Sărbătoarea poeziei

[marian cristescu]

http://fs72.trilulilu.ro/imgs/xfy1055/nichita-stanescu-emotie-de-toamna_fbccc2f5ef7c64.jpg?size=original

[quasim]

Epilogolul

 

Florin Iaru

 

 

Trec prin toate astea cu o mare viteză tristă
cînd – hop! – o demenţial de frumoasă autostopistă
îmi face semn cu lumină de mi se-neacă ochii.
Frînez într-o clipă. Cobor. Mi-o apropii.
Piele de aur în montură de smoală.
Gura – o epilepsie roşie în pielea goală.
Ţîţele – trase la compas şi pline
de gaz ilariant – făcute-s pentru mine.
În sfîrşit! Să răstorni ceva viu în iarba culcată!
Trag fermoare, cotrobăi, bag botul
în carnea care mi se deschide cu totul
şi mă silabiseşte înfrigurată.

 

Cînd mă ridic, ziua pluteşte moale şi fără idei.
Plăcerea îmi înnoadă la gît eşarfa ei.
– Chiar ţi-a plăcut?
– La nebunie frumoaso! Adio!
Fluier Viteza creşte
în retrovizoare
moartea rîde satisfăcută la marginea unei şosele cu soare.

[del rey]

 

[jos_abuzurile_xxl]

Vasile Voiculescu

 

CLVIII 

Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale,
Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc
Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,
Opun intensu-mi geniu în care se topesc.
Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,
Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir...
Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,
Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.
Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie:
Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,
Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie
În care, fără urme de pulbere târzie,
Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,
Pământul n-are margini, nici cerurile prag.

[Vizitator]

 

+ punct

 

 

+ punct

 

Sunt out of points momentan... :laugh2

[rouge kaya]

Ochii ei şoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărţirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.

Triste sunt şi parcă plâng
Şi se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.

Cum pe vremuri, jucăuşo,
Îţi sorbeam al gurii mied,
Şoapte – floare de brânduşă
Ce-a ieşit de sub omăt.

N-o să-ţi fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ţi pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.

 

Goethe "Despartire"

[Vizitator]

Si pentru ca peste douazeci de minute va fi 15 ianuarie,

 

Mihai Eminescu - Apari Sa Dai Lumina

 

Apari sa dai lumina arcatelor feresti,
Sa vaz în templu-i zâna cu farmece ceresti.
Prin vremea trecatoare luceste prea curat
Un chip taiat de dalta, de-a pururi adorat.
Privi-te-voi cu ochii în lacrime fierbinti...
O, marmura, aibi mila de-a mele rugaminti!

Îndura-te si lasa privirea-mi s-o consol
La alba stralucire a gâtului tau gol,
La dulcea rotunzime a sânilor ce cresc,
La noaptea cea adânca din ochiul tau ceresc,
Sa vad ca de privirea-mi tacând te înfiori...
O, marmura, aibi mila de ochii-mi rugatori!

As vrea cu-a mele lacrimi picioarele sa-ti scald,
În dulcea-nfiorare a sufletului cald,
Sa mor patruns de jalea amorului meu sfânt,
Ca lebada ce moare de propriul ei cânt,
Sa mor de-ntâia raza din ochii tai cei reci...
O, marmura, aibi mila de stingerea-mi pe veci!

Ca iarna cea eterna a Nordului polar
Se-ntinde amortirea în sufletu-mi amar,
Nimic nu lumineaza astei pustietati,
Doar sloiurile par ca ruine de cetati,
Plutind de asprul viscol al mortii cei de veci...
Tu ramura-nflorita... pe visul meu te pleci!

Din lumea de mizerii si fara de-nteles
Cu ochii cei de gheata ai mortii m-am ales
Si totu-mi pare vested, cazut si uniform.
Sunt însetat de somnul pamântului s-adorm,
Încât numai de nume îmi pare ca exist...
Tu doar rasai c-un zâmbet în visul meu cel trist!

