Sărbătoarea poeziei

[Vizitator]

Eroi au fost, eroi sunt încă!

Zorica Latcu

 

Noi suntem undeva, în iarba moale,

În spicul copt, în ţarina fierbinte

În munţi, cu mândrele poieni la poale,

Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

 

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,

Sus, sus, la ale veşniciei porţi

Să aducem iarăşi jertfa ne’ntinată,

Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

 

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,

Din noi se-nalţă flacăra cea vie,

Prin care-n ceruri amintim mereu

Că este pe pământ o Românie.

 

Şi dacă neamul plânge în nevoi,

Noi stăm de veghe sus necontenit

Şi cerem izbăvire pentru voi,

Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

[Vizitator]

Înainte, cu testamentul căpitanului!

Demetrius Leonties

 

Prin marea bântuită de furtuni,

Nu ştim de vom ajunge la liman,

Căci l-am pierdut în zori pe Căpitan

Şi au pierit în valuri cei mai buni...

 

Dar vom plini un drum din "Testament"

Ce ni l-a scris pe foi de veşnicie,

Ca să-l predăm urmaşilor, solie

Şi să rămâie ţării, fundament.

 

Ca alte generaţii, după noi,

Să puie pe el piatră peste piatră

Şi să zidească cuibul de eroi,

 

Sub steagul său, prin jertfă miruit,

În care Neamul să-şi găsească vatră

Şi marele destin ce i-a dorit...

[marian cristescu]

[Vizitator agramat]

La ce bun poezia pe lume, s-a întrebat Hölderlin
Își punea și el aceeași întrebare. Un pahar de vin
era de mii de ori mai prețuit decât o poezie adevărată
Izvorau miliarde de versuri din inima-i curată
și, într-o lume normală, ar fi mâncat pâine din versurile lui
dar în țara aceea sinceritatea și frumusețea nu foloseau nimănui
Firesc ar fi fost s-o lase baltă. Dar nu putea
Mustea de poezie și ca un gheizer fierbinte țâșnea
din el splendoarea. Şi, ce ironie, lumea îl numea rebel
Pururi pășea prin modernitate ca prin al optsprezecelea veac
era contemporan cu Novalis și tot atât de sărac
ca Eminescu. Nu se simțea bine în marile orașe
Vedea pretutindeni în jur numai spectacole lașe
Nu mai exista în țară parfumul de zambilă
de-ai fi căutat o mie de ani nu întâlneai nici un strop de milă
Copiii nu mai vedeau la televizoare desene animate
ci târfe, violență, droguri și obscenitate
și astfel deprindeau și ei răutatea. Societatea civilă murise
Ţara era dirijată pe poteci interzise
nu de politicieni de rasă, ci de tâlhari la drumul mare
De scriai poezie într-o astfel de țară sigur erai batjocorit de fiare
Nu trebuia să scrii versuri, ci să furi
nu trebuia să înmulțești puritatea pe lume, ci să înjuri
nu trebuia să fii sincer, ci să minți
trebuia să intri în popor înarmat până în dinți
și să înjunghii în stânga și în dreapta, să iei ce nu era al tău, așa era drept
trebuia să fii isteț, să te descurci, să fii băiat deștept
La ce bun poezia când ea nu ține de foame și nu te încălzește?
Dar poetul nu se hrănea numai cu pâine, ci și cu liniște
și liniștea izvora din poezie doar. Poezia îi procura fericire
când fericit nu era; se simțea ocrotit de iubire
când dragoste din altă parte nu avea
Şi mai scria poezie când se gândea cu dor, în singurătate, la Ea.

