Sari la conținut

Postări Recomandate

Vizitator transparent
Reputație: 0
Postat
Glossza

Évre év jön, évre év megy,
minden új és minden ódon.
Mi rossz és jó, meg ne tévedj,
vésd eszedbe minden módon.
Bízni balga, félni dőre:
nincs hullám, mely el nem illan.
Bármi csábit, hajt előre,
légy közömbös holtodiglan.

Áll a vásár este-reggel,
és fülünkbe egyre zúgnak.
Ki törődik ily sereggel
s ád hitelt e sok hazugnak?
Elhuzódva mindörökre
csöndesen magadba révedj,
amíg meddőn mennydörögve

évre év jön, évre év megy.

Félre soha ne billentse
agyad mérlegét a gyatra
pillanat, mely üdv s szerencse
képét hordja pillanatra,
s holt örömből nyerve lételt,
úgy születik már halódon.
Hogyha érted ezt a tételt,

minden új és minden ódon.

Oly színháznak véld a földet,
hol a játék sohse fogy ki:
egy szinész öt maszkot ölthet;
mégis tudod róla, hogy ki.
Őt páholják vagy ő páhol?
a tanulság és az élv egy.
Néző légy, kit rejt a páholy,

mi rossz és jó, meg ne tévedj.

Múlt s jövő, ha mérni kezded,
egy levél két fele-lapja,
végén látja, hol a kezdet,
ki böngészni kézbe kapja.
Mind, mi csak volt vagy leendő,
örök jelen földgolyódon,
ámhogy hiú s elvetendő,

vésd eszedbe minden módon.

Egy törvény alá van téve
minden itt e tág piacra,
s tudja ég, hány ezredéve
sír, nevet az ember arca.
Új szereplők, régi dráma.
Új palackok, régi lőre –
csalódottak bölcs siráma:

bízni balga, félni dőre.

Bízni balga, bízni légvár,
eltiportak hogyha győznek,
homlokodon csillag ég bár,
a fajankók megelőznek.
Félni dőre: szolgadölyffel
egymást törik majd poriglan –
barátságuknak ne ülj fel:

nincs hullám, mely el nem illan.

Csillog és csal, mint varázslép,
a világ, e szép boszorka,
s lám, helyetted színre más lép,
rád szorult a csapda torka.
Száz bűbáj közt bújj keresztül,
légy utadnak józan őre,
jobb, ha még pillád se rezdül,

bármi csábit, hajt előre.

Állj odébb, ha hozzád érnek,
hunyj szemet, ha jó barát csal,
látva mily mértékre mérnek,
mit akarsz még jó tanáccsal?
Ki-ki osztozzék a jusson,
lármázzék, ha nyelve csiklan.
Hogy a lelked révbe jusson,

légy közömbös holtodiglan.

Légy közömbös holtodiglan,
bármi csábit, hajt előre.
Nincs hullám, mely el nem illan:
bízni balga, félni dőre.
Vésd eszedbe minden módon,
mi rossz és jó, meg ne tévedj.
Minden új és minden ódon.
Évre év jön, évre év megy.

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:

Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

  • Oras:Bucharest
  • Oras:Bucharest
Postat

Iulia Hasdeu - Femeia

 

O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!

Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;

Protee fără nume, ce logica dezminţi

Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!

Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zîmbire, 

Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?

În clara ta privire, de visuri încîntată, 

Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată?

Ah, ce perverşi ai ochii, surîsul nu-i timid

Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic, 

Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare, 

Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrînare!

La tine totul este spoială sau mascat:

Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat

Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:

Minciuna pentru tine e unic adevăr!

Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie

Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.

Spre a trona mai bine, voind să ne uimească, 

Şi-ndeosebi să placă!

E vanitatea-ţi dragă!

Să placi… pentru aceasta ţi-ai da viaţa-ntreagă, 

Ţi-ai da averea, pruncii şi cinstea, de se cere, 

Şi totul pentru-o biată [şi] ridicolă plăcere!

Cochetăria-ţi este virtutea cea suavă.

Ea în femei se naşte: în tine, doamnă gravă, 

În tine ţărăncuţă, cu faţa-mbujorată, 

În tine, curtezană, mereu neruşinată.

