Mai iubeste cineva poezia?

[forbidden_desire]

 

ecstasy approaches.

 

hmmmmmmmmmmmmmmmmm. naughty! 

 

glad you like it :)

[peitho]

glad you like it :)

 

e cu limbi, obraznicii, alea, alea...:))))))))))))) 

da' nu vreau s-o trag in mizer, ca cine stie ce mai zic pe sleau! :)

[forbidden_desire]

da' nu vreau s-o trag in mizer, ca cine stie ce mai zic pe sleau! :)

de-aia s-a inventat poezia... sa putem spune ce nu putem spune altfel  :)

[peitho]

de-aia s-a inventat poezia... sa putem spune ce nu putem spune altfel  :)

 

ca sa ne imbracam in mister, ca niste zei, ce cred ca suntem? 

[forbidden_desire]

ca sa ne imbracam in mister, ca niste zei, ce cred ca suntem? 

 

:)

 

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. 

Eu stăteam la o margine-a orei,

tu - la cealaltă,

ca două toarte de amforă. 

Numai cuvintele zburau intre noi,

înainte şi înapoi. 

Vârtejul lor putea fi aproape zărit,

şi deodată,

îmi lăsam un genunchi,

iar cotul mi-infigeam în pământ,

numai ca să privesc iarba-nclinată

de caderea vreunui cuvânt,

ca pe sub laba unui leu alergând. 

Cuvintele se roteau, se roteau între noi,

înainte şi înapoi,

şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât

repetau, într-un vârtej aproape văzut,

structura materiei, de la-nceput.

 

Nichita...

[humanoid_carbon_unit]

de-aia s-a inventat poezia... sa putem spune ce nu putem spune altfel  :)

 

asta pana a aparut pornhub 

[forbidden_desire]

asta pana a aparut pornhub 

 

  :laugh2

pan' aci i-a fost poeziei

[humanoid_carbon_unit]

  :laugh2

pan' aci i-a fost poeziei

 

poezia e doar un mijloc

[forbidden_desire]

Ultima scrisoare

Mihai Beniuc

 

Sfârșitul a venit fără de veste.

Ești fericită? Văd că porți inel.

Am ințeles. Voi trage dungă peste

Nădejdea inutilă. Fă la fel.

 

Nici un cuvant. Nu-mi spune că-i o forma, 

Cunosc însemnatatea ei deplin.

Știu, voi aveți in viață altă normă, 

Eu însă-n fața normei nu mă-nchin.

 

Nu te mai cânt în versuri niciodată, 

În drumul tău mai mult nu am să ies, 

Nu-ți fac reproșuri, nu ești vinovată

Și n-am să spun că nu m-ai înțeles.

 

A fost desigur numai o greșeală, 

Putea să fie mult, nimic n-a fost.

În veșnicia mea de plictiseală

Tot nu-mi inchipui că puneai un rost.

 

Și totuși, totusi, câteva atingeri

Au fost de-ajuns să-mi deie amețeli, 

Vedeam văzduhul fluturând de îngeri, 

Lumină-n seara mea de îndoieli.

 

Când degete de Midas am pus magic

Pe fragedă ființă ta de lut, 

Suna în mine murmurul pelagic

Al sfintelor creații de-nceput.

 

Vedeam cum peste vremuri se înalță

Statuia ta de aur greu, masiv, 

Cum serioase veacuri se descalță

Și-ngenuncheate rânduri submisiv,

 

La soclul tău dumnezeisc așteaptă

Să le intinzi c-un zâmbet liniștit

Spre sărutare adorata dreaptă, 

‘Nainte de-a se șterge-n infinit.

 

O, de-am fi stat alături doar o oră, 

Ai fi ramas în auriul vis

Ca o eternă, roză auroră

De ne-nțeles, de nedescris.

 

Ireversibil s-a-ncheiat povestea

Și nici nu știu de ai să mai citești

Din întâmplare rândurile-acestea

În care-aș vrea să fii ce nu mai ești.

 

N-am să strivesc eu visul sub picioare, 

N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.

Aș fi putut să spun : « Ești ca oricare” ...

Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

 

De-ar fi mocirla-n jurul tău cât haul, 

Tu vei rămâne nufărul de nea

Ce-l oglindește beat de pofte tăul, 

Ce-l ține candid amintirea mea.

 

Vei fi acolo veșnic ne-ntinată, 

Te voi iubi mereu fără cuvânt, 

Și lumea n-o să știe niciodată

De ce nu pot mai mult femei să cânt.

[forbidden_desire]

cumva, cred ca poezia asta se potrivește aici, unde dragostea - sau iluzia ei - se măsoară în ore :)

 

Destin

Romulus Vulpescu

 

Noi ne iubim în paturi de-mprumut,

Pe-o canapea îngustă, fără pernă, 

Crezând că aventura de-un minut

Devine lesne "dragoste eternă".

 

Noi ne iubim pe scenă, -ntr-un decor,

Pe-un sac - umplut cu paie - dintr-o piesă.

Eu par un ceas truver rătăcitor, 

Tu ești o oră magică prințesă.

 

Sperăm cu disperare amândoi

Că ni-e deajuns o-mbrățișare-n fugă

Și că statutul nostru de eroi

Nu poate-apoteoza să-l distrugă.

 

Noi ne iubim visându-ne-n secret

Perechea pasionată și celebră,

Trăind în moarte, fără de regret, 

Un scurt și iluzoriu act de febră.

 

Noi ne iubim... dar cuplu consacrat, 

Culcat calm, în culcuș fără alarme, 

Am deveni doar într-un simplu pat

În care-am învăța cum se și doarme...

[machucambo]

cumva, cred ca poezia asta se potrivește aici, unde dragostea - sau iluzia ei - se măsoară în ore :)

 

Destin

Romulus Vulpescu

 

Noi ne iubim în paturi de-mprumut,

Pe-o canapea îngustă, fără pernă, 

Crezând că aventura de-un minut

Devine lesne "dragoste eternă".

 

Noi ne iubim pe scenă, -ntr-un decor,

Pe-un sac - umplut cu paie - dintr-o piesă.

Eu par un ceas truver rătăcitor, 

Tu ești o oră magică prințesă.

 

Sperăm cu disperare amândoi

Că ni-e deajuns o-mbrățișare-n fugă

Și că statutul nostru de eroi

Nu poate-apoteoza să-l distrugă.

 

Noi ne iubim visându-ne-n secret

Perechea pasionată și celebră,

Trăind în moarte, fără de regret, 

Un scurt și iluzoriu act de febră.

 

Noi ne iubim... dar cuplu consacrat, 

Culcat calm, în culcuș fără alarme, 

Am deveni doar într-un simplu pat

În care-am învăța cum se și doarme...

Penalo !

[aristidemsc]

😊

[Vizitator batranul george]

picoane cum ai dat tu punct pentru niste versuri de Beniuc? E ca si cum ai fi punctat niste versuri scrise de un poet PSD-ist.

[Vizitator]

 

 

Rudyard Kipling – Dacă

 

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd

ªi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,

Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred

ªi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

 

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,

Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,

Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând

ªi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

 

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,

Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,

Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci

ªi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

 

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt

Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,

Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,

De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

 

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale

Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,

ªi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale

Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

 

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui

Să te slujească încă peste puterea lor,

Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i

Afară de voinţa ce le impune spor,

 

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,

ªi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,

Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,

Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

 

Dacă ajungi să umpli minutul trecător

Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

 

Mereu,

Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor

ªi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

[Vizitator batranul george]

opaaaa

[Vizitator]

opaaaa

Opaaa..

[Vizitator]

E clar

[Vizitator]

E clar

Mareane, panica cu rosi ,vrei?

[humanoid_carbon_unit]

nu fiti haini

dati mancare la gaini

ca si ele ne da noua

lapte carne branza oua

[Vizitator]

Mareane, panica cu rosi ,vrei?

Sigur , moartea mea :)

[Vizitator]

Sigur , moartea mea :)

Te puuup :*

[Vizitator]

Te puuup :*

:*

[Vizitator batranul george]

Te puuup :*

 pe el doar il pupi, da?

[Vizitator]

pe el doar il pupi, da?

Clar

[Vizitator]

pe el doar il pupi, da?

Nimic mai mult.

 

Pe tine .....