Desii mi se spune deseori ca sunt o fericita si ca asta e principala mea calitate, “in adancuri” lucrurile stau altfel si numai eu stiu…nefericirea e stapana..nemultumirea de asemenea ..si nu-mi doresc cine stie ce, sau mai exact as spune ca nu stiu exact ce-mi doresc dar incerc insetata sa aflu …am un job exact in domeniul unde se pierde si castiga colosal, deci ma mentine in suspans si nu ma plictisesc…un “portofoliu” de “masculi” diferiti dar disperati, cu o gramada de pretentii nejustificate si mai ales o multime de responsabilitati pe cat de diverse pe atat de obositoare…insa nimic din toate astea nu-mi ofera satisfactie si nu ma hranesc spiritual…nu stiu de ce m-am apucat sa-ti scriu…insa am ajuns sa cred ca traim oarecum acelasi sentiment de goliciune interioara ,bineinteles fiecare la alt nivel si in lumea ei, insa rational si cat se poate de bine justificat…am ajuns sa fug de cei care ma plac …de orice ideea de stabilitate si asta doar pt ca nu pot apartine cuiva…nu cred in asta si am dobandit o fobie incredibila in fata sentimentelor asa zise “nobile”… imi place debutul intr-o relatie, si mai ales sex-ul insa urasc dependenta pe care o dobandesc barbatii fata de mine si mai ales ideea de proprietate pe care toti si-o contureaza fara sa tina cont de faptul ca sunt persoana si nu bun…nu sunt nici spectaculoasa si nici nu fac nimic special insa se pare ca am dat doar peste acel tip de “mascul feroce” pe care am reusit, fara sa-mi propun, sa-l imblanzesc si sa-l fac sa ma doreasca doar pe mine in timp ce eu ma plictisec si nu-mi doresc doar unul..asta e poate motivul pt care mi-ai placut…ma intreabam cum poti avea un barbat doar o data, si pt sex…unde sunt aventurierii si de unde necesitatea oamenilor de stabilitate si dependenta fata de cineva…eu vreau doar sa ma bucur atunci cand sunt cu el si apoi sa-l las sa zboare si el pe mine de asemenea fara intrebari, cuvinte multe,telefoane de control, urmarii(am avut parte si de din astea)si am ajuns sa cred ca ce-mi doresc e o utopie,ca nu sunt normala si ca imi fac rau singura cautand acea libertate suprema care nu exista in viata asta..asa am ajuns extrem de egoista si de un hedonism de neimaginat pt cei care cred ca ma cunosc…tot ce ai expus tu m-a atras ca si experienta de viata, desii stiu ca pt tine e doar un job si desii din exterior totul pare “fascinant” in interiorul tau se da o adevarata lupta de supravietuire!Oricum felicitari pt blog, este prima data cand citesc unul si ma declar mai mult decat relaxata dupa lectura..am gasit raspunsul la multe intrebari si in acelasi timp am regasit frustrarea incoltita din neputinta de a fi liber..sper sa ai parte de cat mai multe culori si sa reusesti nu sa te opresti, ci sa-ti gasesti libertatea mult visata!