Picatura de intelepciune

[Vizitator ccfdtig]

Oamenii sunt rai deoarece nu au imaginatia tranzitivitatii raului pe care il fac.

Nu se pot pune in locul celui caruia ii fac rau, sa simta durerea provocata...

 

Oamenii sunt buni deoarece stiu ce-i bucuria cea buna, stiu ce-i mania legitima, stiu ce inseamna sa fii insetat, stiu ce inseamna foamea, stiu ce-nseamna a darui.

[Vizitator ccfdtig]

Ma ridica de jos...

Doar strasnicia vointei. Privesc in gol. Aud doar melodia din concertul gandurilor.

Doresc sa se invalmaseasca...dar modelez fiecare gand. Atribui fiecarui gand un instrument.

Astfel, ele se amesteca intr-o simfonie adevarata.

Nu, nu doresc note false, s-ar pierde frumusetea, incantarea melodiei.

Inchid ochii acum. Ascult !

Ii deschid. Doar lacrimi scaldate in rosu.

A fost doar o melodie a gandurilor...:)

Ganditi frumos ! :)

[Vizitator ccfdtig]

Toate problemele in comunicarea dintre doua persoane, pleaca de la interpretarea vorbelor.

Nu e gresit a fi nitel sceptic dar incearca sa nu interpretezi cuvintele, pana la proba contrarie.

Citeam un cuvant, discutie a fostului user Sergiu Popescu.

Povestea ca tipa nu e cea din poze. A dezvoltat omul ceva din vizita lui. A fost pur si simplu sincer.

Dar si daca nu ar fi fost, a povestit omu ceva. Bun !

A aparut userul x sa-l apostrofeze, ca daca nu-i cea din poza, ca dc nu i-ai facut recenzie, ca scrii mult, ca te bagi peste tot etc...

Unii au fost de acord cu ce a zis userul x. Ok !

Domnilor, e greu sa cititi cu calm cu gand pozitiv, cu gandul ca omul si-a etalat pe scurt intamplarea ?

Aici, fiecare are dreptul a posta unde vrea, cat vrea, ce vrea. Asa functioneaza acest forum. Cu onntopic dar si cu offtopic. E greu de inteles acest aspect ?

E ca si cand traiesti intr-o lume cu bunele si relele ei. Daca nu esti de acord cu hotia, totusi se fura. Daca nu esti de acord cu minciuna, totusi se minte. Etc.

Vrei sa faci o revolutie contra minciunii etc esti liber.

Du-te in Piata Revolutiei sau o alta si striga si in gura mare, daca vrei.

Vrei sa-ti umpli creierul sau sufletul de lucruri doar pozitive, du-te si activeaza pe alt gen de forumuri. Cine te tine aici ?

Aici, incerci sa accepti pe fiecare asa cum e, mai glumesti etc.

Ce rost are sa te enervezi, ca nu esti de acord cu ce scrie x,y,z ???

Hai, be wise ! :) ;)

[Vizitator ccfdtig]

" Numai viata aceluia e vrednică de lauda care trăiește și pentru alții "

[Vizitator ccfdtig]

" Este un privilegiu al omului de a iubi pe aceia care îl fac să sufere" - Marcus Aurelius

[Vizitator ccfdtig]

" Puțini oameni au o noțiune bine definită despre ceea ce se cheamă om " - Voltaire

[Vizitator ccfdtig]

" Suferinta este desigur, cea mai puternică legătura dintre oameni " - Honore de Balzac

[Vizitator ccfdtig]

" Oamenii mărginiti cauta numai sa-si petreacă timpul, cei de talent, sa-l întrebuințeze " - Schopenhauer

[Vizitator ccfdtig]

" Fiecare dintre noi trebuie să respecte anumite limite, de îndată ce Le-ai depășit cât de putin, nu mai poti stii unde ai sa te opresti " - R. Tagore

[daniel 13]

