Sărbătoarea poeziei

[marian cristescu]

Tudor Arghezi

Ceasul de-apoi

În cer,
Bate ora de bronz şi de fier.
Într-o stea
Bătu ora de catifea.
Ora de pâslă bate
În turla din cetate.
În ora de lână
Se-aude vremea bătrână
Şi se sfâşie
Ora de hârtie.
Lângă domnescul epitaf
Bate glasul orei de praf.

Aznoapte, soră,
N-a mai bătut nici-o oră.

[Vizitator]

Lupul

Te-am auzit cum hăuleai departe,
Înfiorând pădurea-nzăpezită,
Bătrâne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.

Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu eşti tovarăş visurilor mele...

Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea câinilor la pândă,
Îţi plimbi prin codri ura solitară -
Tu înţelegi un suflet fără ţară...

 

"Lupul" - Octavian Goga

[marian cristescu]

 

[Vizitator]

 

[Vizitator]

https://www.youtube.com/watch?v=takHb6rs5SI&spfreload=1

[marian cristescu]

    http://www.romanianvoice.com/graphics/basic/pix_clear.gif http://www.romanianvoice.com/graphics/basic/corner_top.gif http://www.romanianvoice.com/graphics/basic/pix_clear.gif http://www.romanianvoice.com/graphics/basic/pix_clear.gif http://www.romanianvoice.com/graphics/basic/pix_clear.gif Ion Minulescu Romanţa noului-venit

 

Străinule ce baţi la poartă,

De unde vii

Şi cine eşti?...

Străinule de lumea noastră,

Răspunde-ne de unde vii,

Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti

Şi-n care stea găsişi coloarea decoloratei nebunii?...

 

De unde vin?...

De unde pot veni, când ochii-mi,

Plini de regrete şi tristeţi,

Par două candele aprinse în cripta morţilor poeţi?

Priviţi...

Sandalele-mi sunt rupte,

Iar toga ce mi-o dete-Apollo

În noaprea când pornii spre voi

Abia-şi mai flutură albastrul de-a lungul umerilor goi.

Sunt gol -

 

Căci calea-mi fuse lungă

Şi-n calea mea-întâlnii pe rând

Pe toţi câţi vrură să vă vândă

Podoabe noi ce nu se vând,

Pe cei ce vrură să vă cânte romanţe noi,

Pe cei ce vrură

Să vă-ndrumeze spre mai bine -

Spre-acel frumos întrezărit

În armoniile eterne

Dintr-un sfârşit

Şi-un infinit,

Pe cei ce v-au adus lumina,

Pe cei ce i-aţi primit cu ură

Şi i-aţi gonit cu pietre -

Pietre ce s-or preface-n piedestale

În clipa când vă va cuprinde beţia altor ideale!...

 

De unde vin?

Eu vin din lumea creată dincolo de zare -

Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,

Eu vin din lumea-n care

Nu-i ceru-albastru,

Şi copacii nu-s verzi, aşa cum sunt la voi,

Din lumea Nimfelor ce-aşteaptă sosirea Faunilor goi,

Din lumea cupelor deşarte şi totuşi pline-n orice clipă,

Din lumea ultimului cântec,

Purtat pe-a berzelor aripă

Din ţărm în ţărm,

Din ţară-n ţară,

Din om în om,

Din gură-n gură, -

Din lumea celor patru vânturi

Şi patru puncte cardinale!...

 

Deschideţi poarta dar,

Şi-n cale

Ieşiţi-mi toţi cu foi de laur,

Iar voi, ce măsuraţi cu versul gândurile ce n-au măsură,

Veniţi în jurul meu degrabă,

Şi-n cântul lirelor de aur,

Porniţi cu mine împreună

Spre lumea-n care nu-s castele cu punţi

Şi şanţuri feodale,

Nici ruginite porţi de-aramă, la care bat cei noi sosiţi...

Veniţi cu toţii cât mai e vreme,

Şi mai puteţi cânta -

Veniţi!...

Veniţi, să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii

Şi-n versuri fantasmagoria şi vraja noilor magii!

Iar cânturile voastre -

Cânturi cu care azi cerşiţi o pâine -

Să le-ncunun cu strălucire aureolelor de mâine!...

Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Era prin anul una mie şi nouă sute opt - îmi pare.

[Vizitator]

https://www.youtube.com/watch?v=fsemdOJq7_w

[Vizitator]

[marian cristescu]

George Bacovia

Altfel

Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...

