buna. sunt o fata de abia 22 de ani, dar care a trecut prin multe pana acum si am sentimentul uneori ca voi mai trece inca prin foarte multe. asa e viata uneori cu unii sau unele: unii au tot ce vor de mici sau dintr-un anumit punct al vietii, iar altii oricat se zbat, pe cand cred ca au iesit la suprafata, apare o alta problema de rezolvat. nu as vrea sa cred ca viata este doar un lung sir de incercari (mai mult sau mai putin reusite) de a rezolva probleme. as vrea sa cred ca viata e ceva mai mult. din pacate nici eu nu pot sa iti zic ce e viata. pentru mine e ceva care abia astept sa se termine. pentru altii e ceva fara sens, pentru altii e totul, iar altii sunt atat de cuprinsi sa rezolve problemele ce le apar in cale incat nici nu-si dau seama cum a trecut viata lor…si eu sunt goala pe dinauntru, si eu am dureri interioare care ma doboara uneori. in fata celorlati sunt mare si tare. multa lume zice ca pe mine nu m-a vazut nimeni nervoasa sau agitata. dar nici nu ma vazut nimeni cat am plans prin vestiar(la munca), pe strada sau acasa. ma descarc, dar nu la altii. ma descarc singura. fiecare are problemele lui si din pacare degeaba tragem semnalul de alarma, pt ca asemenea spitalelor din romania, degeaba esti bolnav daca medicul de garda e ocupat cu alt pacient, alta problema. as vrea sa te pot incuraja cu ceva, dar din pacate stiu (sau mi-ar place sa cred ca stiu) cum te simti. nici viata mea nu are un sens. nici nu e frumoasa. nici nu am realizat nici 10% din ceea ce am sperat vreodata ca voi face. nici nu stiu daca voi mai iubi vreodata, daca voi mai vibra vreodata in mainile uni barbat, daca voi mai zambi vreodata ca ATUNCI. am trecut peste, ca sa ma exprim asa; m-am resemnat, dar … ce scumpa e resemnarea… te face rece, goala, fara senzatii, fara reactii sau chiar fara atitudine. sunt optimista uneori si zic: my sun will shine maybe tomorrow. maine, maine, maine. totul se va petrece maine…