Plămădeşte, dar nu-ţi însuşi. Acţionează, dar nu te implica. Ocroteşte, dar nu domina. Aceasta este adevărata virtute ascunsă. Deşartă gândurile minţii. Lasă pacea să-ţi învăluie inima. Priveşte tumultul făpturilor însufleţite, dar contemplă în el momentul reîntoarcerii lor. Lao Tse

[Vizitator ccfdtig]

" Un om adevarat face binele fără a se gândi la urmări " - G. Calinescu

[Vizitator ccfdtig]

" Când lupți prea mult cu tine însuți te biruie ceilalți "

[Vizitator ccfdtig]

" Ignoranta este cel mai mare rau " - Spiru Haret

[daniel 13]

Să-i cunoşti pe ceilalţi este inteligenţă; să te cunoşti pe tine este pură înţelepciune. Să-i stăpâneşti pe alţii este putere; să te stăpâneşti pe tine este adevărata putere. Dacă realizezi că ai de ajuns, eşti cu adevărat bogat. Lao Tse

[daniel 13]

Cel ce-şi cunoaşte puternicia bărbătească, dar rămâne în slăbiciune feminină, acela este albia lumii.

[Vizitator akephalos2016]

Cand sunt slab, ma gandesc la ea, cand sunt puternic merg la ea, cand nu vreau sa gust viata, beau si plang, insa cand traiesc o iubesc!

[Vizitator gvbolovan]

Cand sunt slab, ma gandesc la ea, cand sunt puternic merg la ea, cand nu vreau sa gust viata, beau si plang, insa cand traiesc o iubesc!

Te referi la muzica rock, este? ;)  :innocent

[Vizitator akephalos2016]

Te referi la muzica rock, este? ;)  :innocent

 

 

I ride a comet, my trail is long to stay....silcence,,,is a heavy stone...I fight the world and take all they can give, there are times my heart goes blow...

[Vizitator ccfdtig]

Nu a existat niciodata nimic ?

 

"Te-ai gândit vreodată la început? La ce anume? întrebi. La acel lucru care a apărut primul, sau care a existat în cel mai timpuriu moment din istorie. Ţi-ai stors vreodată creierii ca să te gândeşti la acest lucru?

Stai puţin, zici, nu este oare posibil ca la început să nu fi existat nimic? Nu este cumva posibil să nu fi existat absolut nimic cu catralioane de ani în urmă? Cu siguranţă, aceasta este o teorie pe care trebuie să o luăm în considerare. Deci haideţi să o analizăm – mai întâi prin analogie.

Să spunem că ai o încăpere mare, de mărimea unui teren de fotbal, care este închisă total. Nu are nici uşi, nici geamuri şi nici găuri în zid; este închisă ermetic. În încăpere nu este nimic, absolut nimic. Nicio singură paticulă de ceva. Nu este nici aer, nici praf, nici lumină deloc. Este o încăpere închisă ermetic, iar înăuntru este întuneric beznă. Ce se întâmplă apoi?

 

Ei bine, să spunem că scopul tău este să creezi ceva – orice – în încăpere. Dar regula este următoarea: nu ai voie să foloseşti nimic din afara acelei încăperi. Deci ce faci? Ei bine, te gândeşti, ce-ar fi să creez o scânteie? Aceasta ar face lumină în încăpere, chiar şi numai pentru o clipă, şi ar însemna că am creat ceva. Da, dar tueşti în afara încăperii. Aşa că acest lucru nu este posibil.

Dar dacă aş putea să teleportez ceva înăuntrul încăperii ca în Star Trek? te întrebi. Din nou, acest lucru nu este permis, pentru că ar însemna să foloseşti lucruri din afara încăperii. Aici este dilema: trebuie să creezi ceva în interiorul încăperii folosind doar ceea ce se găseşte acolo. Iar în cazul nostru, în încăpere nu este nimic.

Te gândeşti că, dacă aşteptăm suficient timp, poate va apărea o particulă minusculă de ceva în interiorul încăperii.

