Sărbătoarea poeziei

[marian cristescu]

Alexandru Vlahuta - Christos a inviat

 

Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambste tuturora-
Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege...
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:

"Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc"...

Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata
Din spini cununa ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desupra-ti s-au crezut...

Aduceti piatra cea mai mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti...

S-au veselit necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati... Christos a Inviat!

 

[sache]

Iubire

Te iubesc mai mult decât natura,

Fiindcă tu natura însăşi eşti,

Decât libertatea mi-eşti mai dragă –

Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.

Te iubesc cu toată nebunia,

Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roţi,

Te iubesc mai mult decât se poate,

Cât de mult – să înţelegi nu poţi.

Fără noimă te iubesc întruna,

Şi când beau şi-atunci când spun prostii;

Mult mai mult decât pe mine însumi

Te iubesc. Vreau sigură să fii.

Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare

Decât toate cele pământeşti,

Mi-eşti şi decât muzica mai dragă,

Pentru mine, muzica – tu eşti!

(Evghenii Evtușenco)

[marian cristescu]

Valeriu Gafencu - Imn al invierii

 

Va cheama Domnul slavei la lumina,

Va cheama mucenicii-n vesnicii,

Fortificati biserica crestina

Cu pietre vii zidite-n temelii.

 

Sa creasca-n inimile voastre

Un om nascut din nou armonios,

Pe sufletele voastre sa se-mplante

Pecetea Domnului Iisus Hristos.

 

Un clopot tainic miezul noptii bate

Si Iisus coboara pe pamant;

Din piepturile noastre-nsangerate

Rasuna Imnul Invierii sfant.

 

Veniti crestini, luati lumina

Cu sufletul smerit, purificat;

Veniti flamanzi, gustati din cina,

E nunta Fiului de Imparat.

[sache]

Amândoi

 

Minunea noastră simplă e că iubim mereu

cu tainica uimire traită-ntâia oară;

că ne aflăm alături la bine și la greu,

senini când zarea poate și pentru noi să moară.

Minunea nostră simplă e darul de a ști

ce-i dor, și ce-i tristețe, și ce-i singuratate –

Minunea noastră simplă e c-am ramas copii

și ca la fel rămânem cât inima ne bate.

(Corneliu Șerban)

[quasim]

Jurământ de dragoste şi gelozie
Adrian Păunescu

 

Sunt gelos pe întreaga ta viaţă
Aş fi vrut să-ţi fiu frate întâi
Să te-nvăţ un cuvânt de verdeaţă
Şi străină apoi să-mi rămâi.

 

Aş fi vrut să-ţi fiu tată , iubito ,
Ocrotind începutul fragil ,
Şi-apoi vârsta în foc mistuind-o
Să mă nasc şi să-ţi fiu eu copil

.

Să fiu păvaza ta absolută
Eu,prieten şi tot eu duşman
Şi duhovnica ta surdo-mută
Şi profesorul tău de pian .

 

Căci aproape îmi eşti ; dar străină
Felinarul ce sunt arde gri
Dacă simte făcându-ţi lumină
Nălucirea că nu-i aparţii .

 

Şi te-aş duce în cârcă şi-n creier
Şi trecutul ţi l-aş cumpăra
Să-mi rămâi ori pe unde cutreier
Doar a mea, doar a mea, doar a mea .

 

Mânuit de nebuna idee,
De-ntrebarea cea fără răspuns
M-aş preface-n atom de femeie
Dacă ţie ţi-aş fi de ajuns .

 

Sunt gelos pe oricine te-atinge,
Chiar pe hainele tale-s gelos,
Pe ninsoare gelos când te ninge ,
Pe oglinda ce minte frumos.

 

Cărţi poştale trecutul trimite
Cu adrese pierite de mult ,
Dar eu plâng drumul fetei iubite,
Umilinţele ei le ascult.

 

Te-aş trimite înapoi în uitare
Şi m-aş şterge de gândul că eşti
Te iubesc, o iubire ce doare,
Cu-ncleştarea prea negrelor veşti

.

Ţi-s şi tată , şi frate ,şi soră
Ţi-s prieten , şi-ţi sunt şi duşman
Şi marcat de o gamă **spam editat**ă
Sunt profesorul tău de pian .

 

Croitor pentru hainele tale
Eu pe faţă în rană te spăl
Şi-ţi aşez în picioare sandale
Şi-ţi sunt drog , şi-ţi sunt chin şi-ţi sunt văl .

