Rasmusen9

Merci pentru sfat.

Eu vorbesc serios. N-am motiv sa inventez povesti. Exista solutii la orice problema, doar ca eu de la bun inceput trebuia sa evit problema, nu sa ma afund in ea.

Nu mai stiu ce sa spun. Mereu mi-am zis ca doar eu ma pot ajuta, iar daca eu n-am vointa si nu ies din situatia actuala cu propiile forte, cine ar face-o pentru mine ? Nimeni nu ar face nimic, numai eu pot, numai sa vreau cu adevarat.

Conteaza tipul de organism al fiecarui om, care reactioneaza diferit in anumite situatii, fiecare om avand nevoi diferite. Nu toti oamenii sunt la fel.

Tot ceea ce spui, cu exceptia ultimei parti, este corect, sunt de-acord. Dar am ajuns intr-in rahat din care incerc sa ies, incat nu pot sa accept ideea de relatie. Este ca si cum ai spune unui fost alcoolist, care a scapat de dependenta alcoolului, ca vinul consumat moderat este benefic sanatatii. Eu nu pot sa mai accept ca masturbarea e normala, asa cum nici un fost alcoolist "vindecat" de "boala alcoolului" nu poate sa accepte alcoolul in viata lui. Iar cu relatia e si mai complicat: dupa trauma cu dependenta de porn, este si faptul ca chiar n-am idee cum sa ma comport in raport cu o femeie. N-am habar cum sa vorbesc, ce sa spun, ce nu trebuie sa spun, ce trebuie si ce nu trebuie sa fac. Eu n-am habar daca cineva ma place sau nu. Nu stiu nimic in privinta gandirii feminine. Nu stiu si nici nu m-a preocupat sa invat. Fie am fost preocupat cu invatatura in liceu, fie "preocupat" cu pornografia, in liceu, si dupa liceu. De la atata porn, de la atata masturbare, acum, mie mi se face greata daca as vedea doi care se saruta, se imbratiseaza, si mai multe. Eu nu-mi pot imagina ca as fi si eu la fel cu o tipa. Nu-mi doresc o relatie, daca nu pot avea afectiune sentimentala pentru cineva, si daca acea relatie se bazeaza pe sex. Aia nu-i iubire, e doar o prostitutie mascata. Nu ma supara singuratatea, ci salariul pe care-l castig, ceea ce-am facut pana acum, toate amintirile astea urate. N-am afectiune pentru nici-o fata, nu mi-a placut niciodata cu adevarat o fata, doar interesul sexual s-a manifestat, si ala "satisfacut" prin masturbare doar. Suna ciudat, dar pur si simplu asta e realitatea in care traiesc. Nu stiu, poate n-am intalnit persoana potrivita.

Sunt din Maramures, dintr-un orasel nu departe de judetul Suceava. Tot in Suceava exista o scoala de jandarmi care era una dintre optiunile mele dupa liceu. In loc sa fi ajuns acolo, ajung la o clinica pentru dependenta de porn.:/

Unde lucrez eu, cand am lucrat zilnic vara, fara zile libere, am primit 3000 de lei pe luna, insa muncind zilnic, fara nicio zi libera. Plus bacsis, da, am castigat ceva. La evenimente n-am fost, inca.

Ai dreptate in privinta nemultumirii mele in viata pe care o am, pe care mi-am facut-o. Numai ca chiar mi-as dori sa pot da timpul inapoi, facand ceea ce trebuia facut dupa liceu, iar acum aveam o cu totul alta viata, financiar vorbind.

