului nu voi accepta nici pentru altii. Si ma cam surprinde ca nu sunt foarte hotarata ca nu il mai vreau langa mine.