Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'senzatii tari'
Găsit 1 rezultat
-
Un nou topic, o noua provocare Ma declar o persoana dependenta de adrenalina, de senzatii tari. Pentru a-mi satisface aceasta sete am facut multe nebunii la viata mea. Una dintre ele ar fi ca, la varsta de 20 de ani, intr-o duminica, mi-am instiintat parintii ca eu plec sa fac bungee jumping. Mama a inlemnit instant si s-a albit la fata insa tata a zambit usor, abia vizibil, dupa care mi-a spus simplu: “esti libera”. Am ajuns la locul cu pricina, am tras la sorti ordinea in care urmeaza sa facem aceasta nebunie. Am fost ultima. Dar eram singura fata, toate refuzasera sa participe sub o alta forma decat ca spectatoare. Mi-a venit randul, am fost inhamata, mi-a fost legat un microfon de mana dreapta, am urcat in cabina-lift si am purces catre cer. Pe masura ce ne departam de pamant, imi era din ce in ce mai teama sa ma uit in jos insa era un adevarat spectacol de care ma puteam deasupra mea...m-am bucurat de el din plin. As fi jurat ca voi ajunge sa ating norii. Imi era din ce in ce mai frica. Am uitat sa mentionez ca eu am o mare teama de inaltimi. Suna a paradox insa nu-mi este strain deloc acest cuvant. Sa reveni la senzatii, la trairi. Cu toate ca imi propusesem sa nu ma uit in jos, nu ma puteam abtine sa privesc macar cu coada ochiului catre o parcare. Mare greseala am facut. Ma panicam insa imediat ma uitam catre cer si ceea ce simteam taia din frica insa ea era acolo, mereu prezenta facandu-ma sa tremur. Tremuram de frica si de placere in acelasi timp. This is fucking adrenaline, o daaaaa. Nu eram straina de acest sentiment insa recunosc ca nu intelegeam prea bine care e treaba, cert este ca imi placea la nebunie. Si urcam si urcam si frica crestea, la fel si placerea si nerabdarea. Cu un mare zgaltait, intr-un final, ne-am oprit. This is it. L-am rugat pe tipul care ma insotea sa ma impinga, sa-mi dea un vant. Evident ca am fost refuzata cu toate ca mi-am folosit toate armele de care dispuneam la 20 de ani. Era impotriva regulamentului. M-am apropiat de marginea cabinei, am pasit cu jumatate din talpi in afara podelei, ma tineam cu ambele maini de bare, m-am uitat in jos catre parcare, m-am speriat, am inchis ochii o secunda, dupa care am privit catre cer. Am zambit si am dat drumul balustradei. And I fell. Woooooowwwwwww, ce trairi, nu stiu daca reusesc sa descriu in cuvinte ce am simtit in acele momente. Cert este ca le resimt si acum, mi-au transpirat palmele iar inima bate ca nebuna. Woaw!!! Nu stiu cat a durat, pentru mine a fost o vesnicie. Pentru un timp nu am avut curajul sa deschid ochii, mi-era frica insa la un moment dat am facut-o. Mare greseala, m-am speriat, ma indreptam prea repede catre pamant, se presupunea ca ar trebui sa zbor, sa plutesc. Am inchis repede ochii. Din acel moment nu am mai vazut nimic, doar am simtit. Si am simtit ca …. Nu stiu ce am simtit insa stiu ca a fost al naibii de bine. Am simtit ca sunt libera, am simtit ca eram singura...doar eu cu mine si placerea. Daca as mai face asta?!?! Acum zic ca nu, nu mi-a trecut teama de inaltimi, insa niciodata nu se stie… Ar fi interesant de auzit si alte povesti ale oamenilor ce sunt in cautare de adrenalina.
- 48 răspunsuri
-
- 6
-
-
- sporturi extreme
- adrenalina la maxim
- (și 1 alta)
. 