🌜"Colțul de cultură" 🌛

[nightstar]

Acum 1 minut, deliaro_deep a spus:

Chestiile astea nu atrag.... bârfa si aiurelile da:)))

 

Din păcate am ajuns la un nivel foarte avansat de degradare a societății... Nu sunt eu un mare cult nici filozof sunt alții mai școliți ca mine aici pe forum și nu contest asta, tot respectul pt ei, dar eu trăiesc pe principii bazice, old school, probabil și din această cauză nu pot sa adaug sau sa gust unele glume de bășcălie care prind la publicul acesta monden... Sorry așa sunt eu mai de prost gust ! 😅

[NowhereMan]

1 hour ago, nightstar said:

Vad că acest topic a rămas dat uitării, cred că este timpul sa îl resuscităm. Nu știam unde sa postez deoarece sfârșitul poveștii este trist de comic si cred că face parte din ciclul vieții noastre a tuturor...😔

https://vm.tiktok.com/ZMYjVjYCA/

O mai auzisem, dar e draguta si frumos povestita 🙂

Alta povestioara / exercitiu de gandire care mi-a placut: scuze daca s-a mai postat.

Quote

Erai pe drum spre casă când ai murit.
A fost un accident de maşină. Nimic remarcabil, dar totuși fatal. Ai lăsat în urmă o soţie şi doi copii. N-ai suferit mult. Paramedicii au încercat din răsputeri să te salveze, dar fără succes. Corpul ţi-a fost pur şi simplu spulberat; mai bine că ai murit, crede-mă.
Şi atunci, m-ai întâlnit pe mine.
"Ce... s-a întâmplat?" ai întrebat. "Unde sunt?"
"Ai murit," ţi-am răspuns fără ocolişuri. N-avea rost să te iau cu binişorul.
"Era... un camion... şi a derapat..."
"Mda," am zis.
"Am... am murit?"
"Da. Dar nu fi supărat. Toată lumea moare." am răspuns.
Te-ai uitat împrejur. Nu era nimic. Numai tu şi cu mine.
"Ce este asta?" ai întrebat. "Asta-i viaţa de apoi?"
"Mai mult sau mai puțin" am răspuns.
"Cine eşti tu, Dumnezeu?" ai întrebat.
"Da, eu sunt Dumnezeu." am răspuns.
"Copiii mei... şi soţia mea..." ai început să zici.
"Ce-i cu ei?"
"Or să fie bine?"
"Hai c-am văzut-o şi pe asta," am zis. "Tocmai ai murit şi-ți faci griji pentru familia ta. Asta-mi place."
M-ai privit cu fascinaţie. Nu mă vedeai ca pe Dumnezeu. Mă vedeai ca pe un, sau o, oarecare. Poate cineva cu un pic de autoritate. Mai mult ca pe un prof de liceu, decât ca pe Cel Atotputernic.
"Nu te-ngrijora," ţi-am zis. "Se vor descurca. Copiii îşi vor aminti de tine ca fiind perfect. N-au avut timp să ajungă să te disprețuiască. Soţia ta va plânge la exterior, dar sufleteşte va fi eliberată. Să fiu sincer, căsătoria voastră se destrăma. Ca o consolare, să ştii că soţia ta se va simţi vinovată de faptul că se simte eliberată."
"Aha," ai zis. "Şi... ce se-ntâmplă acuma? Mă duc în Ceruri, sau în Iad, sau unde...?"
"Niciuna," ţi-am răspuns. "Vei fi re-încarnat."
"Aha, aveau dreptate Hindușii." ai zis.
"Toate religiile au dreptate, în felul lor," am zis. "Vino cu mine."
"Unde mergem?" ai întrebat în timp ce mergeam împreună prin neant.
"Nicăieri," ţi-am răspuns. "Dar este plăcut să vorbeşti în timp ce mergi."
"Şi atunci care este sensul?" ai întrebat. "Când mă renasc, am să uit totul, nu-i aşa? Ca un bebeluş. Toate experienţele şi tot ce am făcut în viaţa aceasta nu vor conta."
"Nu-i chiar aşa." am zis. "Ai înlăuntrul tău toate cunoştinţele şi toate experienţele din vieţile tale anterioare. Doar că nu-ţi aduci aminte de ele chiar acum."
M-am oprit din mers, şi mi-am pus mâinile pe umerii tăi. "Nici nu-ţi imaginezi cât de frumos şi magnific si gigantic este sufletul tău. Mintea umană poate să conţină doar o bucăţică mică din ceea ce eşti tu cu adevărat. E ca şi cum ţi-ai băga un deget intr-un pahar cu apă, ca să vezi dacă apa este caldă sau rece. Pui o bucăţică din tine în container, şi când o iei înapoi ai acumulat toate experienţele pe care le-a avut."
"Ai fost în omul acesta pentru 48 de ani, aşa că n-ai avut timp să descoperi toată conştienţa ta imensă. Dacă mai stăm mult pe aici, ai să-ţi amintești tot. Dar n-are rost să facem asta între două vieţi."
