Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'parveniti'
Găsit 1 rezultat
-
Specia Ţăranul de București (taranus capitalus), precum și cele două sub-specii ale ei, Ţăranul Negru de București (tigaranus capitalus) și Ţăranul Alb de București (taranus caucazianus capitalus), sunt rezultatul uimitor al unui paradox al evoluţiei umane. Pentru că tocmai el, Bucureştiul, cel mai civilizat şi mai pretenţios oraş al României, este creatorul acestei specii ciudate. Spun asta pentru că Ţăranul de București nu s-a format în urma unui regres urban sau a unei deculturalizări masive a mediului său de viaţă ci, dimpotrivă, este rezultatul unei emancipări excesive. Nu vreau să credeți că încerc să vă pierd în explicaţii pretenţioase pe care nu le înţeleg nici eu. Încerc să dau un exemplu, așadar: imaginaţi-vă un cadran-indicator al nivelului de emancipare al unui individ X. 0 = cel mai analfabet ţăran, iar la 10 este cel mai civilizat locatar al metropolei. Ei bine, Bucureștiul l-a emancipat într-atît pe individul X, încît acul care indica gradul de civilizație al acestuia (ajuns de mult pe roșu, la valoarea maximă) s-a dat peste cap, a sărit de 10 și a ajuns, evident, la valoarea primară, 0. Un bucureștean normal devine Ţăran de București, așadar, atunci cînd începe să se considere superior însuși sistemului care l-a format. Cînd începe să scuipe pe jos în mall, cînd rîgîie la film la multiplexuri, cînd mănîncă cu mîna la restaurant, cînd ascultă manele tare în metrou. Acești oameni și-au depășit, deci, condiția de oameni emancipaţi. Civilizația a devenit pentru ei o a doua natură, o a doua casă, o stare banală și aproape intimă pe care o pot exploata liber, fără inhibiții sau îngrădiri sociale. Normal că-ţi permiţi să te piși în chiuvetă la baie la McDonalds, atîta timp cît mă-ta te-a născut (sau te-a conceput) în timp ce se îndopa cu Big Mac-uri. Evident că vei putea să te scarpini la coaie liniștit în timp ce stai la coadă în Carrefour, din moment ce ai fost acolo cînd s-a deschis magazinu’. E important de precizat că actualul Ţăran de București nu a trecut niciodată prin stadiul 0, al ţăranului comun. El a ieșit din pizda mă-sii undeva pe la 5-6, că doar e născut și crescut în Pantelimon, ce kilu’ meu. Să nu credeţi, așadar, căȚăranul de București, odată ajuns la nivelul primordial, se va comporta ca un ţăran tipic, de la sat. El păstrează experienţa anterioară, cea a emancipării forţate, și va rămîne pe deplin conștient de nivelul metropolei în care își plimbă „converșii”. Singurul lucru pe care nu-l va conștientiza va fi că apucăturile lui de ţăran s-ar potrivi mult mai bine cu aerul îmbîcsit al unui tîrg împuţit de provincie (că nu vreau să jignesc personajele lui Rebreanu și Preda trimiţîndu-i direct la ţară). Eliade însuși ar jubila văzîndu-și confirmat mitul eternei reîntoarceri. Pentru că, cu fiecare hamburger mîncat, cu fiecare film văzut în oraș și cu fiecare gadget cumpărat, suntem cu toţii cu un pas mai aproape de paradoxalul apogeu al evoluţiei sociale, care presupune reîntoarcerea la o stare originară. Se prea poate ca data viitoare cînd veţi vorbi cu mine eu însumi să fi devenit Ţăran de București. Și-ţi spun de pe acum: să nu încerci să mă întorci din drum sau să-mi spui ce e bine. K mă pish p tn, fraere! Sursa: http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/cum-s-a-format-taranul-de-bucuresti/
. 