Sărbătoarea poeziei

[killbill13]

[killbill13]

[vypushka]

badea mihai

 

Pacea se coborâse pe întreaga fire
Coborâse seara la o mănăstire
Era în toiul serii jos într-o poiană
Stau vorbind un popă cu o fetişcană
El cu barbă lungă şi obraji frumoşi
Cu ochi de cărbune şi corp viguros
Ea micuţă, zveltă, cu sâni săltăreţi
Cu şolduri rotunde şi cu părul creţ
Plecăciuni părinte, aşa cum se cuvine
Bună seara taică, ce cauţi pe la mine?
Am venit părinte să mă spovedesc
Am păcate multe precum eu gândesc
Bine fata taicăi, îţi dau ascultare
Stai colea pe iarbă, spune ce te doare?
Uite ce-i părinte, sunt căsătorită
Am de toate, dar nu sunt fericită
Soţul te înşală, e beţiv, te bate?
Nu de asta-i vorba, mi-aduce de toate
Dar ce-mi foloseşte dacă nu-i bărbat?
Bine e-n ogradă, dar nu-i bun în pat
Înţelegi părinte, ce vreau eu să-ţi spun
Despre partea ceea nu-i deloc bun.
Spune atunci femeie nu-ţi fie ruşine
Spune cum ţi-e vorba, să-nţeleg mai bine
Nu te ia în braţe, eşti nemângâiată
Nu-ţi dă bărbatul ce doreşte o fată?
Uite cum părinte, cum să-ţi spun e mică
Cînd mă simte aproape, abia i se ridică
El mă ia în braţe, vrea să mă sărute
Eu mă bag sub dânsul, poate că mă fute
El urcă pe mine, îl mângâi la coaie
Dă din cur o dată ş-apoi i se-nmoaie
Mă desfac la pizdă, mă sui eu pe dânsul
Dau s-o vâr în mine şi mă apucă plânsul
Eu tremur ca varga, el stă neclintit
Se uită la mine, parca-r fi tâmpit
Eu stau toată noaptea, mă frământ şi gem
Ce să fie oare? O fi vreun blestem?
L-a legat vreo fată de la el din sat?
L-a vrăjit vreo babă? L-ar fi deocheat?
Am venit părinte, dacă mă-nţelegi
Să te rogi la Domnul, soţul să-mi dezlegi
Nu mă duc de-aicea, nu mă dau bătută
Dezleagă părinte, vreau să fiu futută.
Bine fata taicăi rog pe cel ceresc
Să-mi asculte glasul şi să-l lecuiesc
Pentru asta însă ai să faci canoane
Să te legi fierbinte şi să dai pomane
Dar ia stai o clipă şi-mi explică
Zici c-o freci în tine şi nu se ridică
Tu te dai întreagă şi cu piele goală
Iar el te priveşte şi nu i se scoală
Tu te culci în pat şi stai lungită
Încaleci pe dînsul, iar el stă ca o vită?
E de necrezut, asta îţi mărturisesc
E de prima dată cînd spovedesc
Aşa de frumoasă, tînără e culmea
Şi să nu ai parte de-un bărbat ca lumea
Dar mai ştii ce aş propune – haide să-ncercăm
Tu să-mi mîngîi sînii, iar eu să te frec
Şi de-o fi să mi-o vezi sculată
Nu începe îndoiala, este nevinovată
Şi atunci va-ncepe post şi rugăciune
Să-ţi dezlege soţul, să-l facă vînjos
Să te mulţumeasca pe faţa şi pe dos
Dar să ştii un lucru că păcatul meu
E cu mult mai mare, iartă-l Dumnezeu
Bine-atunci părinte, fie precum spui
Mă dezbrac îndată cred că-i vina lui
Şi în seara ceea în umbră se-arătau
Doua trupuri goale ce se înfruptau
Fata speriată, dar cu dor nesătul
Îşi prinsese-n palme faţa de mascul
Vai ce pulă mare încep să mă tem
Nu auzi eu de frică încep să gem
Uite cum se mişcă, cît e de fudulă
Fericit acele ce-i înfiptă cu aşa pulă
E tare ca piatra, şi stă drept în sus
Atît e de mîndră îmi place nespus
Dă-mi voie părinte vreau să o sărut
Ia fetiţă dragă suge cît mai mult
Iar acum ajunge, lasă-te pe spate
Desfă cracii bine, atît cît se poate
Cînd vazu pizda popa încremeni
Şi-i veni iată mii de nebunii
Uite ce minune de la Dumnezeu
Lasă-mă fetiţo s-o sărut şi eu
Ce vaieţi fetiţo, te supără iarba?
Nicidecum părinte, mă gîdelă barba
Atunci cu bine cunosc şiretlicul
Desfă bine cracii să-ţi sărut lindicul
Ajunge părinte nu mai pot îţi jur
Bagă-ţi pula-n pizdă şi mă ia de cur
Hai părinte vîr-o, s-o simt toată-n mine
Să ne cîrligăm şi să ne futem bine
Bine ce-i atunci de vrei să te fut
Îţi bag pula-n pizdă
Stai în patru labe, saltă curu-n sus
Stai aşa pe iarbă precum eu ţi-am spus
Ia pula-n mînă şi ţi-o potriveşte
Puneţi-o în pizdă ş-apoi mi-o beleşte
Aşa foarte bine acum e belită
Să te fută taica să fii fericită
Fute-mă mai tare, strînge-mă de cur
Trage-mă de pulă şi prin împrejur
Na la taică pulă te fut bine aşa?
Fute-mă părinte şi nu mă lăsa
Nu te las fetiţo, te mai fut un pic
Acum saltă curul şi te înconvoaie
Să între pula pînă şi cu coaie
Nu mişca din cur, simt că mă furnică
Prea te-nşeli în pulă, da din curişor
Ţine pula-n pizdă, nu mişca că mor
Simt că mă furnică, of m-am slobozit
Mulţumesc părinte că m-ai potolit !!!