"Şi atunci, câte vieţi am trăit?"
"Ah... multe, nenumărat de multe și diferite vieţi." am răspuns. "Acum, vei fi o ţărăncuţă chineză in anul 540."
"Stai aşa... ce zici...?" ai început să te bâlbâi. "Mă trimiţi înapoi în timp?"
"Da, tehnic vorbind. Timpul, așa cum îl știi, există numai la tine în univers. De unde vin eu, lucrurile sunt diferite."
"De... de unde eşti tu?" ai întrebat.
"A, bineînţeles că sunt şi eu de undeva." am răspuns. "De undeva din altă parte. Şi mai sunt alții ca mine. Sunt sigur că ai vrea să afli cum e acolo, dar sincer îţi spun că n-ai să înţelegi."
"Ah...," ai zis un pic amărât. "Ia stai aşa. Dacă mă re-încarnez în alt timp, aş putea să interacţionez cu mine însumi la un moment dat."
"Bineînţeles. Aşa se întâmplă mereu. Şi amândouă vieţile tale sunt conştiente doar de ele însele; nici nu-şi dau seama una de alta, sau ce se întâmplă."
"Şi atunci care-i rostul lor?"
"Serios?" am spus. "Chiar mă întrebi care-i rostul vieţii? Nu este cam banală întrebarea?"
"Păi, este o întrebare rezonabilă," ai persistat.
M-am uitat în ochii tăi. "Rostul vieţii, şi motivul pentru care am creat acest univers, este ca tu să te maturizezi."
"Cum adică, omenirea? Vrei ca noi să ne maturizăm?"
"Nu, doar tu. Am făcut acest univers întreg doar pentru tine. Cu fiecare viaţă pe care o trăieşti, creşti şi te maturizezi şi devii o inteligenţă mai mare."
"Doar eu singur? Şi ce se întâmplă cu toți ceilalți?"
"Nu există ceilalți." ţi-am răspuns. "În acest univers suntem doar eu și cu tine."
Te-ai uitat la mine pierdut. "Dar restul oamenilor de pe pamânt..."
"Toţi sunt tu. Diferite re-încarnări ale tale."
"Stai puțin. Eu sunt toţi oamenii?!"
"Acum ai înţeles!" am zis, şi te-am bătut uşor pe umăr.
"Eu sunt fiecare fiinţă umană care a trăit?"
"Sau care va trăi, da."
"Eu sunt Abraham Lincoln?”
"Eşti în acelaşi timp şi John Wilkes Booth, care l-a ucis" am adăugat.
"Eu sunt Hitler?" ai întrebat îngrozit.
"Şi milioanele de persoane pe care le-a omorât."
"Eu sunt Iisus?"
"Da, si eşti şi toţi cei care l-au urmat."
Ai amuţit.
"De câteori ai asuprit pe cineva, te-ai asuprit pe tine însuţi." ți-am spus. "Fiecare act de bunătate pe care l-ai făcut, ți l-ai făcut ție. Orice moment fericit sau trist, trăit de vreun om, a fost sau va fi trăit de tine."
Ai stat şi te-ai gândit lung.
"Dar de ce?" ai întrebat. "De ce faci toate acestea?"
"Pentru că într-o zi, vei deveni ca şi mine. Căci asta eşti. Eşti din seminția mea. Eşti copilul meu."
"Ce..!?" ai zis neîncrezător. "Vrei să spui că eu sunt un dumnezeu?"
"Nu, nu încă. Eşti un fetus, şi eşti încă în creştere. Odată ce ai trăit toate vieţile omeneşti din toate timpurile, vei fi crescut de ajuns ca să te naşti."
"Deci tot acest univers, este..."
"Doar un ou." am răspuns. "Acum e timpul să te trimit în viaţa următoare."
Şi te-am trimis.

The Egg / Oul
By: Andy Weir

 

[Vizitator SinnerBoy]

-Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața-

nstareț Tadei de Vitovnița 

ed. Predania 

[nkuoct88]

Acum 9 ore, nightstar a spus:

Din păcate am ajuns la un nivel foarte avansat de degradare a societății... Nu sunt eu un mare cult nici filozof sunt alții mai școliți ca mine aici pe forum și nu contest asta, tot respectul pt ei, dar eu trăiesc pe principii bazice, old school, probabil și din această cauză nu pot sa adaug sau sa gust unele glume de bășcălie care prind la publicul acesta monden... Sorry așa sunt eu mai de prost gust ! 😅

Si cand ma rog a fost societatea mai putin degradata? Adica neprihanita?

 

[deliaro_deep]

[deliaro_deep]

[deliaro_deep]

Nu aveti permisiunea ca sa vizualizati acest video! Ca sa puteti vedea video-uri cu escorte trebuie sa aveti un abonament Premium. Click AICI pentru UPGRADE.