[Vizitator agramat]

Adiere de vânt (Fu Xuan)

 

Adire de vânt peregrinând răcoroasă și pură prin noaptea senină

Dincoace de cer, pe turnul înalt, răsare luna divină

O șoaptă aud și strigăte multe. Cineva cerșește ajutor și iubire poate în noapte

Răspund cu un strigăt, dar, iată, nu-i nimeni. E doar o părere, nu-s șoapte

Cârciumarul îmi aduce pomană un bol cu linte fierbinte. Mănânc și plâng. Sunt flămând

Aș bea și niște vin de orez. Dar un obol nu mai am în buzunare de când

M-am legat frate de cruce cu sărăcia și am dat cu tifla la belșug, la onoare

Căci în trufia mea din anii tinereții mi s-a părut că numai din îmbuibare se moare

Şi astfel m-am crezut, liber fiind, nemuritor; dar iată voi muri curând de-atâta libertate

Bijuterii și podoabe de preț de aș avea le-aș arunca cu pumnii goi spre stele

Nu-mi trebuie azi nici funcții, nici tronuri, nici sceptre, nici inele

Mai vreau încă un bol de linte și un pahar de vin ca să ciocnesc cu ’Coana Moarte.

[ski-ba-bop-ba-dop-bop]

haiku

 

pula moare

pizda musteste

la coada la peste

[marian cristescu]

[yka]

Barbatul si Femeia       

 

poezie de VICTOR HUGO

 

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi.Femeia este cel mai sublim ideal.

 

DUMNEZEU a facut pentru barbat un tron,pentru femeie un altar.

Tronul exalta,altarul sfinteste.

 

Barbatul este creierul,femeia este inima.

Creierul primeste lumina,inima primeste  iubire.Lumina fecundeaza,iubirea reinvie.

 

Barbatul este puternic prin ratiune,femeia este invincibila prin lacrimi.

Ratiunea convinge,lacrimile induioseaza sufletul.

 

Barbatul este capabil de eroism,femeia - de orice sacrificiu.

Eroismul innobileaza,sacrificiul aduce sublimul.

 

Barbatul are suprematia,femeia are intuitia.

Suprematia semnifica forta,intuitia reprezinta dreptatea.

 

Barbatul este un geniu, femeia este un inger.

Geniul este incomensurabil,ingerul este inefabil.

 

Aspiratia barbatului este catre gloria suprema,aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.

Gloria face totul maret,virtutea face totul divin.

 

Barbatul este un cod,femeia este evanghelia.

Codul corijeaza,evanghelia ne face perfecti.

 

Barbatul gandeste,femeia intuieste.

A gandi inseamna a avea creier superior.

A intui,simtind inseamna a avea in frunte o aureola.

 

Barbatul este un ocean,femeia este un lac.

Oceanul are o perla care impodobeste,lacul,poezia care-l lumineaza.

 

Barbatul este un vultur care zboara,femeia - o privighetoare ce canta.

A zbura inseamna a domina spatiul,a canta inseamna a cuceri sufletul.

 

Barbatul este un templu,femeia este sanctuarul.

In fata templului ne descoperim,in fata sanctuarului ingenunchem.

 

Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul,

Femeia acolo unde incepe cerul.

[marian cristescu]

Ana Blandiana

[marian cristescu]

 

[juniormorais]

Nichita Stănescu

Dimineaţă marină

O dungă roşie-n zări se iscase
şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.

Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.

Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,
urcând un soare neobişnuit.
Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!

Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase.

[marian cristescu]

https://pisicaru.files.wordpress.com/2013/11/1424291_347048848773223_160480140_n.png?w=791

[Vizitator transparent]

https://scontent-lhr3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xpf1/v/t1.0-9/12009750_979888898699074_7745700920706703447_n.jpg?oh=7b3a76cf071602b0ac5f0031f3b3aab8&oe=569B5F69

[marian cristescu]

Corneliu Vadim Tudor

7 septembrie 2015

POEM INEDIT - ultima...

ULTIMA CAFEA

 

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

 

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

 

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

 

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

 

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

 

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

 

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

 

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

[Vizitator]

Eu voi muri definitiv, odată

 

Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, ştiu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi

 

Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz şi stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac şi celălalt

 

Şi peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizaţii noi
zvon de ospeţe dulci o să răsune

 

Şi când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veţi fi ca mine, eu am fost ca voi!