N-am facut sex niciodata pana acum, la 23 de ani. Lucrez ca ospatar cu salariul minim pe economie. Nu platesc chirie, stau la casa. Deci, nu e chiar foarte grav. Ma masturbam aproape in zilnic, de fapt, aproape in fiecare noapte. In liceu, am avut viciul asta de la 15 pana la 16 ani jumatate. Nu mai puteam invata, aveam rezultate slabe la scoala. Am reusit sa scap de masturbare in ultimii 2 ani de liceu. Numai ca-mi era greu sa ma controlez. Orice implica nuditate (intr-o mica, sau mare masura) era un cosmar pentru mine. La ore, cand erau fetele care aratau cel mai bine la tabla, nu ma uitam la ele. Cei de langa mine radeau, stiau ce problema am. Dupa liceu, la aproape 19 ani, lucrez ca ospatar, propunandu-mi ca eu sa incep pregatirea pentru scoala de politie. La cam 6 luni de munca, incep sa din nou sa ma masturbez. La inceput rar (o data pe saptamana). Dupa 2019, in 2020, incep s-o fac mai des. Deja pierdeam 3 nopti pe saptamana, fara sa dorm, vizionand porn. Pe tot anul 2020, si prima jumatate a lui 2021, aproape in fiecare saptamana pierdeam 1-2-3-4 (chiar 5 la un moment dat) nopti masturbandu-ma, dormind ziua cateva ore, asta in 2020, cand stateam acasa pe banii parintilor. In 2021, cand am lucrat in constructii, dormeam 1,2,3 ore pe noapte, restul porn, iar ziua carand saci de ciment. Am revenit la ospatarie in vara in 2021. Am continuat sa ma masturbez, dar mai rar.

Da, am fost dependent de masturbare, acum incerc sa ma las definitiv de ea. Serios spun. La munca n-am probleme mari fiindca am activitate. Doar cand devin plictisit, si nu fac nimic, incep sa am tot felul de ganduri in cap. N-am avut niciodata relatie, probabil nici de acum inainte nu voi avea: experienta urata a masturbarii; n-am avut si nu am afectiune sentimentala pentru o fata (chiar nu stiu de ce, poate din cauza pornografiei); nu sunt un "bad boy", ci un "good boy" la propiu zis (deci, unul plictisitor, neinteresant, monoton, chiar un fraier, dupa tipul de perceptie al societatii din Romania); nu-mi doresc familie, copii (tinand cont de istoricul parintilor mei). Te rog frumos raspunde politicos, asa cum o fac eu. Fiindca felul cum te comporti cu mine este acelasi cu cel al tipelor din liceu, pe care le si ajutam la teme. Pentru femei cu genul asta de comportament pervers, obraznic, n-am nici-un respect, nici-o empatie, cand ele sunt abuzate la randul lor de barbati.

Termenii psiholog si psihiatru nu inseamna acelasi lucru. Psihiatrul investigheaza bolile psihice cronice, pe cand psihologul studiaza anumite dereglari comportamentale, unele usoare, altele grave (la cele din urma fiind necesara interventia psihiatrului), putand oferi cel mult un sfat, o consiliere. Acum, de ce sa ma duc la psiholog ? Ca sa-mi spuna ca masturbarea e normala ? Nu e normala in cazul meu, fiindca din cauza ei, muncesc ca ospatar la 23 de ani, pe cand altii de varsta mea sunt ofiteri in politie. Pentru mine, masturbarea este ca si alcoolul pentru altii: un viciu care distruge viata celui incapabil de a se autocontrola.

Sunt de-acord cu tine, mai putin cu bagatul p*lii in...si cu cluburile.

