Bună seara.
Cum ar fi dacă am avea deschiderea să vorbim despre masaj și feminitate?
Și aș adăuga, cu atât mai mult, despre masaj, feminitate și senzualitate.
În mijlocul unei societăți aglomerate superfluu de marketing, cutume arhaice și prevalența materialului, vă invit la o seară de bunătate, persistența memoriei și plăcere.
De ce am cunoscut o asemenea femeie? De ce ar dori cei care înca nu au întâlnit-o, dar își doresc asta, pentru că dorința masculină și flerul le spun că e ceva unic și radical deosebit aici?
Pentru că, cu riscul de a mă repeta, există masaj asociat cu o feminitate unică și o senzualitate sublimă. Și toate acestea au un nume. Este ea Lori.
De ce masaj? Pentru că atingerea trupului, după încercările zilei, aduce liniște și relaxare. Nu contează că erai gladiator, patrician roman, nobil, sportiv purtător al cununii cu lauri sau simplu mercenar, atingerea plină de energie pozitivă liniștea orice rebel sau brută.
De ce masaj și feminitate? Pentru că orice bărbat ar alege aceasta dintr-o mie de alte surogate. A fi în prezența femininului este plăcere și natural.
De ce ne dă Lori masajul aducător de liniște, feminitatea atât de greu de găsit acum și senzualitatea care ne mângâie și cupinde cu farmecul ei. Pentru că există. Pentru că, in sfârșit, descoperim ceea ce credeam demult apus și uitat. Ne simțim unici, pentru că ne redescoperim în eros, ne aducem masculinitatea în prim plan pentru că O vedem ... reală și dulce, superbă femeie.
Fiecare întâlnire cu ea a fost zâmbet, seninătate și bunătate. Nu am avut mereu buchetul de trandafiri la mine, dar ea a fost mereu frumoasă. Nici ciocolata sau cutia de bomboane, dar ea a fost mereu dulce. Dar nu am abdicat niciodată de la bunul simț, curățenie și politețe. Pentru acestea exităm noi. La fel cum Lori există ca sa mulțumin eternului feminin că nu e doar amintire.
Imi aduc aminte de marele Tudor Gheorghe care spunea, în dulcele grai oltenesc, că jagardelele sunt unite...cand unul latră, celălalt vine imediat să muște. Dar sunt ușor de alungat, pentru că în armată toți am invățat comanda săvârșitoare „marș”...asta doar pentru cunoscători. Pentru cei care ne spun legenda ”fumului și a focului”, a se citi mai sus, le reamintesc o fabulă celebră: strgurii sunt acri...din simplul motiv că sunt prea...sus.
Cum aș fi fost fără experiența ei? Nu vreau să incerc să imi imaginez asta! Ar fi sordid și amar. Ne-am adânci în criza de feminitate pe care o simțim.
Vă mulțumesc. Așa cum îi mulțumesc și ei, de fiecare dată, că există.