Cu ochii tai de înger ma mângâi si ma minti,
Caci ei cuprind o lume de dulci fagaduinti,
De-amor fara de margini, de scumpe fericiri,
Cum nu se afla-n lumea aceasta nicairi,
Caci este umbra blând-a iubirii cei de veci,
Ce trece cu întreaga-i putere, pe când treci!

Nici luna plutitoare, nici stelele din cer
N-or sa patrunza-n lumea trecutelor dureri,
N-or sa patrunz-amarul pierdutei tinereti,
Macar sa am de-acuma o suta de vieti,
Caci sufletu-mi de-atuncea e-atât de-ntunecat...
Doar ochii tai de înger în visul meu strabat!

Ca toamna cea târzie e viata mea, si cad
Iluzii ca si frunza pe undele de vad,
Si nici o bucurie în cale-mi nu culeg,
Nimic de care-n lume iubirea sa mi-o leg,
Pustiul si urâtul de-a pururi ma cuprind...
Doar bratele-ti de marmur în visul meu se-ntind!

Precum corabii negre se leagana de vânt
Cu pânzele-atârnate departe de pamânt,
Cum între cer si mare trec pasarile stol,
Trec gândurile mele a sufletului gol,
Întind ale lor aripi spre negre departari...
Tu numai esti în visu-mi luceafarul pe mari.

Cu aspra nepasare tu sufletu-mi aduci
Pe cele doua brate întinse-a sfintei cruci
Si buzele-nsetate cu fiere mi le uzi;
Când ruga mea fierbinte nu vrei sa o auzi,
Ma faci partas în lume durerilor lui Crist...
O, marmura, aibi mila de sufletul meu trist!

Dar te cobori, divino, patrunsa de-al meu glas,
Mai mândra, tot mai mândra la fiecare pas...
Visez, ori e aievea? Tu esti în adevar?
Tu treci cu mâna alba prin vitele de par?
Daca visez, ma tine în vis, privindu-mi drept...
O, marmura, aibi mila sa nu ma mai destept!

[rouge kaya]

Erau prea roşii trandafirii,
Prea neagră iedera pe ram.

Cad jertfă deznădăjduirii,
De cum te mişti, că nu te am.

Prea blînd şi prea albastru cerul
Şi valurile-n larg prea verzi…

O frică m-a pătruns ca gerul,
Că fugi, te pierd şi că te pierzi.

Mă oboseşte merişorul,
Luciosul ilexului strai

Şi cîmpul infinit ca dorul,
Dar nu şi tu, iubire, vai!

Paul Verlaine "Spleen"

[jos_abuzurile_xxl]

+ punct

 

+ punct

 

Sunt out of points momentan... :laugh2

 

si eu - dar sper sa nu uit 

[rouge kaya]

Un peisaj încîntător
E-ncîntătoarea ta făptură;
Îţi joacă zîmbetul pe gură
Ca boarea unui vînt uşor.

Drumeţul trist ce-ţi iese-n cale
Îşi simte sufletul vrăjit,
În clipa cînd i-a răsărit
Splendoarea sănătăţii tale.

În armonia de culori
Ce trupul tău îl înveşmîntă,
Poeţii-închipuirii cîntă
Un graţios balet de flori.

Veşmîntul tău multicolor
Cu inima ţi-l potriveşti;
Nebună, tu mă-nebuneşti,
Şi te urăsc, cum te ador!

Tînjeam în vesela grădină,
Cînd soarele, bătîndu-şi joc,
M-a sfîşiat cu lănci de foc
Din arzătoarea lui lumină.

M-au umilit ca pe-un martir,
Grădina, primăvara, Firea,
Şi pentru-a-mi răzbuna jignirea,
Am pedepsit un trandafir!

Ascuns în umbrele tăcerii,
Aş vrea să mă strecor la fel,
În preajma ta, ca un mişel,
La ceasul tainic al plăcerii,

Să-ţi pedepsesc frumosul trup,
Să-ţi sînger carnea-nspăimîntată,
Nevinovatul sîn de fată,
Şi-o rană-n coapsa ta să rup,

Apoi, cu dulce voluptate,
Înfrigurat aş căuta,
În astă nouă gură-a ta,
Să torn veninul meu-de frate.