Femei! - e viaţa voastră şi singura mîndrie;

Voi sufletul vă-nchideţi într-o bijuterie! 

  • Oras:Bucuresti
  • Oras:Bucuresti
Postat

Viata taberistilor

 

Viata taberistilor
E un cantec de chitara
Unii canta, altii zbiara
Unii ies pe geam afara
C-asa-i viata taberistilor.

La W.C.-eu de ai nevoie
Numai cu bilet de voie
De te uiti intr-o vitrina
Pierzi si randul la cantina
C-asa-i viata taberistilor.

 

Dimineata ceai, ceai, ceai
Pana la amiaza vai
La pranz doua macaroane
Pana seara mori de foame
C-asa-i viata taberistilor.

Seara ne da fasolica
Sa ne strice la burtica
Ne mai da si lapte acru
Sa ne zgarie stomacul
C-asa-i viata taberistilor.

Dar sa vezi mai fratioare
La fete in dormitoare
Toti peretii sunt manjiti
Numai cu pasta de dinti
C-asa-i viata taberistilor.

Dar sa vezi mai fratioare
La baieti in dormitoare
Paturile n-au picioare
Usile nu au tatani
C-au trecut pe aici nebuni.

 

 

Din pacate nu stiu cine e autor, si nici nu am gasit. Abia am gasit si versurile, ca nu le mai stiam pe toate. Nici cantecul nu l-am gasit :(

Era genial de cantat in tabara :)

  • Oras:Bucuresti
  • Oras:Bucuresti
Postat

Afara-i frig si e-nnorat
In soba arde mama
De lustra tata-i spanzurat
Iar eu ma tai cu lama

 

Pe jos stau fratii mei intinsi
Sunt morti de-o saptamana
In putrefactie au intrat
Si nimeni nu-i aduna!

 

Si sora-mea cu ochiul scos
Se zbate intr-o lada
Alt frate e intins pe jos
Si-n spate are o barda

Nevasta-mea atarna greu
De-o craca din gradina
Si-o cioara ii ciugileste fin
Din inima si splina.

In frigider in pungi de-un kil’
Sta relaxat bunicul
Iar din bunica au mai ramas
Un deget si buricul.

Unchiul Matei sta in extaz
Cu ochii in carniza
Cu un picior in aragaz
Si degetele-n priza.

Copii mei au inghetat
Cu gatul rupt in strada
Privind cu ochii lor sticlosi
Macelul din ograda.

Vecinii mi-au incremenit
In sticle de ventuze,
Am diseara musafiri
Si ma tot ling pe buze.

Dormi puiul tatii, somn usor,
Caci tata se gazeaza
Iti taie gatul cu-n topor
Si apoi te impaiaza.

Iar tu, iubita mea, sa stai
Taiata fin in doua
Sa iti scot inima cu-n pai
Si s-o consum cu oua.

  • Oras:Acolo unde trebuie
  • Oras:Acolo unde trebuie
Postat

Adrian Paunescu - Un gand de iarna

 
 

Cînd primele ninsori or sa se cearna,

Atunci va fi mai greu de cei plecati,

Atunci sa cînti peste al vietii zat,

Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna.

 

Prin lume numai oameni de zapada,

Un foc din vatra stînilor sa smulgi,

Si, cu puterea disperarii dulci,

Sa-l lasi deasupra spatiului sa cada.

 

Se vor asterne între noi vecernii,

Din clopote cadea-vor chiciuri mari,

Atunci visez, frumosa, sa apari

La marile instante ale iernii.

 

Si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm,

Si sub zapezi de bronz sa ne iubim.

  • Like 6
  • Minus 4
  • Oras:Bucuresti
  • Oras:Bucuresti
Postat

Cin' s-a fript cu ciorbă...
                        G. Topârceanu

 

Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,
Are gând să plece în călătorie
Şi că, prin urmare,
Vrea să-şi sărute sora la plecare.

- Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!
- Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate?
- Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt, -
Cin' s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.

