Poezie 101

[yukinojo]

Să începem cu... Elegia a doua. Getica / Nichita Stănescu

 

lui Vasile Parvan

 

 

In fiecare scorbura era asezat un zeu.

 

Daca se crapa o piatra, repede era adus

si pus acolo un zeu.

 

Era de ajuns sa se rupa un pod,

ca sa se aseze in locul gol un zeu,

 

ori, pe sosele, s-apara pe asfalt o groapa,

ca sa se aseze in ea un zeu.

 

O, nu te taia la mana sau la picior,

din greseala sau dinadins.

 

De indata vor une in rana un zeu,

ca peste tot, ca pretutindeni,

vor aseza acolo un zeu

ca sa ne inchinam lui, pentru ca el

apara tot ceea ce se departe de sine.

 

Ai grija, luptatorule, nu-ti pierde

ochiul,

pentru ca vor aduce si-ti vor aseza

in orbita un zeu

si el va sta acolo, impietrit, iar noi

ne vom misca sufletele slavindu-l...

Si chiar si tu iti vei urni sufletul

slavindu-l ca pe straini. 

 

 

 

 

[yukinojo]

Un pic romantic... 

 

spune-mi, daca te-aş prinde-ntr-o zi
şi ti-aş saruta talpa piciorului,
nu-i aşa ca ai şchiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi striveşti sarutul?...

 

Stănescu

[yukinojo]

Decembrie - George Bacovia

 

Te uita cum ninge decembrie,

Spre geamuri, iubito, priveste -

Mai spune s-aduca jaratec

Si focul s-aud cum trosneste.

 

Si mana fotoliul spre soba,

La horn sa ascult vijelia,

Sau zilele mele - totuna -

As vrea sa le-nvat simfonia.

 

Mai spune s-aduca si ceaiul,

Si vino si tu mai aproape, -

Citeste-mi ceva de la poluri,

Si ninga ... zapada ne-ngroape.

 

Ce cald e aicea la tine.

Si toate din casa mi-s sfinte, -

Te uita cum ninge decembre ...

Nu rade ... citeste-nainte.

 

E ziua si ce intuneric ...

Mai spune s-aduca si lampa -

Te uita, zapada-i cat gardul,

Si-a prins promoroaca si clanta.

 

Eu nu mai duc azi acasa...

Potop e-napoi si-nainte,

Te uita cum ninge decembre,

Nu rade, citeste-nainte.

[yukinojo]

Ana Blandiana

 

http://www.aboutromania.com/AnaBlandianaArTrebui.jpg

[yukinojo]

Octavian Goga - Fără ţară

 

 

Eu sunt un om fără de ţară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveştile din ţara mea.

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Şi dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas.

Eu sunt oftatul care plânge
Acolo-n satul meu din deal,
Sunt ţipătul muiat în sânge
Al văduvelor din Ardeal.
Sunt solul dragostei şi-al urii,
Un visător de biruinţi,
Ce port blesteme-n cerul gurii,
Drept moştenire din părinţi.

Eu m-am desprins dintre morminte,
Din cripte umede şi reci,
De unde-aducerile-aminte
Ţin straje unui gând de veci.
Şi cu fiorul care poartă
Pe cei încrezători în fraţi,
V-am plâns la fiecare poartă
Durerea morţilor uitaţi.

Azi simt cum noaptea se coboară
Pe dimineaţa mea de ieri,
Cum cântul meu se înfăşoară
În giulgiul veşnicei tăceri...
Şi printre voi îmi duc povara
Stropit de râs şi de noroi,
Căci vai de cine-şi pierde ţara
Ca să şi-o ceară de la voi..