Baudelaire "Celei prea vesele"

[rouge kaya]

Eu nu ştiu ce poate să fie
Că-mi sună mereu în urechi
Cu veşnica-i melancolie
Un basm din zilele vechi.

Se-ntunecă fără de veste,
Lin apele Rinului curg,
Şi cresc ale munţilor creste
Măreţ strălucind în amurg.

Pe stâncă un chip de femeie
S-arată din negură blând,
Brăţara-i de aur scînteie,
Ea-şi piaptănă părul cantand.

Ea-şi piaptănă părul şi cantă
Un cantec de vrajă al ei;
Te farmecă şi te-nspăimantă
Cantarea frumoasei femei!

Pescarul, nebun, se repede
Cu luntrea lui mică şi, dus,
Nici valuri, nici stîncă nu vede,
El caută numai în sus.

Vîltoarea-l izbeşte de coasta
Stîncoasă, şi moare-necat:
Loreley a făcut-o aceasta
Cu viersul ei fermecat.

Heinrich Heine "Loreley"

[rouge kaya]

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, in zori, pe scapatate -
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi in moarte si mai tare.

 

Elizabeth Browning "Sonetul XLIII"

[eugen_extreme]

Eh, daca to ati reinviat topicul acesta si suntem deja in 15 ianuarie - in memoria M. Eminescu :

 

Amor? O, ce amară fericire, 
Cât dulce chin e în acest cuvânt!
Un zâmbet e în zile de mâhnire, 
Un soare e la 'ntunecos avânt.

Ş'atunci prin casă - un dulce geniu trece
Frumos şi blând... părea că-i geniul vinei 
Celei mai mândre 'n astă lume rece... 
O taină poartă în zâmbirea finei
Frumoasei guri, ce nici prin gând ne trece, 

Care-i e taina; iară geniul cine-i?

Tu mă urmezi adânc în somn
Pe luciul visurilor mele, 
Plutind, al gândurilor Domn, 
Ca luna ce se prinde

Cu dulcea ei icoană
Pe faţa unui lac. 

[eugen_extreme]

Si unul dintre preferatii mei - A. Paunescu - Ruga pentru parinti (fara ei nu am fi fost....) 

 

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

[Vizitator]

aaliyah - try again 

 

What would you do? 
To get to me 
What would you say? 
To have your way 
Would you give up? 
Or try again 
If I hesitated 
To let you in 
 

Now would you be yourself 
Or play a  role 
Tell all the boys 
or  keep it  low 
If I said  no 
Would you turn away? 
Or play me off 
Or would you stay, oh, oh

 

I'm into you,
You into me
But I cant let it go
So easily
Not 'til I see
What this could be
Be eternity
Or just a week
You know, our chemistry
Is off the chain
Is perfect now
But will it change
This aint a yes
This aint a no
Just do your thang

We'll see how it goes ..ooohh

[eugen_extreme]

Luat dintr-o melodie - The Motans - Versus, si muzica tot pezie  

 

Versuri The Motans - Versus

Mi-ai placut pentru ca erai nice si pentru ca citeai:

Bucowski, Bradbury si Wilde. 
Pentru ca nu te-ai speriat. 
De un tip ca mine plin de haos si avangard. 
Pentru ca mi-ai parut un exemplar de blonda desteapta, 
Superdotata, extrastilata. 
Pentru ca aveai caracter, 
Mi s-a parut ca vezi si tu lumea altfel. 
N-am stiut ca tu incluzi fercirea in cec, iarasi am calcat pe bec, 
Trebuia s-apas pe stop, sau poate pe butonul rec. 
Vara cu Jimi Hendrix, toamna cu Miles Davis
La usa mea doar "room service"
Astept macar o data sa vii tu, 
Sa-ti aduc aminte cum
Mi-ai spus: "Denea poti sa sari din barca. 
Pentru ca si la mine sufletul o inceput sa arda. 
Tu nu te teme, sari, iar eu sar dupa tine". 
Aaaahhh, n-am stiut ca poti vasli atat de bine

Pentru tine e doar un lucru ordinar, 
Un prost cu dragostea in buzunar, 
Versus. 
Un plescat pe Lexus
Poti sa numeri pan' la 10 sau macar pan' la o mie, 
N-am de gand sa ma ridic pentru una ca tine, 
Presupunem c-am pierdut, in technical K. O. 
P. S. Adio. 