[sache]

Zâmbesc atâtea flori

 

de ADRIAN ANGHELESCU

 

La strălucirea razelor de soare

Zâmbesc atâtea flori de primăvară

Explozii de parfum și de culoare

Mă amețesc a nu știu câta oară

 

De când neînfricatul ghiocel

Ieșea de sub zăpadă la lumină

Atâtea flori se luară după el

Răsărind și pe câmp dar și-n grădină

 

Brândușe, viorele, toporași

Se înălțară mândre, grațioase

Lângă zambile dar și brebenași

Arătând lumii cât sunt de frumoase

 

Și nu putea să fie primăvară

Fără să-mi fie dor de-această floare

Plăpânda și suava lăcrimioară

Ce-i floarea răsăritului de soare

 

Alături de poiene de narcise

Zvelte și mlădioase la tulpină

Acolo în tărâmul lor de vise

Îndrăgostite parcă de lumină

 

Și nelipsita floare-a florilor

Camelia atât de delicată

Care-ți apare în fața ochilor

Pentru ca să nu poți s-o uiți vreodată

[ghost_and_haunted]

Mii si mii de regrete.

Cel mai dureros sta in coltul indepartat.

Muntii si luna stiu nimic

despre ce este in mintea si sufletul meu.

Ploaia si vantul darama florile

in fata ochilor mei.

Norii de smarald se misca lenes pe cer.

- poem chinezesc.

[cot]

Mircea Dinescu / Sunt tanar,Doamna / Sunt tanar,Doamna,vinul ma stie de pe rost / si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange / cum as putea intoarce copilul care-am fost / cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange // Sunt tanar, Doamna,lucruri am asezat destul / ca sa pricep caderea din somn spre echilibru / dar bulgari de lumina daca-as manca,satul / nu m-as incape in pielea mea de tigru // Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos / si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa / sa-mi creasca ceru-n suflet,si stelele in os / si sa dezmint zapada pierdut in pirueta. // Sunt tanar, Doamna,inca aripile ma tin / chiar de ating pamantul pe-aproape cu genunchii, / aceasta putrezire ma-imbata cu un vin / caci simpt curgand prin dansa bunicile si unchii. // Sunt tanar, Doamna,tanar,de-aceea nu te cred, / oricat mi-ai spune,timpul nu-si ascute gheara / desi arcasii cetii spre mine isi reped / sagetile vestirii, sunt tanar.Buna seara!

[sache]

Amor stelar

poezie

unei cochete 

 

de Adrian Tarita [Eddy ]

2015-04-05 

 

Iubito, azi îmi ești un nor frivol pe frunte

Te condensez cu gânduri in irisuri căprui,

Îmi bate cordul de parcă urc pe-un munte

Când sorb sarea oculară cu gustul amărui.

 

Mi-ai fost o stea polară în vise autumnale

Îți alintam lucirea zburând transcendental;

Glisând în doi spre Terra pe o lactee cale

Reproduceam în parc un lung amor astral.

 

Eram pe vechea bancă eu lut și tu lumină

Îți recitam amorul scris în zeci de rânduri

Știind că Demiurgul iartă a fanteziei vină

În somn fără de vise între tăcute scânduri.

 

Însă tu intuind că-s numai șoaptă efemeră

În echinocțiul rece s-aștept trist m-ai lăsat,

Ai dat semn de adio dură ca o opacă sferă

Și mă purific singur de-al rimei greu păcat.

 

Tot azi eu te blestem de iar te vei aprinde

Să fii apocaliptic de-un sadic geniu atinsă

Și-n nopțile senine când luna vraja întinde

Din inimă să-mi cazi ca o cometă stinsă.

[ghost_and_haunted]

" Eu sunt Caleidoscopul mintii.

Eu sunt lumină, culoare și mișcare perpetuă.

Eu gandesc si vad, miscat fiind de un fluid electric .

Constant numai în inconstanța mea, sunt descatusat de constrangerile lumesti,

nefiind obligat de scopuri robuste ce leaga.

Galopez nestapanit pe cai virgine.

Cu spiritul necucerit,

Cu sufletul niciodata liber. "

 

 - poem din zodiacul chinezesc

[andreea_good]

Potop, compot, cireș amar...

Zidit cu frunze, de zidari,

Cu crengi uscate și mortar -

Creanga umblați, cireși amari!

 

În scoarța ta, stau spânzurat

Precum căpușile-n căpuși,

Pe după uși, eu m-am urcat

Pe zidul tău, fără mănuși!

 

Ating rodul pomului tău...

Cireașa ta, dulceața ta,

Ce-am profanat ca un dulău

Și-am profitat din plin de ea.

 

Ieșiși tu, Soare, din tufiș,

Ce papi cireșe pe furiș.

Târâș, târâș... că-i vară-acuș.