În poiana crucii, în poiana datecii
O fată şi un popă se spovedesc încă.

[marian cristescu]

http://api.ning.com/files/ZNTTCt2u91wN*vz7U*xneTWiaK7oGe7G56g1SJ284GRaLEzS2KDkPf*7IYbHxKqz3vYnqZccURXHdYP1b9c9wpH*S6-L7JAb/561929_157357864408990_900347394_n.jpg

[marian cristescu]

https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xlf1/v/t1.0-9/12346563_554081261412075_7911451493127371909_n.jpg?oh=e01ebbae60b47786dfad13305681ccaf&oe=56DA3C8A

[alexandra1234]

[discretul18]

[andreea91]

http://www.diseara.ro/files/uploads/12/12093_0_1.jpg

[andreea91]

https://bgrmihailsturdza.files.wordpress.com/2014/02/poezia5.png

[Vizitator]

Iarna Stelele

 

 

Iarna stelele
Sunt atât de departe,
Că nu poţi să le vezi
Prin singurătate.

 

Iarna mările
Sunt atât de străine,
Că nici cursul izvoarelor
Nu li se cuvine.

 

Iarna morţii
Sunt atât de reci,
Că îngheaţă pământul
Emisferei de veci.

 

Ana Blandiana

[Vizitator]

Un gand de iarna

 

Când primele ninsori or să se cearnă,
Atunci va fi mai greu de cei plecaţi,
Atunci să cânţi peste al vieţii zaţ,
Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă.

 

Prin lume numai oameni de zăpadă,
Un foc din vatra stânilor să smulgi,
Şi, cu puterea disperării dulci,
Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă.

 

Se vor aşterne între noi vecernii,
Din clopote cădea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumosă, să apari
La marile instanţe ale iernii.

 

Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm,
Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim.

 

Adrian Paunescu

[marian cristescu]

http://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2013/12/05/george_toparceanu.jpg

[gebeleisys]

Printre preferatii mei este Victor Vlad Delamarina - poet care a scirs in dulcele grai Banatean.

 

 

Ăl mai tare om din lume

 

Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs şi ropot...
Şie să fie ? Şie să fie?
Iacă-n tîrg, "minajărie"!
O "comegie" d-a cu fiară
Şi-mprejur lumie şî ţară.

În căletcă, o măimucă
Baş ca omu mînca nucă;
Alta, blăstămată, şoadă,
Şă ţînea numa' în coadă
Ş-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ş găsau o clipă locu.

Lupi, urşi, mîţă, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chiţorani, arişi şi vulturi,
Dă prîn lume, dîn ţînuturi
D-elea gîbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!

Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori şî şine.
D'apăi l-am văzut anume
P-"ăl măi tare om dîn lume",
Care să juca cu leii
Si-i băcea dă-i lua tăţi zmeii!

Cui l-o doborî-n tărînă
Işia că-i plăceşce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă nişi o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamtu,
Care-n ghinţ îţ rupe lantu?

Să loviau fişiorii-n coace:
"Şiine-i? Unge-i? Care poace?"
Cînd d-odată, - iacă-amaru!
Sandu Blegia, - tăbăcaru,
Să sufulcă şî tuşeşce,
Lîngă "comegianţ" să-opreşce.