Există trei probleme cu această teorie. Mai întâi, timpul în sine nu face nimic. Evenimentele au loc în timp, dar nu timpul este cel care face ca ele să aibă loc. De exemplu, dacă aştepţi 15 minute pentru ca să se coacă fursecurile, nu cele 15 minute de timp le-a copt, ci căldura din cuptor. Dacă le pui pe tejghea timp de 15 minute, nu se vor coace.

În analogia noastră, avem o încăpere închisă ermetic, care nu are absolut nimic în ea. A aştepta 15 minute nu va schimba situaţia cu nimic. Dar dacă aşteptăm un timp de mai mulţi eoni? întrebi. Un eon reprezintă un mănunchi format din segmente de timp a câte 15 minute fiecare, toate puse împreună. Dacă ai aştepta timp de un eon cu fursecurile tale pe tejghea, le-ar coace acel eon?

 

A doua problemă este aceasta: de ce ar „apărea” pur şi simplu ceva în încăperea goală? Ar trebui să existe un motiv pentru care să apară ceva. Dar în încăpere nu există absolut nimic. Deci care ar fi motivul pentru care lucrurile să nu rămână la fel? Nu există nimic înăuntrul încăperii care să determine apariţia a ceva (şi totuşi motivul trebuie să vină din interiorul încăperii).

Vei zice: ce-ar fi să apară o particulă minusculă de ceva? N-ar avea aceasta şanse mai mari de a se materializa în interiorul încăperii decât ceva mai mare, precum o minge de fotbal?

Aceasta ne duce la a treia problemă, şi anume mărimea. La fel ca şi timpul, mărimea este un concept abstract. Este relativ. Să presupunem că ai trei mingi de baseball, de diferite mărimi. Una are diametrul de 3 metri, alta de 1,5 metri, iar alta este de mărime normală. Care dintre ele are şanse mai mari de a se materiliza în interiorul încăperii?

Mingea de mărime normală? Nu! Şansele ar fi egale pentru toate trei. Mărimea nu ar conta. Nu mărimea este problema. Problema este dacă orice minge de baseball de orice mărime ar apărea pur şi simplu în încăperea noastră goală şi închisă ermetic.

Dacă nu crezi că cea mai mică minge de baseball poate apărea pur şi simplu în încăpere, indiferent de cât de mult timp ar trece, atunci trebuie să concluzionezi că aşa stau lucrurile şi cu un atom. Mărimea nu este o problemă. Posibilitatea ca o particulă mică să se materializeze fără nicio cauză nu este diferită de posibilitatea ca un frigider să se materializeze fără cauză.

 

Acum să ducem analogia noastră mai departe, literalmente. Să luăm încăperea noastră mare şi întunecoasă şi să-i îndepărtăm pereţii. Să o extindem la infinit în toate direcţiile. Nu există nimic în afara încăperii, deoarece încăperea este tot ce există. Punct. Această încăpere infinită şi întunecoasă nu are nici lumină, nici praf, nicio particulă de orice fel, nici aer, niciun element, nicio moleculă. De fapt, o putem numi Nimicul absolut.

Deci iată întrebarea: dacă cu catralioane de ani în urmă nu a existat absolut nimic, nu ar fi şi acum la fel? Ba da. Pentru că ceva – oricât de mic – nu ar putea veni din nimic. Şi astăzi tot nimic ar fi.

Ce ne spune acest lucru? Că nu a existat niciodată un timp în care să nu fi fost absolut nimic. De ce? Pentru că, dacă niciodată n-ar fi existat absolut nimic, nici astăzi n-ar fi existat absolut nimic. Dacă niciodată nu a existat absolut nimic, nu ar fi nimic în afara lui, care să cauzeze existenţa a ceva. Din nou, dacă n-ar fi existat niciodată absolut nimic, acesta ar fi fost cazul şi astăzi.