Ești sexy, motănel de pluș.

 

Bu-cu-ri-a, nu mi-o fura...

Pune-mi tristețea pe cântar

Și frige-mi-o tu, la grătar,

Pe jar, când vin în casa ta

C-un vin în sân și-un lăutar.

 

Vreau să petrecem vara-n doi,

Jumate ea, jumate noi

Iar ce e-n plus luăm înapoi, 

Copoi zgârcit, rasă de soi,

Ce te înfrupți din brăbănoi!

Tot îl îndoi, tot tragi de crengi

Tot îl înmoi, tot te-ncovoi

Și nu împarți nimic cu noi.

 

Viața ți-a dat acest nămăt.

Ia-o-ndărăt că ți-o arăt!

Și-nvață să nu mai fii hoț

Că îți pun cloț în vârf de moț.

Bandit coclit, de negăsit,

Muncește, nu sta la pândit,

Și lasă-te de măglisit!

 

Dăm cu banul, trece anul...

Încă bem țuici cu borcanul.

Mințim țara, trece vara

Și se domole' pârpara.

Iar escortele, drăguțe 

Cu fustițe... cam... scurtuțe!

Ele beau doar din castroane,

Cu aer de Nimfomane!

Le sorbi din ochi, când privești

Și ne minți că nu iubești.

 

Iar tu, drag copoi năuc,

Cred că ai dat de bucluc.

Sub fustițe te strecori

Cu cireșe și licori.

Sub fustițele cu nuri

Ascunzi cireșe când furi.

Pe sub fustițe le ștergi

Și mai mă-ntrebi un' să mergi...

La păscut că te ascut!

Și-apucă-te de futut!

[Vizitator]

 

[Vizitator]

Nu mă vei uita

Te măriţi, şi ştiu, vei naşte prunci,Veţi avea cămin şi alte celeDar aşa frumoasă ca atunciCând erai stăpâna vieţii meleNu vei fi tu niciodată,Niciodată.Anii vor veni mereu şiraguriCa soldaţii la cazan flămânzi.Din viaţa ta de miez şi faguriN-o să aibă Moartea nici de prânzPoate doar o simplă, tristă cină,Tristă cină.Ce bătrână, palidă şi goalăVei rămâne peste trei decenii!Sângele tău, astăzi în răscoală,Va fi rece, rece. Doar vedeniiDespre tot ce-a fost vei mai avea,Mai avea.Ca strigoii vor veni la tineDin iubirea noastră ne-ntâmplatăGândurile, visele haine.Nu mă vei uita tu niciodată;Sufletul cu altul ţi-i zadarnicDarnic.(19 septembrie 1937)

"Nu ma vei uita" - Mihai Beniuc

[marian cristescu]

Nichifor Crainic

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.

[yka]

DACA AI STI...

 

Daca ai sti, ca mi-e dor de tine,in fiecare clipa

Binecuvantata de prezenta ta,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti, ca-mi amintesc fiecare cuvant,

Fiecare gest al tau,fiecare imbratisare,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,ca te am inca pe limba cu gust

De supa,de saruturi cu crotoane de covrigi,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,ca trezesti in mine atingerea ta,

Cu savoare de barbat zeificat,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti ,ca uneori ma feream de tine,

Pentru ca nu ma simteam femeia potrivita,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,ce vartej de magie,de emotii

Trezesti in inima mea,cand ma privesti,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti ,ca-ti simt fricile si fuga

Si neincrederea,si ca indragostita ma rog,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,cum te vad ochii sufletului meu

Si cum iti admir zborul spre inalt,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,ca trupul meu este impregnat

Cu degetele tale,cu respiratia ta,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,ca-mi doresc sa faci dragoste,

In fiecare minut,cu fiecare vers,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,cat de vii sunt locurile iubirii,

Si caldura marii,si adierea serii,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,ca sufletul meu este topit in tine,

Si ca imi faci inima sa creasca,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,ca-mi vine sa plang si sa tip,

De dor de tine,de locul de unde venim,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

Daca ai sti,ca toate acestea si cele de printre randuri,

Ai veni,ai fugi,tot m-ai iubi,

Ce-ai face daca ai sti ?

 

 

Sursa :Google-14.02.2010...

[sache]

 

Poezii funny

1. Cu prostul nescolarizat

Te lupti putin si ai scapat.

Dar duci o lupta colosala,

cu prostul care are scoala.

 

2. O, Doamne! bun si iertator,

Cu prostii fi indurator

Si da-le paine cata vor...

Dar nu le da cutitul lor.