Si parca nu-s cascat, dar totusi am cazut. 
Si parca nu-s naiv, dar totusi am crezut. 
http://Versuri.ro/w/ghjmlj 
In povesti de genul stiintifico-fantastic, 
In cuvinte goale, in zambete din plastic, 
In zambete de unica folosinta, 
Tu o faceai doar din obisnuinta, 
Tu o faceai doar pentru borderou, 
Prefer sa-i spun acum depou. 
Si inca o dimineata. 
Adorm cu forta, ma trezesc cu greata. 
Si ma intreb cine am fost, 
Regele lumii sau inca un prost. 
Vara cu Jimi Hendrix, toamna cu Miles Davis
La usa mea doar "room service"
De la prieteni cer macar un sfat. 
Dar toate sticlele goale de "Jack" tac
Tu m-ai distrus femeie, no stress, doar din interes. 
De parca m-ai fi cumparat de pe AliExpress, 
De parca m-ai gasit in pagini aurii, 
Compartimentul dragoste si fleacuri pentru copii. 

Pentru tine e doar un lucru ordinar, 
Un prost cu dragostea in buzunar, 
Versus. 
Un plescat pe Lexus
Poti sa numeri pan' la 10 sau macar pan' la o mie, 
N-am de gand sa ma ridic pentru una ca tine, 
Presupunem c-am pierdut, in technical K. O. 
P. S. Adio. 

Vara cu Jimi Hendrix, toamna cu Miles Davis. 
La usa mea doar "room service". 
Candva am asteptat sa vii doar tu, 
Dar acum nuuu.

[? ec ed]

[rouge kaya]

Aici te iubesc!

Vântul se desprinde din pinii întunecaţi.

Luna străluceşte ca fosforul în apa nestatornică.

Zilele, de acelaşi soi, se urmăresc unele pe altele. 

Zăpada se dezvăluie în forme care dansează.

Un pescăruş argintiu alunecă din vest.

Uneori o corabie. Stele înalte, înalte. 

O, catargul unei corăbii.

Singur.

Uneori mă trezesc devreme şi sufletul mi-e ud.

În depărtare, marea sună şi răsună.

Acesta este un port. 

Aici te iubesc.

Aici te iubesc şi orizontul te ascunde în zadar. 

Te iubesc şi printre aceste lucruri reci.

Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele

ce străbat marea fără destinaţie.

Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.

Porturile devin triste când după-amiaza acostează.

Viaţa mea oboseşte, înfometată, fără niciun scop.

Iubesc ce nu am. Tu eşti atât de departe.

Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbuşit.

Dar noaptea revine şi începe să-mi cânte.

Luna îşi răsfrânge visul neîntârziat.

Cea mai mare stea mă priveşte prin ochii tăi.

Şi, când te iubesc, pinii îţi cântă numele în vânt

cu frunzele lor ca de coarde.

 

Pablo Neruda "Poemul XVIII"

[Vizitator]

Cei ce întârzie mereu - Ady Endre
(Akik mindig elkésnek)

Noi veşnic întârziem de la toate,
Noi de foarte departe am pornit.
Ne este pasul trist şi obosit.
Noi veşnic întârziem de la toate.

Nici să murim împăcaţi nu se poate.
Atunci când Moartea vine să ne ia,
Din suflet ţâşnesc flăcări roşcate.
Nici să murim împăcaţi nu se poate.

Noi veşnic întârziem de la toate,
Tardive ne sunt visul, succesul,
Îmbrăţişarea, odihna, limanul,
Noi veşnic întârziem de la toate.