 

Blestemat sunt de lacrima mumii
Pentru tine să ard în prăpăd
Sunt gelos pe femeile lumii
Că mă fac uneori să le văd .

 

Dulcea mea ,taina mea voluntară,
Rugul meu şi concret şi abstract.
O iubire de-abis mă omoară
Şi mai tare ca orice contract.

 

Gelozie urlând cu tandreţe
Eu sub piele la mine te duc
Gurii mele i-aş da să înveţe
În duet acest bocet de cuc.

 

Dacă-ţi spun că te-aş face mireasă
Şi în alb nupţial să te-nchid
Vreau să ştii că te-aş duce acasă
Ca la nuntă să te şi ucid .

 

Prea cuminteo şi-apoi prea rebelo
Julietă, din neam dispărut ,
N-aş voi să mă cheme Othello ,
Dar din umeri ce mâini mi-au crescut.

 

Sunt gelos pe văzduh şi pe mare
Şi mă doare când calc pe pământ
Sunt gelos şi pe scrisul cu care
Îţi trimit gelozia ce sunt.
 

[marian cristescu]

Vasile Voiculescu - Pe cruce

 

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava
Palea curata-i frunte ce-o sangerase spinii
Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii
Parea ca varsa lava.

Si chiar in clipa mortii hulira carturarii
Cu fierea otelita il adapau strajerii...
Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Si-l ocarau talharii.

Zdrobita, la picioare-i zacea plangand Maria
Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama
Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,
Tipa vazand urgia.

Departe ucenicii priveau fara putere...
N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga
Cu el se naruise nadejdea lor intreaga
Si fara mangaiere.

Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecura fariseii cu fetele smerite
Si barbile-argintate.

Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste
In vale, ca-ntr-o pacla, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.

[sache]

Mihai Eminescu

 

Atât de fragedă

 

 

Atât de fragedă, te-asameni

Cu floarea albă de cireş,

Şi ca un înger dintre oameni

În calea vieţii mele ieşi.

 

Abia atingi covorul moale,

Mătasa sună sub picior,

Şi de la creştet pân-în poale

Pluteşti ca visul de uşor.

 

Din încreţirea lungii rochii

Răsai ca marmura în loc –

S-atârnă sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi şi noroc.

 

O, vis ferice de iubire,

Mireasă blândă din poveşti,

Nu mai zâmbi! A ta zâmbire

Mi-arată cât de dulce eşti,

 

Cât poţi cu-a farmecului noapte

Să-ntuneci ochii mei pe veci,

Cu-a gurii tale calde şoapte,

Cu-mbrăţişări de braţe reci.

 

Deodată trece-o cugetare,

Un văl pe ochii tăi fierbinţi:

E-ntunecoasa renunţare,

E umbra dulcilor dorinţi.

 

Te duci, ş-am înţeles prea bine

Să nu mă ţin de pasul tău,

Pierdută vecinic pentru mine,

Mireasa sufletului meu!

 

Că te-am zărit e a mea vină

Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,

Spăşi-voi visul de lumină

Tinzându-mi dreapta în deşert.

 

Ş-o să-mi răsai ca o icoană

A pururi verginei Marii,

Pe fruntea ta purtând coroană –

Unde te duci? Când o să viï?

[Vizitator]

 

[Vizitator]

Vasile Militaru - Legea lupului

 

 

Împarat fiind pe vremuri, lupul, - fire înteleapta
Si milos cu toti supusii, - a facut o lege dreapta,
Prin a carui rânduire, - pentru foarte bun cuvânt,
O livada înflorita, cum nu-i astazi pe pamânt,
Hotarât a fost sa fie socotita ca loc sfânt,
Pentru ca 'napoia vremii cu trei veacuri si mai bine,
Ar fi fost pe-acea livada mânastire de albine…

Astfel, - era scris în lege, ca-n acea livada verde
Cine intra, viata-si pierde:
Fie miel sau fie ied,
N-avea drept sa-i calce iarba nici picior de patruped…
Cel ce va-ndrazni s-o faca, - hotarât era prin lege,
Sa primeasca pe spinare, nu mai stiu cate ciomege,
Iar apoi, - ca pilda vie, -
Jupuit pe loc sa fie…