Cu toate acestea, ceva există. De fapt, multe lucruri există. Tu, de exemplu, eşti ceva ce există, şi încă ceva foarte important. Prin urmare, tu eşti dovada că nu a existat niciodată un timp în care să nu fi fost absolut nimic. Acum, dacă nu a existat niciodată un timp în care să nu fi fost absolut nimic, acest lucru înseamnă că a fost întotdeauna un timp când a existat cel puţin ceva. Ce a fost acel ceva? A fost un singur lucru sau mai multe? A fost un atom? O particulă? O moleculă? O minge de fotbal? O minge de baseball în schimbare? Un frigider? Nişte fursecuri? "

[Vizitator ccfdtig]

Dacă ar fi existat vreodată un timp în care să nu fie absolut nimic, nici astăzi n-ar fi existat absolut nimic. Din moment ce există ceva (tu, de exemplu), înseamnă că nu a existat niciodată un timp în care să nu fie absolut nimic. Dacă ar fi fost aşa, tu nu ai citi acest articol acum. Nici astăzi nu ar fi existat nimic. Prin urmare, nu a existat niciodată un timp în care să nu fi fost absolut nimic. De aceea, întotdeauna a existatceva. Dar ce anume? Dacă ne întoarcem la început de tot, ce a fost acel Ceva care trebuie să fi existat? A fost mai mult decât un Ceva sau doar unul? Şi, privind prin prisma a ceea ce există astăzi, cum arăta acel Ceva?

Haideţi să analizăm mai întâi problema cantităţii. Să ne aducem din nou aminte de încăperea noastră mare, întunecoasă şi închisă ermetic. Imaginează-ţi că înăuntru sunt zece mingi de tenis. Indiferent cât de departe ne putem întoarce în timp, nu a existat nimic decât aceste zece mingi de tenis. Ce se întâmplă mai departe? Să spunem că aşteptăm un an întreg. Ce se află în încăpere? Numai zece mingi de tenis, nu-i aşa? Pentru că nu există nicio altă forţă. Şi noi ştim că zece mingi de tenis obişnuite – indiferent de cât de mult timp trece – nu pot da naştere unor mingi noi sau oricărui alt lucru, de altfel.

Bine, să spunem că au fost doar şase mingi de tenis în încăpere la început. S-ar schimba situaţia? Nu, deloc. Bine, dar dacă au fost un milion de mingi de tenis? Nicio deosebire. Tot ce avem în încăpere sunt mingi de tenis, indiferent cât de multe sunt. Ceea ce descoperim este că importantă nu este cantitatea. Dacă ne întoarcem la începutul tuturor lucrurilor, găsim că nu cantitatea acelui Ceva care trebuie să fi existat este importantă. Sau să fie?

Îndepărtează mingile de tenis. În încăpere avem acum un pui de găină. Aşteptăm un an. Ce găsim în încăpere? Un singur pui, nu-i aşa? Dar dacă am avea o găină şi un cocoş? Dacă aşteptăm un an, ce găsim? Încă vreo câţiva pui! Deci cantitatea este importantă DACĂ în încăpere se găsesc cel puţin două lucruri care să-l producă pe al treilea. Găină + cocoş = pui. Dar cantitatea nu este importantă dacă vorbim despre cel puţin două lucruri care nu pot produce un al treilea. Minge de tenis + minge de fotbal = nimic.

 

Aşadar, importantă nu este cantitatea, cât calitatea. Ce calităţi posedă acel Ceva? Poate da el naştere altor lucruri? Să ne întoarcem la puii noştri, dar să fim foarte exacţi, întrucât acesta ar fi şi cazul la începutul începuturilor. În încăpere avem o găină şi un cocoş. Ei se află în locuri diferite ale încăperii, suspendaţi în nimic. Vor produce ei alţi pui? Nu. De ce? Pentru că nu există un mediu prielnic. Nu există nimic altceva în încăpere decât găina şi cocoşul. Ei nu au aer pe care să-l respire sau în care să zboare, nu au pământ pe care să meargă şi nici o substanţă cu care să se hrănească. Nu pot mânca, nu pot merge, nu pot zbura şi nu pot respira. Mediul în care se găsesc nu este decât nimic absolut. Prin urmare, nu avem nici pui. Puii nu pot exista şi nu se pot reproduce fără un anumit mediu. Într-un mediu potrivit, ar putea da naştere altor pui. Iar într-un mediu care are un efect dăunător asupra lor, poate s-ar putea – deşi pare absurd – schimba în timp într-un alt fel de pui. Ceva de genul unei vidre sau al unei girafe.