 

C.V. Tudor

[Vizitator]

Masoneria

 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!

 

Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori
Toţi sunt Mari Maeştri (în a trage sfori).

Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele
Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.

 

Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrişi în catastif.

Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Şi cu manelistul Jean de la Craiova.

Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel

Care face-n spume bere caramel.

Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!
Toţi sunt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!

Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.

 

E o stare bună, de suficienţă
Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă.

Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.

Dumnezeu le este "Mare Arhitect"
Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct?

 

Cui jură credinţă, lăcrimînd pios?
Forţelor oculte, nu şi lui Hristos.

Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.

Funcţii şi onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.

 

Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din ţară.

N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, şi bârfă, lupte tot mai dese.

 

Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare

Interlopi cu ştate vechi în puşcărie
Şi-au găsit refugiul în masonerie

Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sunt fraţi
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi.

 

Iar de la o vreme, după cum se ştie
Şi muieri fac parte din masonerie.

Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare!
Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare.

 

Sunt femei cu barbă şi cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?

Au schimbat şi şorţul de bucătărie
C-un şorţ geometric, de masonerie.

 

Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar nişte şabloane.

Lume subterană e masoneria
Şubredă ca fumul şi butaforia.

 

N-au zidit o casă toţi aceşti "zidari"
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari

Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.

 

Noi s-avem în viaţă doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.

Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneţi capăt la păcat...

 

C.V. Tudor

[marian cristescu]

https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xpf1/v/t1.0-9/11028009_828465840585157_5854563694636688455_n.jpg?oh=a392d651ff8b373527f6870b373c3a64&oe=568B658E

[discretul18]

O poezie foarte draga mie.

[marian cristescu]

REÎNTREGIREA FAMILIEI

 

M-aş întinde lîngă tine, mamă
m-a răzbit un dor de nu mai pot
doar o zi şi-o noapte de aramă
să nu fii chiar singură de tot

Lasă-mă alăturea de tine
ca-n copilărie să mă strîng
astăzi nu mai ştiu ce se cuvine
prea sînt ostenit ca să mai plîng

Ce cuminte stai sub gheţişoară
precum o mireasă din Livan
de cu toamnă pînă-n primăvară
tu bei doar cenuşă de vulcan

A crăpat de-atîta neplouare
inima pămîntului de flori
de-aş putea pătrunde taina mare
te-aş întoarce vieţii pînă-n zori

Fac cărăuşie după apă
să-ţi zidesc umbrare şi poteci
toată slava mea a fost să-ncapă
între o cişmea şi-un loc de veci

Tot ce-a fost trufie nu mai este
Alfa şi Omega îmi erai
parcă văd cum s-a zdrobit de creste
pasărea Porfirion din rai

Ochii mei ca mînjii se înhamă
la un rug de frunze vechi arzînd
m-aş întinde lîngă tine, mamă
într-o zi, sau poate mai curînd...

Corneliu Vadim Tudor (1949-2015)

[killbill13]

Din scrisorile din Închisoarea Munevver

 

de Nazim Hikmet

 

 

1942

 

Cea mai frumosă dintre mări

e cea în care înca noi n-am navigat.

Cel mai frumos dintre fiii noştri

e cel care înca nu s-a înaltat...

Cele mai frumoase dintre clipele noastre

sunt cele pe care înca nu le-am trăit....

Şi cel mai frumos lucru pe care-aş vrea sa ţi-l spun

Înca nu l-ai auzit...

[marian cristescu]

http://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2013/10/28/tudor_arghezi.jpg

[discretul18]

Parca altfel este cand mai citesti si o poezie...asta pentru cei care vor sa mai citeasca si altceva.

[marian cristescu]

http://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2013/07/05/tudor_arghezi.jpg

[killbill13]

[killbill13]