[Vizitator]

Cartea Suzannei - Anatole France

 

•  

•  

Întreaga fire, cât cuprinde,
Miracol, celor mici, le pare.
Cum nasc, în suflet le pătrunde
A lumii vrajă-ncântătoare.

E în privirea lor o rază
Răsfrântă ca un magic semn;
Iluzia le dă îndemn,
Şi slabele puteri cutează.

Necunoscutul rost divin
I-afunda-n ape-adânci, în spume.
În van îi chemi, rămân străini,
Căci ei trăiesc în altă lume.

Puri, ochii lor desculţi rămân.
Ce vise stranii în răsfrângeri!
Şi ce frumoşi pierduţii îngeri
În universul prea bătrân!

În timp ce mai luptăm cu găndul,
Sprinţar visează mintea lor;
Misterul vieţii, descifrându-l,
Dintr-un fior, în alt fior.

[marian cristescu]

https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/17361611_798445956988528_975696053158277727_n.jpg?oh=ca2448fe308deb41eec02fdf40af0fa6&oe=5965B569

[Vizitator]

 

[pornelia]

De-amar de timp, scriindu-ti si cantand,

Stau cu-o ureche-n zid si la pamant.

 

Pridvorul tau, de sus, din turla mare,

Nu a cinstit scripcarul cu o floare.

 

Tocita-i pana-n slova ta,

Si corzile, nici ele, nu mai pot canta.

 

Domnita cu cinci turle la cetate,

Rabdai aproape anul jumatate,

 

Si-n asteptare, numar ca nebunii

Luceferii rotiti din coada lunii.

 

Nici slut nu sunt si am destoinicie

Si la stihiri, dar si la cerbicie.

 

Nu te cersesc.Te vreau.Am dreptul.Sunt

Legat de umbra ochilor tai crunt,

 

Si-s doara Fat-Frumosul din poveste,

Ajunga stihurile-aceste.

 

Mai zic atat:Ia seama bine,

Ca-s neam din hotii fetelor Sabine.

 

Tudor Arghezi - Domnita...

LUNA S-A

 

 

 

Luna s-a suit în zare

Din pămînt, cît o căldare,

Și pe cît se tot ridică

Moara-n rîu se face mică.

 

 

 

 

La iazul de platină

Cumpăna se clatină.

Și cred că-i un meșteșug

Luna prinsă de belgiug.

 

 

 

 

Cobilița-n cer se urcă.

Sprijinită-n crac de furcă,

Pe cînd moara, strînsă glugă,

Ține loc de buturugă.

[juniormorais]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/16388013_1527900327227947_3821171954596046215_n.jpg?oh=3678128c68b4a3333a72922873112456&oe=5954D222

[marian cristescu]

Noaptea dinaintea primaverii -Adrian Păunescu

Cu floarea ploii intre dinti
Si cu-un cutit de apa-n maini,
Voi spinteca taceri fierbinti
Sub tainicul latrat de caini.

E noaptea fara de hotar
Si ploua fara de cuvant
Si lacrimi vechi in ochi tresar
Si-un foisor in cer s-a rupt.

Las floarea ploii pe-un fagas,
Cutit de apa nu mai am,
In intunericul de pasi
Sar caii speriati in ham.

Sclipesc noroaiele-mprejur
La fulgerul intermitent,
Stau norii ca-ntr-un abajur
Insurubati in continent.

Si-mi creste floarea ploii iar,
Si-mi cade catre dinti pe chip
Cutit de apa jugular
Si mi se face dor sa tip.

Dati ploaia lumii mai incet
Ca sa se poata auzi
Cum inima unui poet
Mai face - n miezul noptii zi.

Cutit de apa-n dreapta mea
Si floarea ploii intre dinti
Ce neguri voi mai spinteca 
De dorul zorilor fierbinti?

Si iarasi toate cate-au fost
Devin ce-au fost in mod firesc
Si nu mai are nici un rost
Ca lacrima sa mi-o pazesc.

Si-adorm ca un iesit din minti
La umbra unei negre paini,
Cu floarea ploii intre dinti,
Cu un cutit de apa-n maini.( martie, 1988)