Deci avem o încăpere fără mediu. De aceea avem nevoie de Ceva care să existe independent de mediu. Ceva care să nu aibă nevoie de aer, de hrană sau de apă pentru a supravieţui. Aceasta ar descalifica orice vietate prezentă de pe pământ. Dar ce putem spune despre lucruri neînsufleţite? Este adevărat că ele nu au nevoie de un mediu, însă ne-am afla în aceeaşi situaţie în care am fost cu mingile de tenis. Materia neînsufleţită nu produce nimic. Să spunem că, în loc de zece mingi de tenis, ai un miliard de molecule de hidrogen. Ce se întâmplă atunci? În timp, nu vei avea nimic mai mult decât un miliard de molecule de hidrogen.

Dacă tot vorbim despre materie moartă, să analizăm şi de ce avem nevoie pentru ca aceasta să existe. Ai auzit vreodată de Supercollider? Cu ani în urmă, guvernul (american, n.tr.) s-a angajat într-un proiect prin care să creeze materie. S-a construit un tunel subteran lung de kilometri, în care atomii urmau să circule cu o viteză supersonică şi să se ciocnească apoi unii de alţii pentru a crea o particulă foarte mică. Toate acestea pentru cea mai mică şi mai microscopică bucăţică de materie. Ce ne spune acest lucru? Că ilustraţia noastră cu cele zece mingi de tenis nu este nici pe departe la fel de uşoară precum sună. Ar fi necesară o cantitate EXTRAORDINARĂ de energie doar pentru a produce o singură minge de tenis din nimic. Şi tot ce avem este nimicul. Încăperea nu are absolut nimic în ea.

 

Prin urmare, acel Ceva care a existat la început trebuie să poată exista independent de orice altceva. Trebuie să fie autosuficient în totalitate. Pentru că era singur la început. Şi nu avea nevoie de niciun mediu în care să existe.

În al doilea rând, acel Ceva care a existat la început trebuie să aibă capacitatea de a crea altceva n afara Sa. Pentru că, dacă nu poate, acel Ceva ar fi tot ce există şi astăzi. Dar astăzi există şi altceva. Tu, de exemplu.

În al treilea rând, pentru a produce altceva – din nimic – este necesară o cantitate incredibilă de energie. Prin urmare, acel Ceva trebuie să aibă la dispoziţie o putere foarte mare. Dacă noi avem nevoie de kilometri întregi de tunel şi de toată energia pe care o putem obţine doar pentru a produce cea mai mică particulă, de câtă energie este nevoie pentru a produce materia din Univers?

Să ne întoarcem la încăperea noastră. Să spunem că avem o minge de tenis foarte specială înăuntru. Ea poate produce alte mingi de tenis. Are atâta putere şi energie. Este pe deplin autosuficientă, nu are nevoie de nimic altceva pentru a exista, fiindcă Ea este tot ce există. Această minge de tenis este Eternul ceva. Să spunem că mingea de tenis produce o altă minge de tenis. Dacă le raportăm la TIMP, spre exemplu, care dintre cele două va fi mai importantă? Mingea 1. Ea este Eternul ceva. Ea a existat dintotdeauna. Mingea 2, pe de altă parte, a venit în existenţă atunci când a fost produsă de Mingea 1. Deci, în raport cu timpul, una este finită, cealaltă este infinită.

 

Care dintre cele două va fi mai imporantă în raport cu PUTEREA? Din nou, Mingea 1. Ea are capacitatea de a produce Mingea 2 din nimic – ceea ce înseamnă că are capacitatea şi de a o distruge. Deci Mingea 1 are mult mai multă putere decât Mingea 2. De fapt, Mingea 2 trebuie să depindă tot timpul de Mingea 1 pentru însăşi existenţa sa.