 

3. love you domnisoara

Si sunt very mahnit

Caci when i speak engleza

You razi necontenit.

 

I know esti englezoaica

But it isn't important

Amorul meu for tine

Is very palpitant.

 

I can't to sleep azi-noapte

Si-am stat sa learn ceva

From cartea de engleza

Sa-ti tell iubirea mea

 

Ah, ar fi atat de bine

But you see nu-i chiar asa

Caci eu speak what i can spune,

Dar mai zi si tu ceva.

 

Te-ai gasit sa ma-ntelegi!

Vad ca dear te iubesc

Understand i love you draga

Cum naiba sa-ti mai vorbesc?

 

You are totul pentru mine

And i want sa ne iubim

Dar it's difficult vezi bine

Caci we nu ne potrivim.

 

Nu e clar sa-ncep mai bine

Uite Shakespeare, Juliette

Eu Romeo love pe tine

Vrei ceva si mai concret!

 

Concret i can't know mai bine

And i speak ca un nauc

Si i'm sorry langa tine

Intru in the balamuc!!!

 

4. Afara-i frig si e innorat

Si mama arde-n soba

De lustra-i tata spanzurat

Iar eu ma tai cu lama.

 

Pe jos stau fratii mei intinsi

Sunt morti de-o saptamana

In putrefactie au intrat

Si nimeni nu-i aduna.

 

Si sora mea cu ochiu scos

Se zbate intr-o lada

Alt frate e intins pe jos

Si-n spate are-o spada.

 

In frigider in pungi de-un kil

Sta congelat bunicu`

Iar din bunica a mai ramas

Un deget si buricu`.

[marian cristescu]

Marin Sorescu

Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

[sache]

Dacă tu ai dispărea

 

Adrian Păunescu

 

Dacă tu ai dispărea

Într-o noapte oarecare

Dulcea mea, amara mea

Aş pleca nebun pe mare.

 

Cu un sac întreg de lut

Şi-o spinare de nuiele

Să te fac de la-nceput

Cu puterea mîinii mele.

 

Lucru lung şi monoton

Să te înviez, femeie,

Eu, bolnav Hyperion

Hai şi umblă, Galatee !

 

Dacă tu ai dispărea

Fi-ţi-ar moartea numai viaţă

Dulcea mea, amara mea

Aş pleca în ţări de gheaţă.

 

Să te fac din ţurţuri reci

Să te-mbrac în promoroacă

Şi apoi să poţi să pleci

Orişiunde o să-ţi placă…

 

De-ai cădea într-adevăr

În momentul marii frîngeri

Aş veni la tine-n cer

Să te recompun din îngeri.

 

Şi pe urmă aş pleca

Umilit şi iluzoriu

Unde este casa mea

O mansardă-n purgatoriu.

 

Dacă tu ai dispărea

Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi

Te-aş găsi în sinea mea

Te-aş zidi din mine însumï !

[cot]

LA PASTI de George Cosbuc : " Prin pomi e ciripit si cant, Vazduhu-i plin de-un rosu soare, Si salciile-n in alba floare - E pace-n cer si pe pamant "

[marian cristescu]

LA PASTI de George Cosbuc : " Prin pomi e ciripit si cant, Vazduhu-i plin de-un rosu soare, Si salciile-n in alba floare - E pace-n cer si pe pamant "

La Pasti - George Cosbuc

Prin pomi e ciripit si cant,

Vazduhu-i plin de-un rosu soare

Si salciile-n alba floare-

E pace-n cer si pe pamant.

Rasuflul cald al primaverii

Adus-a zilele-nvierii.

Si cat e de frumos in sat!

Crestinii vin tacuti in vale

Si doi de se-ntalnesc in cale

Isi zic:Hristos a inviat!

Si rade-atata sarbatoare

Din chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetisor

Nevaste tinere si fete,

Batrani cu iarna vietii-n plete;

Si-ncet, in urma tuturor,

Vezi sovaind cate-o batrana

Cu micul ei nepot de mana.

[sache]

Zorica Latcu

 

Te port în mine

 

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,

Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,

Te port în trup, în sânii albi și grei,

Cum poartă rodia sămânța ei.

Te port în minte, ca pe-un imn sfințit,

Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.

Și port la gât, neprețuit șirag,

Strânsoarea cald-a brațului tău drag.

Te port în mine tainic, ca pe-un vis,

În cer înalt de noapte te-am închis.

Te port, lumina rumenă de zori,

Cum poartă florile mireasma lor.

Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.

O poamă aurită de smochin,

Te port în brațe, horbote subțiri,

Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.

Cum poartă floarea rodul de cais,

Adânc te port în trupul meu și-n vis.