Bulbucan

Revizitat astăzi Aria. Mânuțele ei par sa se miște mai bine, semn ca a mai învățat (sau exersat). Nu va așteptați sa va trosnească articulațiile sau coloana, ca nu are forța asta. Atingerile ei sunt mai degrabă un fel de mângâieri, dar foarte senzuale si relaxante. Cred ca ar trebui venit la ea după o zi epuizanta. A, sa nu uit. Am zărit-o si pe colega ei, Isabela. Tot miniona, fina, creola. De văzut mai îndeaproape.

Am cunoscut-o pe Beatrice când încetase să se mai numească Aria. Când am văzut-o prima dată, am fost șocat de fragilitatea și delicatețea ei. Am conștientizat corpolența mea și m-am simțit ca un **spam editat** pocăit (există așa ceva?). Eram și cam neîncrezător. Apoi m-a atins și totul s-a schimbat. Nu vorbesc aici despre măiestria ei în arta masajului (e clar că mai are mult de învățat). Nici despre frumusețea ei ca femeie (eye of the beholder, nu-i așa?). Ci despre faptul că emană o aură de liniște și seninătate care, datorită apropierii fizice, se extinde și asupra ta. Practic, te învăluie într-o crisalidă în care dispar tot stress-ul și neliniștile, unde nu-ți mai pasă de ratele la bancă, mofturile nevestei, termene depășite, sarcina amantei, serbarea copilului ori erecția îndoielnică. Ești alt om. Practic, e ceva între capacitatea vechilor regi de a vindeca prin atingere și noțiunea modernă de sexual healing. E un har. Pentru ea, sper să învețe să-l folosească. Pentru voi, sper să nu-și schimbe meseria. Pentru mine, sper să găsesc timpul și starea s-o revăd.