Dar dacă Mingea 1 împarte ceva din puterea sa cu Mingea 2 – suficientă încât să distrugă Mingea 1? Atunci Mingea 2 ar fi mai importantă, deoarece Mingea 1 ar înceta să existe, nu-i aşa? Există aici o problemă. Dacă Mingea 1 ar împărţi ceva din puterea sa cu Mingea 2, ar fi tot puterea Mingii 1. Întrebarea care se pune este dacă Mingea 1 şi-ar putea folosi puterea pentru a se distruge pe sine. Mai întâi, pentru a-şi folosi puterea, Mingea 1 trebuie să existe. În al doilea rând, Mingea 1 este atât de puternică, încât orice lucru care ar putea fi făcut, poate fi făcut numai de ea. Dar nu este posibil ca Mingea 1 să înceteze să existe, de aceea ea nu poate pune capăt propriei existenţe. Mingii 1 nu-i poate fi luată înapoi existenţa, întrucât ea nu a fost adusă în existenţă. Mingea 1 a existat dintotdeauna. Ea este Eternul ceva. Este existenţa. Este viaţa, viaţa infinită. Pentru ca Mingea 1 să fie distrusă, ar trebui să existe ceva şi mai mare. Dar nu există nimic mai mare decât ea şi nici nu ar putea exista vreodată. Ea există fără a avea nevoie de altceva. De aceea, ea nu poate fi schimbată de nicio forţă exterioară. Ea nu poate avea sfârşit, pentru că nu are început. Aşa este ea şi acest lucru nu poate fi schimbat. Ea nu poate înceta să existe, deoarece EXISTENŢA este însăşi natura sa. În acest sens, ea este incoruptibilă.

 

Ceea ce observăm este aceasta: acel Ceva de la început va fi întotdeauna mai mare decât acel Altceva pe care îl creează. Ceva există prin sine. Altceva are nevoie ca Ceva să existe. Astfel, Altceva are nevoi. De aceea, Altceva îi este inferior lui Ceva şi îi va fi întotdeauna, pentru că Eternul ceva nu are nevoie de altceva.

Ceva ar putea crea Altceva care să fie în anumite privinţe ca el, dar – indiferent de ce anume – Altceva va fi întotdeauna diferit de Ceva în alte privinţe. Eternul ceva va fi întotdeuna mai mare în raport cu timpul şi puterea. Astfel, Eternul ceva nu poate crea ceva identic cu Sine. Numai el a existat dintotdeauna. Numai el poate exista independent de altceva.

[Vizitator ccfdtig]

Există un Ceva etern. Întotdeauna a existat ceva. Ceva nu are început. Dacă acest Ceva are nevoi, le poate împlini singur. El nu are nevoie de nimic altceva pentru a exista. Şi nu poate crea ceva egal sau mai mare decât sine. Orice lucru pe care îl creează nu este etern. De aceea, Eternul ceva nu poate crea un alt etern ceva. El va fi întotdeuna mai mare decât orice altceva care există.

Acum, ar putea fi acest Etern ceva plural? Posibil. Să spunem că la început au fost cinci Eterni ceva. Dar, dacă aşa ar sta lucrurile, cei cinci ar fi egali în raport cu timpul şi puterea. Toţi ar fi necreaţi, eterni, capabili să facă orice este posibil să se facă. Acest lucru ne arată din nou că nu cantitatea, ci calitatea contează.

Deci ce ştim despre Eternul (Eternii) ceva? Că nu este singur. Deoarece există şi altceva. Tu, de exemplu. Acum trebuie să te întrebi dacă tu eşti Eternul ceva sau unul dintre Eternii ceva. Dacă da, atunci tu nu ai început, nu ai nevoi pe care să nu le poţi împlini singur şi ai capacitatea să faci orice lucru care ar putea fi făcut. Eşti tu acela? Dacă nu, atunci cu sigurană eşti altceva, nu Eternul ceva şi nici unul dintre Eternii ceva.