  • Like 1
  • Oras:Acolo unde trebuie
  • Oras:Acolo unde trebuie
Postat

Adrian Paunescu - Veac de tăcere

 

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „daca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „nu”
Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „însa”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai.
De ecouri mari de piatra vei fi rîsa, vei fi plînsa.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „pleaca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci,
Sa uitam ce-nseamna „totusi”, sa uitam ce-nseamna „daca”.

Sa uitam academia, tribunalul, primaria,
Veverite fara nume ne predea curate legi,
Cînd se va rasti furtuna vorba mea s-o întelegi
Cînd vor susura izvoare afla c-a murit mînia.

Si de unde pîna unde sa uitam ce mai înseamna
Sa ramînem ai naturii, botezati în necuprins,
La sfîrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins
De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna.

Vai, sînt rîuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, sa spalam în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tîrziu si muntii sa învete de la noi,
Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte.

Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi,
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”,
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere.

  • Like 5
  • Minus 4
Vizitator
Reputație: 0
Postat

Sinuciderea unui anonim - Ion Minulescu

S-a sinucis un anonim!...

Un "fapt divers", şi-atâta tot...

Căci anonimii, precum ştim,

Nu fac nici ei decât ce pot –

Unii pleacă,

Alţii vin...

Un anonim pe lume mai puţin,

Un mort mai mult în cimitir,

Şi bietul om a fost scutit de bir!...

S-a sinucis un anonim...

S-a sinucis, după cât ştim,

Într-o mansardă la hotel –

Hotel modern, cu ascensor,

Ca mortul să coboare-n stradă mai uşor!...

S-a sinucis fiindcă iubea

Pe cineva...

Pe cine?...

Nu se poate spune...

O anonimă ca şi el,

Pe care-a vrut să se răzbune,

Probabil, fiindcă-l înşela...

Sau, poate... numai bănuia,

Căci fapta n-a fost confirmată

Nici chiar de anonima arestată,

Interogată,

Judecată,

Şi... achitată!...

S-a sinucis un anonim!...

Şi-atâta tot!...

Povestea lui,

Povestea capetelor cu cucui,

Povestea noastră,-a tuturor,

Povestea anonimilor!...

S-a sinucis un anonim!....

Dar, lucrul nemaipomenit,

Cadavrul lui a dispărut

Ca o comentă-n infinit,

Şi n-a mai apărut,

Aşa c-anunţul mortuar

N-a mai ieşit nici el de sub tipar...

Şi-a doua zi gazetele n-au scris

Nici un cuvânt de bietul sinucis!...

Doar mai târziu, când s-a aflat

Anume ce s-a întâmplat,

Întreaga presă s-a cutremurat!...

Acum, se ştie-n mod precis

Că anonimul sinucis

De anonima lui a fost furat

De teamă să n-o facă de ruşine

Când în oraş s-ar fi aflat

Exact ce-a fost:

O anonimă care-ncepe bine

Şi-un anonim care sfârşeşte prost!...

Deci anonima cu pricina,

Voind să-şi ispăşească vina,

L-a dus la ea acasă pe furiş,

Şi-n toiul nopţii l-a-ngropat

Într-un alcov frumos şi parfumat,

În care alţi trei sinucişi –

La fel, tustrei, tot pentru ea –

Îl aşteptau pe-al patrulea...

Ba poate chiar pe-al cincilea...

Şi-al şaselea...

Şi-al şaptelea...

Şi-al optulea...

Et caetera...

Et caetera...

Şi-abia atunci gazetele au scris

Un necrolog cu litere aldine,

Şi-au scris solemn

Şi grav,

Ca să se ştie

De orişicine

Că anonimul sinucis

N-a fost decât o biată jucărie,

Căzută-n gheara altei jucării...

Sau, dacă vreţi,

Doi diavoli de copii,

Copii precoci –

O fată

Şi-un băiat –

Ce-au încercat

Să iasă din anonimat

Prin acest "fapt divers" adevărat...

Dar care, vai!... n-a existat

Decât în fantezia mea

Şi-a celor care-mi vor ierta

Curajul de-a-i fi convertit

Să mă citească până la sfârşit!...

  • Like 4

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum
  • Navigare recentă   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Creează nouă...