Buna seara. In ultimul timp ma gandesc mereu la scopul existentei acestei lumi, scopul pentru care eu exist (daca exista unul), sensul acestei vieti, oricum trecatoare. Nu inteleg, totusi, de ce trebuie sa trec prin atat de multe greutati, obstacole pentru o greseala cu consecinte pe termen lung, care-mi vor aduce provocari zilnice. Unii oameni gresesc, dar reusesc sa revina pe calea cea buna. Revin repede la o viata normala. Altii, fie pierd lupta, murind, intr-un final, in conditii groaznice, fie se chinuie toata viata, ca pestele pe uscat, castigand o batalie, pierzind un razboi, si luand-o de la capat. O zi, o saptamana, o luna plina de reusite, 1, 2, 3 ani, etc. cu esecuri. Cei 4 ani de liceu cu bullying zilnic din partea tuturor ( un elev fara viata sociala, un tocilar) nu se compara, totusi cu cei 4 ani de esec de dupa liceu, esecul datorandu-se prostiei mele, problema fiind pornografia. N-am avut dependenta alcoolului (in 3-4 dati am fost beat pana acum, la aproape 23 de ani, ultima data fiind acum 5 ani), n-am fumat niciodata, nu m-am drogat. Dar masturbarea a pus capat sansei unei vieti normale. Acum, de cateva luni de zile nu ma masturbez, am uneori polutii noaptea, dar cu fiecare zi trecuta tot mai mult constientizez timpul pierdut, energia pierduta, nopti pierdute aiurea cu niste imagini, video-uri, niste porcarii virtuale. Ma simt sufocat de remuscari atunci cand ma gandesc la viata pe care o am eu, in comparatie cu viata unor colegi din liceu, care si-au vazut de treaba lor (2 fosti colegi lucreaza in politie). In timpul liber incerc sa am orice fel de activitate: sa fac sport, sa citesc ceva, sa invat ceva, sa ma plimb, orice doar sa uit de actiunile mele cu care am ajuns intr-un punct dificil: un loc de munca cu-n salariu minim pe economie, un viitor incert. In timpul liceului, obsesia mea fata de partea sexuala a unei femei, aproape ca m-a ruinat in privinta situatiei scolare, in ultimii doi ani de liceu evitand sa ma masturbez (in ore, la venirea la tabla a unei colege corpolente, evitam sa ma uit la tabla, avand cateva conflicte cu profesorii). De la 21 de ani, s-a schimbat "ceva", iar de la 22 de ani, n-a mai vazut nici-un sens de a mai continua porcaria (re)inceputa la 19 ani. N-am avut pana acum o iubita, nici macar o simpla prietena, fiindca n-am avut o afectiune sentimentala fata de o fata, gandindu-ma numai la partea sexuala. N-am intretinut relatii sexuale pana acum datorita unor blocaje sentimentale, unor conceptii religioase (ramase din copilarie, cu toate ca nu mai sunt o persoana religioasa, thanks to porn, asa cum eram la 14 ani), a fricii legate de riscul imbolnavirii cu BTS. Nu in ultimul rand, fiindca pur si simplu nu mai vad sensul masturbarii, cu alte cuvinte, a sexului. Adica, chiar nu inteleg ideea de iubire/dragoste, refuz sa aud orice legat de sex/masturbare, n-am idee daca cineva, candva, m-a placut, nu-mi manifestez in vreun fel dorinta de a "atrage" pe cineva, sentimental sau fizic. N-am idee cum sa ma comport adecvat sefata de o femeie: nici o bruta nu pot fi, nici un iepuras. Asa ca, prefer sa fiu indiferent fata de subiectul asta. Da, privirea imi fuge de multe ori pe strada la tipe atragatoare, am erectii de multe ori, inclusiv la lucru, sau oriunde altundeva vad nuditate. Facand sport in timpul liber, scap de erectii. E un nonsens si o irelevanta pentru mine tot ce presupune sexualitatea unei femei, ideea de iubire, afectiuna sentimentala e inexistenta, chiar nu-mi doresc familie, copii. Nu e nimic moral, nu e nici-o iubire pura, nimic frumos in povestea asta. Doar placere, si bani, asta presupune "iubirea" intr-o relatie. Iar in cazul prostitutiei, n-are rost sa mai spun ceva. Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa-mi schimb radical stilul de viata (felul cum arat, cum vorbesc, cum ma comport), si sa ma realizez din punct de vedere financiar. In rest, "iubita" e un moft, nu o necesitate (mai degraba masina e necesitatea actuala). Iar in legatura cu actul sexual, nu cred ca as putea fi capabil de asa ceva, eliminand emotiile si religia, si tot avand de-a face cu unele disfunctii sexuale in viitor (ca urmare a masturbarii exagerate pe termen lung). Sincer, n-am habar cum va fi afectata capacitatea sexuala dupa perioada asta neagra din viata, nu dau importanta, mai bine nu ma gandesc. Parintii sunt despartiti, nu prea comunic cu tatal meu, restul familiei (conservative) ma vede, fie drept homosexual, fie impotent, ceea ce ma supara si mai mult. Nu urasc femeile, nu sunt misogin, doar ca am ajuns sa le percep intr-un mod neutru, in acelasi fel cum vad barbatii: nimic "special". Am uneori, ca un fulger ce-mi trece prin minte, ganduri de tip erotic, cand vad pe cineva, ce-i drept, foarte atragator. Dar, acele ganduri dispar repede, constientizand realitatea dura a vietii mele, gandidu-ma la starea financiara in care ma aflu, iar atunci toate prostiile din cap dispar.