Cei dintâi cazuti în leasa si-nhatati ca sa-i jupoaie,
Au fost niste caprioare, doi vitei si-o biata oaie,
Si cadeau, pe rând apoi:
Cai, mioare, vaci si boi, -
Carora, chiar Împaratul, - milostiv cum numai el e, -
Le lua-n primire zilnic nefolositoarea piele…

Într-o zi însa norocul, nu stiu cum a vrut sa joace
Si sa faca astfel placul celorlalte dobitoace,
Cari-au prins pe iarba verde, în livada cea smaltata,
Vre-o trei lupi cu ceafa lata…

Dusi fiind la judecata, de trei boi, un miel si-o oaie,
Ca pe cei de mai-nainte, Împaratul sa-i jupoaie,
Înaltimea-sa, îndata ce vazu pe lupi în fiare,
Catre vitele cornute a turnat cu voce tare:
- Cum, nemernici si misei,
Îndrazniti a crede oare sa jupoi pe fratii mei?…

- Doamne, au calcat livada!, - cuteza un bou sa zica.
- Taci, ca te jupoi îndata!… Boul a tacut, de frica…
- Legea spune…, - zise oaia, dar simti fiori prin seu:
- Ce-ai tu cu legea, dobitoaco?… Legea n-am facut-o eu?…

Si pe fratii pusi în fiare liberându-l rând pe rând,
Împaratul, cu iubire, i-a îmbratisat, plângând…
Celelalte dobitoace au plecat tiptil apoi:
Oaia-ntâi, pe urma boii, iar mielul dupa boi, -
Pricepând ca, sa nu calce în livada fara stupi,
Legea-i numai pentru ele, însa nu si pentru lupi.

[sache]

 

Să pot întinde mâna

 

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta

Încetul la o parte șuvițele le-aș da,

Senină să ramâie, curată ca un crin,

Icoana de iubire la care să mă-nchin.

 

Dar tu ca un luceafar departe strălucești.

Abia câte o clipă în cale-mi te ivești,

Apoi dispari; și-n urma rămâi în gândul meu

Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

[marian cristescu]

M. Popescu - Pastile

S-aude-al clopotelor cant
Prin firea, care se renaste
Si falnic iese din mormant,
Cu biruinta Domnul Sfant,
Ai azi e Paste.

Si dupa slujba ies la rand
Batrani, cu spatele-aplecat,
Barbati cu chipul luminat,
Si-n urma ies copii cantand:
"Hristos a inviat!".

In jur pe margini, stau cei mari,
Privind la falnicii feciori,
Din mandrul sir al falnicei hori;
Si-n mijloc canta lautarii,
Din cobze si viori.

Sunt veseli toti si bucurosi,
Si toti cu suflet-naltat;
Oriunde se-ntalnesc in sat,
Isi zic cum zis-au mosi stramosi:

"Hristos a inviat!"

[Vizitator ilarion]

Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cîndva iubită
Aşa adînc, aşa gingaş cum te-am iubit.

 

Alexandr Puskin - Eu Te-am Iubit

[Vizitator ilarion]

Sorin Cerin - Sevrajul seducției

A crede înseamnă înainte de toate a ști că vei muri.

Simboluri sparte-n stelele alcoolice,
ale unui Univers,
lacom, meschin și cinic,
băute de Dumnezeu la masa Creației,
se zbat cu aripile frânte,
pe cerurile înlăcrimate ale Fericirii,
mâzgălite cu graffiti de Diavol,
în toate culorile curcubeului de vicii,
stoarse din aștrii Amintirilor,
cu degetele razelor,
Iubirilor tremurătoare și profane,
de către sevrajul seducției,
până la ultima picătură,
pentru a nu fi atât de plictisitoare,
aceleși divagații spuse la beție,
de către Demiurg,
despre credința în Iluzia Vieții,
frumusețe și împlinire.

Nu încerca să-ți înțelegi fericirea.

Cum ar arăta Fericirea dacă nu ar exista Moarte?

 

[Vizitator]

Magda Isanos - Logodna

 

Logodnicul vine-n amurg,
vesele pletele-i curg.
Puneti-mi rochii albastre, flori.
N-auziti pasii biruitori?

Unde-i inelul scump, daruit?
Luna nu vrea sa-l zareasca.
O, ce poveste copilareasca:
cum ne-am vazut, ne-am iubit.

[marian cristescu]

Alexandru Vlahuta -  Christos a inviat

Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambste tuturora-
Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege...
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:

"Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc"...

Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata
Din spini cununa ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desupra-ti s-au crezut

Aduceti piatra cea mai mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti...

