De supărare că l-a înşelat nevasta, a mers pe jos două luni!

[extrovertitu']

Toată lumea lui Vasile, un bărbat din Satu Mare, care este confecţioner la o fabrică de la marginea oraşului (unde câştigă 1.300 de lei pe lună), s-a dat peste cap pe 2 iunie.

“Am venit mai devreme acasă. Am scăpat pe la ora 15.00, cred că am făcut o oră până la bloc. Acolo am prins-o pe soţie, Ana Maria, cu altul. Am simţit că a picat cerul pe mine! L-am aruncat pe ăla afară, i-am dat o palmă peste ceafă şi un şut în fund! A ieşit scandal, au aflat vecinii, cred că ştie tot oraşul, fiindcă Satu Mare este cât un sfert dintr-un cartier bucureştean. Am decis să plec de-acasă. M-am blocat cu nervii! Fiecare reacţionează în felul lui. Sunt alţii care îşi omoară soţia şi intră la puşcărie. Eu sunt un om calm de felul meu şi am decis să plec de-acasă. Mi-am luat lumea-n cap. În Bucureşti am ajuns sâmbătă (n.r. - discuţia a avut loc pe 31 iulie, în Gara de Nord)”, spune bărbatul, pe care îl podideşte plânsul, dar face eforturi să se abţină.

Drumul Satu Mare-Bucureşti a fost plin de gânduri negre. S-a transformat, treptat, într-o lecţie de supravieţuire, cu întâmplări care ar putea deveni uşor episoadele unui film. “Am vrut să mă sinucid. Mă omor acolo unde voi obosi, aşa m-am gândit. Nu mai conta nimic. Am vrut să plec cât mai departe de ea, deşi m-am gândit şi la copii. Am plecat de-acasă fără nici un ban, fără acte, fără telefon, doar cu hainele de pe mine. La un moment dat, am pierdut şirul zilelor şi m-am speriat. Mi-am propus să ţin data, să rămân şi eu om! Am plecat la drum, eram un fel de drogat, nu ştiam ce fac. Eram nervos, eu, care sunt un tip calm, căruia îi place să meargă la pescuit. Vă daţi seama, om liniştit, la 45 de ani, să ai parte de aşa ceva? Dacă nu aţi trăit, nu aveţi cum să vă puneţi în situaţia mea”.

Povestea drumului este una de roman. “Am plecat din Satu Mare, am mers vreo 20 de kilometri, apoi a trebuit să mă culc. Dormeam în căpiţe de fân. Cu maşina am mers doar de trei ori, pe toată durata drumului. M-a luat o maşină 4 kilometri, cu altă ocazie, un taximetrist a oprit şi m-a dus 6 kilometri, până în centrul Sibiului, apoi de la Azuga la Bucureşti m-au adus nişte domni. În Sibiu, ţin minte că am ajuns într- o sâmbătă. Nu am stat prea mult, nu aveam răbdare. Gândul era să merg tot în faţă. Pe drumul dintre Sibiu şi Braşov, un ţigan din Dobirca a oprit şi s-a oferit să îmi dea de muncă. A zis să îl ajut la cosit, că face insulină, e bolnav, şi să îl mai ajut să pună lâna în saci. M-am prins după patru zile că e cacealma, când i-am cerut doi lei, să-mi iau săpun, să mă spăl. Dormeam într-un hambar, o odaie unde erau pisici şi găini. Mă certa că miros urât, i-am spus că de la transpiraţie, că nu mă spăl, şi de la urina de pe lâna pe care o băgam în saci. Nu puteam să miros a trandafiri. Am plecat de la el când am văzut ce fel de om este”.

A slăbit 20 de kilograme

În Braşov a zăbovit o săptămână: “Dormeam pe unde apucam. Stăteam pe la gară, unde m-am întâlnit cu un cerşetor. L-am cărat două zile după mine, mă tot ruga să-l urc în trenul de Topliţa, că nu are un picior şi se mişca greu. Am mers cu el cu trenul, să-l ajut. Nu m-a păcălit doar pe mine, ci pe mai multă lume. În Topliţa am dormit în faţa bisericii. L-am lăsat, că nu puteam sta după un cerşetor. Eu nu venisem după aşa ceva. M-am întors la Braşov de la Topliţa, vreo 200 de kilometri, pe jos! Nu văzusem niciodată zona asta, despre care toţi spuneau că e frumoasă, fiindcă trecusem doar noaptea cu trenul pe-acolo. Mai mult de o excursie n-am plecat niciodată de-acasă! Acum am făcut pe jos ruta aia, e tare frumoasă. O singură dată m-a plouat, m-au ocolit şi norii. Aveam băşici la picioare, erau zile în care nu puteam merge. Mă odihneam şi căutam lacuri, râuri, să-mi spăl şosetele. Când nu aveam izvoare să mă spăl, aveam probleme cu băşicile. La Braşov am aruncat pantofii, am găsit într-un tomberon o pereche exact mărimea mea şi nişte pantaloni. Făceam câte 45-50 km pe zi, ba chiar şi 70! Întors în Braşov de la Topliţa, am dormit lângă o biserică ortodoxă din lemn. Apoi, la Predeal, am găsit o casă părăsită, scoasă la vânzare, nu era nimeni în ea, dar n-am intrat în casa omului, am stat sprijinit de ţăruşii pe care îi avea în curte. Acolo am dormit”.

