ilostenia, grija fata de aproalele,ajutorarea lui la nevoie, este calea salvarii sufletului, Hristos a lucrat pe Pamant tocmai pentru aducerea in randurile societatii a celor ce erau considerati impuri, iata deci ca toti suntem egali si prin milostenie cu totii ne putem salva sufletul, dupa cum se spune „Daca va fi la tine vreun sarac dintre fratii tai, in vreuna din cetatile tale, in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu-ti impietresti inima si sa nu-ti inchizi mana inaintea fratelui tau celui lipsit. Ci sa-i dai si sa nu dai cu parere de rau in inima; caci pentru aceasta te va binecuvinta Domnul Dumnezeul tau, in toate lucrarile pe care te vei apuca” Deuteronom 15:7, 10 „Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric, El este milostiv, indurator si drept. Ce bine-i merge omului care face mila si imprumuta pe altul, si care isi randuieste faptele dupa dreptate! El este darnic, da celor lipsiti; milostenia lui tine in veci; capul i se inalta cu slava: Psalmul 112:4, 5, 9 „Veniti binecuvantatii Tatalui meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita dela intemeierea lumii. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit; am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav si ati venit sa ma vedeti; am fost in temnita si ati venit pe la mine.” „Adevarat va spun ca, oridecate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut” Matei 25:34-36, 40