Paradoxal mi se pare faptul ca cu cat este mai facila comunicarea instantanee dintre doua persoane cu atat mai mare este instrainarea. Si poate nu este deloc paradoxal ci doar, gandindu-ne ca putem lua oricand legatura cu respectiva persoana, amanam la infinit. Strict legat de ceea ce spuneai, observ la mine, si nu numai, dezvoltarea unui mecanism, de cele mai multe ori instinctiv, de aparare in fata lipsei de intimitate: minciuna automata. Exemplu real: ma suna sotia. Eu la munca, in pauza de masa, citind un ziar sau orice. "Ce faci?" "Bine, la munca, am putina treaba, ceva probleme pe aici. Te sun eu imediat" Toata conversatia dureaza 10 secunde si imi aduc aminte de ea cand ajung acasa si ma intreaba ce probleme am avut.