Să rîgea neamţu dă Sandu,!
Dară Sandu, fişiorandu,
Mi-l cuprinsă dă subsoară
Şî nu să lăsă cu "doară"!
Strînjie-l! Suşie-l! Zî-i pă nume!
Ălui mai tare dîn lume!

Gîfăia neamtu a sîlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-ţupa, ţupa-hopa!
Ş-o găsît nemţoniu popa!
"Ţîne-l! lasă-l! Ia-l dă mînă!
Zdup cu neamţu în ţărînă!

"Bravo ! - Sandu să trăiască !"
Dar cînd fu să îi plăcească,
Işie neamţu : "Abăr, frace...
Nu să pringe că-i pă space!"
Vrea : că-i pungă şi că-i ceacă.
Suta zuitată s-o-facă!

"Nu ce joşi cu mine, dragă!
"Asta, viedz, în cap ţ-o bagă!
"N-ascult vorbe io şî glume,
"Cînd mi-s io mai tare-n lume!
"Ş-adă suta !" Işie Blegia,
"Că dă nu - 'ţ fac prau comegia!!!"

 

 

PS:

Am pastrat scrierea cu î din i, ca-n original, nu e o greseala

[discretul18]

[gebeleisys]

Cetatea Neamţului

George Cosbuc

 

 

Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, în ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care Neamţul se numea
Şi-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemţi, germani sau teutonici.

E ruină azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeţi că sunt eu
Ca să ştiu atâtea fleacuri!
Cui va şti, îi dau un leu.
Zici că afli-n cărţi de şcoală?
Aş! Rămâi cu mâna goală.

Deci, în ceasul dimineţii,
Când prânzesc acei ce au,
În cetate-aici erau,
Lângă comandantul pieţii,
Toţi străjerii şi-aşteptau,
Povestind şi-ntinşi pe iarbă,
Chisăliţa să le fiarbă.
 

Dar, pe când Guzgan răstoarnă
Mămăliga din ceaun,
Din clopotniţă Tăun
Sun-afurisit din goarnă.
Unu-i strigă: - Eşti nebun!î
Altul: - Ce-ai tu dacă strigă?
I-o fi dor de mămăligă.

Dar se-ntorc spre zid plăieşii;
Văd pe şes un nor de oşti.
- Măi Istrate, tu-i cunoşti:
Turcii sunt? - Ba, parcă leşii,
Vin încoace. - Păi, sunt proşti?
Bat şi ei cel drum, ca mânzul,
Să ne strice nouă prânzul.

Leşi erau. Sobiesky-vodă
Rătăci p-aici prin văi,
Căci pe-atunci era la modă
Vara, când plecau la băi,
Regii meşteri în bătăi
Să-şi ia drumul încotrova
Totdeauna prin Moldova.

Şi plecau fără merinde
Căci aşa era bonton
Să mănânce tot plocon,
Ce puteau ici-colo prinde.
Dar acest slăvit Ion
Îşi avu-n desagi slănina.
Şi-i pierdu, să-i bată vina!

Deci, cu oşti, vestitul rigă,
Cum umbla pe-aici flămând
Şi simţi, prin văi trecând,
Aburi calzi de mămăligă,
Ştiu şi eu ce-i dete-n gând,
Că-şi opri deodată pasul,
Tot trăgând în vânt cu nasul.

-E vrun praznic în cetate.
Ştefan vodă... El mi-ar da!
- Cred că nu, măria ta,
Că-i un drac şi jumătate,
Nu prea dă, că-i el aşa.
- Mie, nu? Să-ncrunt sprânceana!
Eu ori el bătu Vieana?

Domn ca mine cât trăieşte
Nu-i deprins să-nghită-n sec.
Iar un general zevzec,
Răspunzând pe latineşte
Zise: - Dobre ciolovec! -
Şi-ntinzând sub zid armata,
Iată-l ciolovecul gata.

Şi bum-bum apoi cu tunul,
- Fire-ar ei de râs, poleci!
Mai pe vine să te pleci,
Cârlănaş! Şi dă ceaunul
Mai departe, tu, Berheci,
Că ni-l sparg cu-mpuşcătura -
Măi Spancioc, mai ţine-ţi gura.

Dar plăieşii din cetate
Răspundeau vârtos şi ei:
Comandantul Onofrei,
Cel cu pletele-ncurcate,
Şi cu straiu-ncins cu tei,
Dând adânc zăvorul porţii,
Se zbătea ca-n ceasul morţii.
 

Şi-au bătut o săptămână
Leşii-n zid; dar zidul, prost,
Sta pe loc, pe cum a fost.
Însuşi riga, într-o mână
C-un pistol, din adăpost,
Da pe Ştefan la toţi dracii
Şi-mpuşca la rând - copacii.
 