 

Să ne întoarcem la încăperea noastră mare, goală şi întunecată. Să spunem acum că înăuntru se află o moleculă de hidrogen şi una de azot. De dragul argumentului, să spunem că aceştia sunt Eternii ceva. Ei au existat dintotdeauna. Ei pot face orice poate fi făcut. Deci, Ei decid să creeze altceva, deoarece Ei sunt singurele lucruri care există în încăpere. Dar stai, pot decide hidrogenul şi azotul ceva? Pentru a fi Eternii ceva, Ei TREBUIE să aibă capacitatea de a lua decizii. Gândeşte-te la acest lucru. Eternul ceva trebuie să aleagă să schimbe lucrurile. Eternul ceva este veşnic. El a existat întotdeauna independent ce alceva. Şi mai important, El a existat întotdeauna singur. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că nimic nu poate avea loc fără ca Eternul ceva să fie de acord.

Eternul ceva este tot ce există, punct. De aceea, singurul lucru care există şi care poate face ca Eternul ceva să nu mai fie singur este Eternul ceva însuşi. Nu poate exista nicio forţă în afara Eternului ceva, pentru că Eternul ceva este tot ce există. Aşadar, dacă o moleculă de hidrogen şi una de azot sunt Eternii ceva, nici o forţă din afară nu-i poate dirija. Ei sunt tot ce există. Ei sunt singura forţă care există. Întrucât Ei sunt singura forţă care există, numai Ei pot să facă să nu mai fie singuri. Nu există nimic altceva care, în mod arbitrar şi din întâmplare, să-i influenţeze să creeze altceva. Altceva nu poate fi creat din întâmplare. De ce? Pentru că, dacă ar fi să se întâmple astfel, „întâmplarea” ar trebui să învingă moleculele de hidrogen şi de azot. Pe când Ele sunt tot ce există. Orice poate fi făcut poate fi făcut de Ele. „Întâmplrea” este altceva. Altceva nu poate învinge Eternul ceva. De fapt, la acest stadiu, întâmplarea nici nu există. Dacă întâmplarea este ceva în afara Eternului ceva, atunci ea nu poate exista decât dacă este creată de Eternul ceva. Dar, chiar dacă întâmplarea ar fi creată de către Eternul ceva, din moment ce este altceva, ar fi întotdeauna inferioară Acestuia. Prin urmare, dacă altceva este creat, este creat prin puterea şi VOINŢA Eternului ceva. Altceva poate apărea din întâmplare numai dacă întâmplarea a fost creată înainte de acel altceva. Dar întâmplarea însăşi nu poate fi creată de întâmplare. Ar trebui să fie creată prin voinţa Eternului ceva.

Ce ne spune acest lucru despre moleculele noastre de hidrogen şi de azot? Că Ele nu sunt doar Eternul (Eternii) ceva, ci că sunt persoane. Ele au voinţă. Adică, trebuie să aibă capacitatea de a alege. De aceea, Ele sunt personale.

 

Din nou, de ce trebuie să aibă Eternul ceva capacitatea de a alege? Gândeşte-te la încăperea goală, care are în ea numai moleculele de hidrogen şi de azot. Ele reprezintă Eternii ceva. Ele singure există în încăpere şi există dintotdeauna. Ele există total independent de altceva. Nu au nevoie de altceva pentru a supravieţui. De aceea, dacă Ele creează altceva, nu o fac din necesitate (din instinctul de supravieţuire, aşa cum vedem la animale). De asemenea, dacă creează altceva, nu va fi din întâmplare decât dacă au creat întâmplarea mai întâi. Întâmplarea este o forţă, dar Eternii ceva (cele două molecule) sunt singura forţă care există.

