arina

stiu cine sunt eu, genul bursiera cu viata secreta, sau mai bine spus, fosta viata secreta. am fost ceea ce s-ar numi, luxury escort si nimic din ce am citit pe blogul asta nu imi suna strain sau ciudat. doar ca antipatia mea fata de hoteluri si jena de a ma identifica la receptie m-a facut sa aleg calea avioanelor, a expatilor si a ceea ce se numeste business travelers in Bucuresti. Zambesc la gandul ca am ajuns sa vad locuri unde altii platesc mici averi sa ajunga, sa stiu cum se vede Bucurestiul de la etajele superioare ale Inter-ului, sa ma fi alintat in asternuturi de 5 stele ale unor lanturi hoteliere care inca nu au ajuns in Romania si dupa cum spune presa de specialitate, nu vor ajunge prea curand. Cunosc check inurile din aeroporturile mari din Europa, dar mai mult decat atat, zambesc gandindu-ma la modul in care am ajuns sa cunosc oamenii din spatele costumele scumpe si atitudinile de om de afaceri.am avut parte si de acele experimente casnice in care am fost invitata sa iau pulsul vietii de cuplu care trebuia condimentata si imi recunosc sentimentul oarecum josnic dar pana la urma fenimin de a ma simti frumoasa tanara si libera fata e ea, sotie, putin prafuita si probabil nefericita, vazandu-si sotul cu care avea 2 copii cum mangaia si saruta cu cea mai simpla pasiune pe o alta. am trait acelasi sentiment de a ma rascumpara cumva fata de ea si de a o consola intr-un context care pentru altii reprezinta o fantezie, iar pentru mine, o mica filosofie despre cum e viata atat de fascinanta in nedreptatile ei. pentru ca eu plecam din acea casa cu o experienta placuta, un sentiment de libertate superioara si eram si platita pentru asa ceva, iar ea ramanea cu vesnicele intrebari despre chintesenta ei ca femeie in rolul de sotie ” open minded”. cine n-a fost acolo si n-a citit anumite priviri, nu stie despre ce vorbesc.in brief, am avut totusi si neplaceri dar nu majore. adica sentimentul de dezgust pentru cei care negociaza, apoi sentimentul de superioritate vazand natura umana in cea mai intima ipostaza , comparand cu ambalajul de pe strada sau din masina scumpa si aparenta de normalitate plina de succes. poate ca nu sunt departe de ceea ce este un psiholog, folosind cu totul alte instrumente dar care, in the end of the day, se traduc tot in nota de plata si zambetul stiutor - nu chiar atotstiutor dar stiutor- din coltul gurii.e clar ca sunt nostalgica pentru ca am lasat toate astea in spate, si motivul e o cu totul alta poveste, de data asta transpusa la nivel personal. ma gandesc ca toti oamenii obisnuiti pe care ii cunosc si pe care nu ii cunosc nu ar intelege niciodata un mod de viata de acest gen si mai ales, l-ar ridiculiza si eviscera cu comentariile lor triviale. din fericire nu am avut niciodata parte de neplaceri in aceasta fosta viata secreta, din contra, micul respiro de lux si intoarcerea la bucurestiul prafuit si la apartamentul cu chirie erau in ele insele o mica filosofie de viata. dar, tot asa, nu mi-am pus in cap sa ating un milion de euro si am fost mai selectiva, mai ” part time” si pana la urma, trecutul s-a topit in ” viata corecta” de zi cu zi de acum. imi aduc aminte de acea perioada si imi trece prin minte banda rulanta din aeroportul din viena in care imi taram trollerul si eram putin nervoasa stiind ca o sa il intalnesc pe cel care ma va plati pentru un wk si zambesc filosofic, acela mi-a ramas unul dintre cei mai dragi prieteni si chiar am facut o afacere impreuna.rad gandindu-ma cu ce ochi as fi privita si cum mi s-ar schimba brusc viata / banuiesc ca in rau daca s-ar afla ce ascund in spatele ochilor mei si al zambetul sigur pe care il afisez. din ce am citit, cu anumite modificari, ma citesc pe mine. poate e o mica boala, sau poate e pur si simplu faptul ca nu trebuie sa fim toti la fel, dar nimic dezgustator nu imi intuneca amintirile. si nici alegerea facuta de a ” ma cuminti” si de a iubi intr-o relatie frumoasa si clasica, cu planurile de viitor clasice, casa, masina, nunta, copii, batraneti cu un plan facultativ de pensie, nu e deloc regretabila. ramene insa putin nostalgia sentimentului de putere si de independenta pe care mi-o dadeau fostele aventuri, cand dimineata, insorita, plecam in taxi spre casa, stiindu-ma mai implinita cu o suma pentru care altii muncesc doua luni zi de zi si ore suplimentare. astazi sunt in locul lor si ma intreb daca asta a fost destin, alegere, intamplare, daca suntem predestinati pentru a merge pe diferite cai, daca ma face un om mai bun sau mai rau sau daca pur si simplu, asta sunt eu si sunt mandra ca vorbele pe care le leg vin din educatie, din bun simt, si dintr-o sursa nedefinita (inca, la aspectul asta inca mai caut un raspuns).si zambesc destul de trist gandindu-ma ca acum, iubind intr-o relatie cat se poate de normala, trecutul meu e speechless si parca am renuntat la o parte din mine, ca atunci cand, la regim, renunti la dulciuri:) poate e o mica boala, poate e un fel de derapaj, cateodata glumesc cu el si ii spun ca nu l-as insela cu nimeni, doar daca m-ar plati. dar nu este foarte departe de adevar, si e probabil natura umana atat de complicata care intotdeauna vrea tot pachetul, uitand de repercursiuni, efecte si echilibrari naturale. ma mltumesc sa ma stiu o fiinta ” altfel” si completa si sa fac lumea mai buna cat imi sta in putinta, in jurul meu si acolo udne pot si sunt lasata sa intervin.

toti aveti dreptate.dar intre dama de companie si coarda exista o diferenta.dama de comanie sta cu clientii,merge la o petrecere cu ei,si se culca cu ei doar daca ea vrea.iar coarda se culca la comanda.si pana la urma de ce toate vedeti aceasta meserie cu atata ura.vati uitat la voi prima oara inainte sa aruncati cu pietre in ea?un fel de a spunesi ce daca deaca este dama de comanie sau coarda pana la urma este om si nu stii de ce a facut acest lucru.este alegerea ta daca vrei sa fii asa ceva,daca chiar vei fii dama de companie eu nu am nimic contra,dar sa ai grija de tine.numai tu stii ceea ce doresti.am si eu o intrebare chiar asa urat vati uita la o dama de companie?vati uiata la ea gata sa o judecati?ganditiva ca poate si voi ati trecut prin mai multe paturi.scuze!e doar un fel de a explica ceea ce vreau sa zic.si care e diferenta?ca poate l-ai iubit?nu vreau sa jignesc pe nimeni ci doar sa imi exprim punctul de vedere