ȘOBOLANUL ȘI PISICA Ori de câte ori Ileana, face biata vreo greseala, Maica-sa o dojeneste si-i mai face si-o morala: -Fa Ileana, fii cuminte, de nu esti ascultatoare Iti va creste drept pedeapsa o pisica-ntre picioare!Timpul Îsi torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frica, Ca desi gresea Întruna, nu-i crestea nici o pisica. Dar veni si-o zi de iarna, când cuprinsa de-un fior Observa ca-ntre picioare Îi crescu un pufisor. Si plângea cu-atâta jale, zi de zi, seara de seara, Ca vedea crescând pisica si-o va face de ocara. Dar când jalea-i fu mai mare, Întâmplarea-n cale-i scoase Pe Ion venind din deal, de mai sus cu doua case.-Ce-i cu tine, fa Ileana? Nu-ti veni cumva sorocul? -Ma Ioane, nu-i nimica, dar m-a parasit norocul. Si apoi din vorba-n vorba, povesti de-a fira-n par Intâmplarea cu blestemul si amarul adevar.-Nu-i nimica, fa Ileana, si pe mine-acum un an Ma tot blestema mamica, de-mi crescu un sobolan. Si sa vezi ce mare este, când Înalta capul chel, Ca din cioareci el Îmi face un adevarat castel.Si ce-ai zice tu, Ileana, dac-am da noi sobolanul Sa-l Înghita pisicuta? Ne-am mai potoli amarul. -Fie, Îi raspunse fata, dar sa nu-mi faca vreun rau Ca ti-ar fi pacat si tie si te-ar bate Dumnezeu. Treaba n-a fost prea usoara, pisicuta era mica, Insa cu bunavointa si putina vaselina Reusi pe pisicuta S-o vada cu gura plina. Si atunci, de bucurie, striga Ileana-nveselita: -Brava tie, mai Ioane, da-i sa-nghita, da-i sa-nghita! Si morala ne Învata ca-ntr-o gura de pisica, Intra viu si iese mort orice sobolan Îi pica! Si o fotografie care sa mearga la poezia de mai sus