Deci, văzând că nici nu-l lasă
Să se ducă-n treaba lui,
Şi nici pomeneală nu-i
De-a-l pofti la ei la masă,
Şi flămând - vai, ce mai spui -
O luă mai pe departe,
Pe genunchi scriind o carte.

Hai şi descuieţi odată!
Şi tovarăşi să vă fim.
Mândru cântec ce mai ştim,
Marş francez, fără de plată.
Nu vi-e milă că pierim?
Poate-o ploaie să ne-apuce...
Nu ştim drumul, că ne-am duce.

După ce-au citit pitacul,
Onofrei ieşi pe zid:
- Măi, poleci, eu vă deschid,
Dar să nu vă puie dracul
Să minţiţi, că - vă ucid!
Iar de marşuri mi-e cam scârbă,
Trageţi-mi mai bine-o sârbă!

Iată poarta se descuie.
Leşii-n vale, pe sub plopi,
Se crucesc, se cred miopi -
Ce văd ei? Din cetăţuie
Doi cu doi, vro zece şchiopi,
Onofrei ridică tonul:
- Un doi, un! Şi staţi, plutonul!

Cu sprâncenele-ncruntate
Strigă rex: - Sto pojo boi?
Cine dracul sunteţi voi?
- Noi? Plăieşii din cetate.
Zece-am fost, pieriră doi.
Rex făcu o mutră lungă,
De credeai că vrea să-mpungă.

- Pentru voi a fost gâlceava?
Dar boierii? - Ce gândeşti!
Noi să ştim? Prin Tirchileşti.
- Domnul unde-i? - E-n Suceava.
- Dar poporul? - La Plăieşti.
- Drace, asta-i de poveste!
N-aţi ascuns prin turn neveste?

- Noi? Da' ce, ni-e mintea slabă?
Noi suntem creştini curaţi:
Aştia nu sunt însuraţi,
Eu de zece ani n-am babă,
Voi după femei umblaţi?
Zbârlea are-n Huşi, săracul,
Dar urâtă, goală-dracul!

- Dar comori ascunse-n oală
Şi-ngropate! - Oale, spui?
Le-am lăsat să facă pui.
Una-i ştirbă, şi-alta goală;
Nici o pricopseală nu-i!
De le vrei plocon ori pradă -
Ia fugi, Zbârleo, şi le adă!

Rex atunci: - Vă tai grămadă!
Dar a stat cu mâna-n sus
Căci aminte şi-a adus
Că-i e teaca fără spadă:
În Liow zălog şi-a pus
Spada cea cu steme duble
Pentru-un pol şi două ruble!
 

Dând din mâini ca cel ce-alungă
Gânduri rele: - Eu sunt bun.
Apropo, ce-am vrut să spun?
Onofrei, te văd cu pungă,
Dă-mi o mână de tutun.
N-am fumat de-o săptămână,
Pune-l ici, te rog, în mână.

Şi-aprinzând chibritu-n pripă,
Mulţumit privea la fum.
- Onofrei, să-mi spui acum,
Şi-apăsa cu unghia-n pipă,
Cum mi-ai stat tu mie-n drum?
Nu ştiai tu de-a mea faimă
Ca să stai năuc de spaimă?
 

Dar glumesc aşa! mă iartă,
Eşti erou, s-a hotărât,
Deşi porţi pe după gât
Traistă... hai, şi nu-i deşeartă?
O văzui numaidecât -
Ai într-însa plumbi, de toate.
Brânză, caş şi pâine poate?
 

- Brânză nu, dar am pogace
Ş-usturoi, măria-ta.

- Usturoi! Şi-l poţi mânca?
Dar la urmă, cui i place...
Mon Dieu! Nu te supăra:
Tot făcurăm noi doi pacea:
Ia să văd, cum e pogacea?
 

Şi apucând cu mâini grăbite,
Rupt de foame ca un lup,
Rupe rex, cu toţii rup, -
- Onofrei al meu, iubite,
Vin la neica să te pup!
Şi-l pupa viteazul rigă
Şi-ndopa la mămăligă.
 

Ce-a mai fost puţin ne pasă.
Au plecat polonii-n sus,
Iar plăieşii-n jos s-au dus
La Neculcea drept acasă,
Iar acesta-n cărţi i-a pus.
Şi din Dorna până-n Tulcea,
Toţi citesc ce-a scris Neculcea.

[alexandra1234]

[gebeleisys]

Decebal către popor
George Coşbuc

 

 

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

[gebeleisys]

Voi, daci, nu mai tăceţi din gură!