Mai mult, moleculele nu pot fi nişte simple maşinării. Maşinăriile sunt construite şi programate de o anumită forţă exterioară. Dar moleculele (Eternii ceva) sunt singura forţă care există. Nu există nicio altă forţă în afara lor. De aceea, dacă Ele creează altceva în încăpere, motivul pentru această creaţie trebuie să se regăsească în Ele, întrucât nu există nicio altă forţă. Nu există în încăpere nimic altceva în afară de Ele. Ele nu sunt forţate de instinct, întâmplare, necesitate sau de voinţa altuia să creeze ceva. Nu sunt controlate de nimeni. Orice fac, dac din motive proprii. Acest motiv nu poate fi altceva decât propria voinţă. Ele trebuie să aleagă să creeze ceva, pentru că altfel nimic altceva nu va exista. Ele vor rămâne singure în încăpere pentru totdeauna dacă nu decid să creeze altceva. Ele trebuie să deţină mai mult decât putere pentru a crea ceva. La un moment dat, diferit de orice alt moment în care au existat singure, Ele trebuie să decidă să-şi folosească puterea pentru a crea ceva. Dacă nu au voinţă (precum mingile de tenis despre care am vorbit într-un articol anterior), atunci puterea lor nu va fi niciodată folosită pentru a crea ceva. Puterea lor va fi folosită numai pentru a-şi prelungi propria existenţă. Şi vor rămâne singure pentru totdeauna.

Eternul ceva a existat singur dintotdeauna. De aceea, Eternul ceva trebuie să aibă un motiv pentru ca aceasta să se schimbe. Dacă există altceva, există datorită Eternului ceva, există pentru că Eternul ceva a ales să nu mai fie singur. Dacă motivul pentru altceva nu se regăseşte în Eternul ceva, atunci nu va exista niciodată altceva. Pentru că, la un moment dat, Eternul ceva era tot ce exista.

 

Dar noi ştim că există şi altceva. De aceea, Eternul ceva trebuie să aibă capacitatea de a decide să-şi folosească puterea. Trebuie să aibă capacitatea de a alege să creeze altceva în afară de sine. Din moment ce are voinţă¹, Eternul ceva este personal. Acest lucru înseamnă că Eternul ceva este de fapt Eternul Cineva.

Eternul Cineva nu este condus de instinct pentru a supravieţui, fiindcă oricum nu are nevoi şi nu poate înceta să existe. De asemenea, Eternul Cineva nu creează prin întâmplare decât dacă a creat mai întâi întâmplarea. Întâmplarea este o forţă care trebuie creată de Eternul ceva, altfel ea nu există. În cele din urmă, Eternul Cineva nu este o maşinărie. Nu există nimeni altcineva în afară de sine, care să-l forţeze sau să-l programeze să facă ceva.

[Vizitator]

Sincer....

Cred ca oricine are altCEVA mai bun de facut decat sa citeasca TOT ce ai scris tu!

 

Eu am rezistat primele 2 randuri.

[Vizitator ccfdtig]

:) it' ok...eu doar mi-am amintit de ele (articole) si am zis sa impartasesc...precum au facut-o si altii cu mine.

Cel ce-si face timp a citi, in general vorbind, nu e o pierdere de timp. ;)

[Vizitator akephalos2016]

"...E bolnav dom' doctor? Ce are?.

- Nu are nimic, doamna! E doar indragostit!" 

[Vizitator ccfdtig]

Femeia este ca apa.:)

Poate fi o apa statatoare dulce, poate fi o apa curgatoare dulce, poate fi o apa statatoare sarata, poate fi o mare, poate fi un ocean.

Barbatul trebuie sa cunoasca in ce ape se scalda. Trebuie sa intuiasca si sa observe cand femeia este izvor, rau, fluviu, mare, ocean.

Barbatul confunda, deoarece ii este sete. Astfel bea din apa sarata uneori crezand ca bea din apa dulce.

Barbatul trebuie sa cunoasca starile femeii. Sa nu se arunce in valurile marii sau oceanului.

Trebuie sa astepte momentul cand apa e buna de baut dar si de scaldat in ea. :)

De aici confuzia multora...crezand ca orice apa ii buna de baut...oricand.