A fost salvat de Daniel Prodan

http://www.libertatea.ro/uploads/RTEmagicC_prodan_01.jpg.jpg“Câinii nu m-au muşcat niciodată. N-am cerşit, n-am furat, n-am făcut nimic rău... Când îmi era foame, mâncam ciuperci, mere şi corcoduşe. Am plecat cu 102 kilograme din Satu Mare, iar acum am vreo 80! Eu îmi doream doar să mor, să mor mai repede”.

“De la Azuga până la Bucureşti m-au luat nişte tineri cu maşina. Ei m-au lăsat în Militari. De acolo, am ajuns în Herăstrău, fiindcă este un loc cu umbră. M-am bărbierit folosind apa din lac şi am trăit cu ciuperci. Am găsit un loc unde să nu mă plouă, unde să nu fiu deranjat şi să nu deranjez. Asta până azi (n.r. - 31 iulie), când l-am văzut pe domnul Prodan (n.r. - Daniel Prodan, fostul mare internaţional al naţionalei României de fotbal) alergând prin Herăstrău. L-am salutat şi i-am spus că şi eu sunt din Satu Mare, că am copilărit împreună, în cartierul Micro XVI, mama dânsului locuia la 100 de metri de blocul unde s-a petrecut grozăvia cu soţia mea. Nu i-am cerut nimic domnului Prodan. După ce a terminat alergarea, s-a întors la mine şi m-a întrebat ce fac aici. I-am povestit totul. M-a luat acasă la dânsul, mi-a dat să mănânc, mi-a dat haine de schimb şi m-a pus la tren. Parcă nimic nu e întâmplător pe lumea asta”.

Cu tricou de Formula 1 şi încălţat cu pantofi sport de firmă, Vasile s-a urcat joia trecută în trenul de Satu Mare. E decis să divorţeze de soţie şi promite că nu-şi va mai părăsi copiii. A trecut prin cumpăna vieţii lui şi spune că nu regretă că a reacţionat aşa...

 

Sursa : http://www.libertatea.ro/detalii/articol/suparare-inselat-nevasta-mers-jos-doua-luni-502299.html

 

PS Si Fredo vine la Bucuresti. De cateva luni ne ameninta. Cred ca pe el l-a pacalit si soarta, nu numai femeia.

 

[roberto]

Singura diferenta ar fi ca Fredo vine cu Q7 alb, imbracat din cap pana-n picioare numai de la Ermenegildo Zegna si pleaca inapoi descult si pe jos

[extrovertitu']

Te cred si eu, acum e plin de bani. A facut specula cu pepenii din Dabuleni.

[makavely.thedon]

De supărare că l-a înşelat nevasta, a mers pe jos două luni!

 

.....................pacat , trebuia sa o ia si pe ea in lesa ca un caine de companie ””credincios””

[zwat]

din seria "femeile e curve si barbatii e prosti"

[James Joyce]

Mie mi-e teama sa nu cumva sa se lanseze vreo moda printre sotiile celor obezi/supraponderali: "Vrei ca barbatul tau sa slabeasca? Ai incercat orice si nu a mers? Insala-l! Efect garantat!"

[roberto]

De ce ti-e teama James? Nu ar fi un lucru normal? Tu, daca ai avea o sotie supraponderala, ai insela-o?

[Clontosul]

 Tu, daca ai avea o sotie supraponderala, ai insela-o?

 

 

Eu cred ca intrebarea corecta este: Daca nevasta se pricepe la manuirea sucitorului, facaletului, a tigaii si este de doua ori cat tine, ai insela-o?

[roberto]

Ai dreptate si nu prea...

Ce-i drept, am formulat putin gresit...no problem, revin:

Daca ai avea o sotie suprapondereala si nu era asa cand ai luat-o, ai insela-o?

Mai da-l in plm de facalet...de cand s-a inventat fuga, sunt primul la bataie

[Clontosul]

Daca ai avea o sotie suprapondereala si nu era asa cand ai luat-o, ai insela-o?

 

 

Uite un motiv de a folosi cantarul in contractual prenuptial: daca viitoarea nevasta depaseste cu 10% greutatea din ziua casatoriei, aceasta se poate desface fara daune...  Incep sa aberez sub efectul gradelor? Sau devin sincer? Dilema mare...

[roberto]

Uite un motiv de a folosi cantarul in contractual prenuptial: daca viitoarea nevasta depaseste cu 10% greutatea din ziua casatoriei, aceasta se poate desface fara daune...  Incep sa aberez sub efectul gradelor? Sau devin sincer? Dilema mare...

Nu e rea formularea...lasa loc de interpretare..."aceasta" poate fi casatoria sau nevasta

[beverlihils]

[James Joyce]

De ce ti-e teama James? Nu ar fi un lucru normal? Tu, daca ai avea o sotie supraponderala, ai insela-o?

 

Roberto, mie nu-mi e teama. Probabilitatea ca eu sa ajung supraponderal e mai scazuta decat aceea de a castiga la loterie.

Daca as avea o sotie supraponderala? Nu stiu ce-as face. Motivele pentru calcat pe de laturi sunt convins ca nu tin atat de mult de absenta/prezente unor kilograme, cat de alte chestiuni. Dar n-are rost sa incep aici o intreaga discutie despre ce tine sau nu un cuplu.

[beverlihils]

[thecat]

@Beverly, vezi ca au mai fost colegi care insistau asa cu cate-un smiley la fiecare post, si, cand mai aveau 1 post pana la baremul pentru care ciocneau deja sampania... (cum ar fi 999 in cazul tau de-acuma)... s-au trezit ucenici

 

(doar un sfat, am ales un thread aleator pentru asta)

[Laudanum]

pisi ne trolleaza...

[relater]

ce nebun...

in locul lui o inselam si eu pe ea, sa fim chit