Napoleon Savescu

 

 

 

Priviţi la Dacul pe Columnă
Strămoş uitat, dar rudă bună,
Crunt sechestrat în piatră dură,
Măreţ însă tăcând din gură.

La daci privim, privim de veacuri
În ochii lor vezi chin şi jafuri,
Vezi hoarde de romani furând,
Arzând, prădând iar noi tăcând

De 2000 de ani tăcem
C-aşa-nvăţarăm să-i vedem,
Romani-eroi iar daci-gunoi
Si noi tăcem, tăcem în noi!...

Priviţi cum rabdă greu în piatră
Istoria falsficată
De saltimbanci cu minţi de zgură,
Iar noi tăcem, tăcem din gură!...

E timp să dezgropăm securea,
Să ne cunoască iarăşi lumea
Cu vorba şi voinţa dură,
Istoria când ni se fură.

E timp sa înviem din moarte
Când glas ne vine de departe,
De la Zalmoxes, să ne spună:
Voi, Daci, nu mai tăceţi din gură!

[nightwolf23]

 

Lucian Blaga -Cantec in doi

 

Si vine toamna iar'

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata sã gustam

cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam

brindusile ardorii

sã infloreasca iar' în noi

si-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor

ne impresoara-n lume norii.

Ce ginduri are soarele cu noi --

nu stim, dar suntem doi.

[nightwolf23]

Lucian Blaga - Oda Simplisimei Flori

 

Papadie, ecumenica floare, 

dupa a ta aurie ardoare

– pe nescrisele file –

anul îsi hotareste fericitele zile.

 

De un pëan te-nvrednicesti, 

tu, neluata în seama, floare de rând.

Samânta sa faci pe pamânt

e tot ce doresti. Alt gând nu porti.

Dar înfloresti si asfintesti

alcatuind o aureola de sfânt. 

[nightwolf23]

Lucian Blaga - Spune-o-ncet, N-o Spune Tare

 

Spune-o încet, n-o spune tare:
Iata acestia suntem noi.
Cînd e singur fiecare, 
Sufletele nu-s în noi.

Stam alaturi, eu si tu?
Sufletele noastre sunt în noi, 
Cînd suntem doi.
Altfel nu ! 

[Vizitator]

https://pisicaru.files.wordpress.com/2013/12/1459831_355686471242794_1113578921_n.png?w=850

[Vizitator]

http://content.peteava.ro/image/991789.jpg

[nightwolf23]

Lucian Blaga - Veghe

 

De greul prealungului joc

acum si pleoapa mi-e grea.

Mana neagra a visului

sa ma slujeasca ar vrea.

 

Alba frumusete tu, fara apunere, 

pustietoare minune tu, 

gandul - la tine-nnoptatul - 

ce treaza ma tinu! - 

 

pana la ora ce nu se-nfiripa

cu nici o bataie. Iata acum

se sting jucause ardorile, 

cade din lume un drum.

 

Eu singurul, cat de tarziul!

Sluga si domn

al vegherilor - plec dupa tine

in largul meu somn. 

[nightwolf23]

Ion Barbu - Fulgii

 

Cad fulgii sovaielnici în stoluri fara numar

Din nevazute urne ei cad pe albul umar

Al dealurilor prinse de-o crusta argintie.

Ostiri de nori alearga…

- Ce surda simpatie, 

Nori turburi, nori metalici, spre voi întins ma poarta?

Ati prefacut în domuri de-argint natura moarta

Si-ati pus în peisagiu un nou fior de viata, 

Voi, blocuri mohorîte, convoi de-obscura ceata!…

 

Tot plumbul meu din suflet, o, forme calatoare, 

Ca voi sa se topeasca în gînduri de ninsoare, 

Caci, iata, vine vremea cînd – albe, împietrite –

Pe gînd descaleca-vor zapezi neprihanite…

 

Cad fulgii sovaielnici, asa cum în poveste

Cad stropi de piatra scumpa, usor si lenes, peste

Un stralucit razboinic, cuprins de-o vraje-adînca.

- Asemenea cîmpiei, sub cerul vînat înca, 

T;inuturi ale mintii, lasati sa va-mpresoare, 

Lasati sa cada-ntr-una din neaua altui soare, 

Ce vesnic bratul ritmic al timpului arunca…

 

Cad flori de-argint, de spuma pe lunca-n sarbatoare, 

Si vînturi potolite întinsurile-alinta, 

Si fluturi albi s-aduna în pîlcuri orbitoare, 

 

- O, suflete, ca lunca te-mbraca-n hiacinta…