Dacă tu ai fi cel înșelat, sigur ai gândi diferit. Nu cred că ai aștepta-o acasă de la înghițitul de puli străine, șezând blâd pe canapea. În orice caz, oamenii se despart din N motive, nu doar înșelat și bătaie. Când te trezești dimineața și nu mai simți nimic, da' nimic pentru cel din fața ta, ce rost are? Când ai în spate ani mulți de căsnicie, se prea poate să evoluezi diferit. În 10-15 ani, de multe ori oamenii nu mai sunt cei de la început. Dacă nu te poți întâlni undeva la mijloc, chiar nu are rost. Un copil crescut într-o casă plină de reproșuri și certuri nu e un copil fericit. Ba mai mult, în viitor chiar asta îți va reproșa, că n-ai plecat. Noi, mamele, avem câteodată tendința să ne contopim complet cu copiii noștri, e în ADN-ul nostru. Dacă știi să echilibrezi balanța între copil și partenerul de viață(tată biologic sau nu), cred că nu ar apărea nici discuții inutile. Cred că mai degrabă, pentru mulți, e vorba doar de gura lumii. Ori dacă îți trăiești viața după asta, practic ești condamnat la nefericire pentru că, după criteriul ăsta, nicicum nu-i bine.