Iti inteleg parerea. O respect, dar nu o impartasesc. O sa scriu exemplul personal. Sa luam "patima bauturii" .. am trecut prin ea in anul I de facultate, eram impartit intre serviciu, alcool si scoala. Am facut fata la toate 3 cu brio :)) Totul tine strict de perceptia ta individuala asupra a ceea ce ai facut. De la bautura creierul,intr-adevar, nu mergea "normal" dar a fost o scapare din problemele pe care le aveam/am. Fara aceasta "scapare" nu as fi putut fi functiona. (in timp am reusit sa gasesc alte metode pentru a deveni functional asa ca am scapat de aceasta "patima"). Cunosc destui alcoolici care sunt ok cu starea lor si nu o vad ca pe un viciu, unul bea din cauza ca e vaduv, altul ca e deprimat, altul ca prietenii lui sunt asa etc. Toti beau sa suplineasca o alta nevoie, dar, daca o luam asa ... mai exista "vicii"? Fiecare isi gaseste fericirea/impacarea/scaparea in ce poate/gaseste, ca e cazul ideal .. asta nu mai conteaza asa de mult.