S-au veselit necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati... Christos a Inviat!

[Vizitator ilarion]

Visez uneori trupul meu
Prins in navoade, riduri,
Si tarat prin zapada
Pe plaja inghetata, lucioasa
A unei limpezi mari,
Nu vad nicicand pescarul,
Dar stiu ca ti-e tata,
Vad numai plasa de riduri
Si trupul meu, prada
Bogata.
Tandru visez dimineata aceea de moarte,
Cu liniste necunoscuta, curata,
In care nici tu nu mai vii,
Nici eu nu mai chem
Si totul adoarme cu ochii deschisi,
Si doar, lumina-n lumina, ecou,
Se misca un firav blestem
Sa se desire navodul,
Sa lunec din nou
In apa fara timp si fara pata.
 

[Vizitator ilarion]

She walks in beauty, like the night
Of cloudless climes and starry skies;
And all that's best of dark and bright
Meet in her aspect and her eyes:
Thus mellow'd to that tender light
Which heaven to gaudy day denies.

One shade the more, one ray the less,
Had half impair'd the nameless grace
Which waves in every raven tress,
Or softly lightens o'er her face;
Where thoughts serenely sweet express
How pure, how dear their dwelling-place.

And on that cheek, and o'er that brow,
So soft, so calm, yet eloquent,
The smiles that win, the tints that glow,
But tell of days in goodness spent,
A mind at peace with all below,
A heart whose love is innocent!

[Vizitator ilarion]

George Cosbuc - El-Zorab

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- "Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.

- "O mie de ţechini primeşti?
- "O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum! -

El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.

Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!

Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!

Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!

Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi -
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?

Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate, -odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa-te-vor flămând!

Şi te vor bate, -odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!...
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!

Se-ncruntă paşa: - "Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!

- Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?

Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept şi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.

Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc -
Ce bine-mi poţi tu da?

Dă paşa semn. - "Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind -
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi...

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- "Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

 

[Vizitator ilarion]

Cosbuc - Ispita

 

 

Ei, acum te uiţi la cană,
Că s-a spart! Dar dă-o-n foc!
Nu-mi fi inimă duşmană
Când vezi răul lângă mine -
Haide, prinde-mă mai bine
De mijloc!

Uite-mi hainele, ca spuma,
Le-am ţesut cu mâna mea;
Zici în gândul tău acuma:
"Ce mai pui de căprioară!
Vezi, aşa o văduvioară
Mi-ar plăcea!

Ha, ha, ha! Să-ţi meargă veste
De şiret!... Ei, cine-mi eşti!
Tragi cu ochiul la neveste;
Treci prin sate ca-mpăraţii
Daí te-or bănui bărbaţii
Şi-o păţeşti!

Spune-mi drept: ţi-au spus vrodată
Popii că păcate-ţi scriu
Dacă-mbrăţişezi vreo fată?
Să nu-i crezi! Ei ştiu Psaltirea,
Dar ce foc o fi iubirea
Nici nu ştiu.

Nu-ţi plac ochii verzi? Ei, iacă!
Uite-ai mei! Nu te uita
Prea cu dor, că pot să-ţi placă!
O, sunt tineri zeci şi sute
Cari ar vrea să mi-i sărute
Şi eu ba!

Hoţule! Te uiţi la mine;
Ştiu eu ce gândeşti acum,
Că de-aceea ţi-e ruşine -
Eu de-aş fi flăcău odată
Nu m-aş ruşina de-o fată
Nicidecum.

Iacă... stau pe la fântână!
Dă-mi cârligul... Aoleu,
Nu mă strânge-aşa de mână!
Nu m-ai strâns? Şi-ţi vine-a plânge?
Haidí degrabă şi mă strânge,
Că eu vreu.

Crezi că nu? Ba cum s-arată
Ştii tu fata cum s-o-mpaci.
Ori te superi tu pe-o fată
Când o strângi şi ea te-njură?
N-ai păţit? Ia taci din gură,
Că te faci!...

Şi mi-e cald! Şi uite-n faţă
Sunt aprinsă; şi zău nu,
Nimeni nu m-a strâns în braţă
Mijlocelul meu frângându-l -
Dacă n-ai de-acuma gândul,
Poate tu!

Vrei să bei? Şi nu ţi-e teamă
Că mi-e olul descântat?
Cine bea să poarte seamă
Să sărute pe stăpâna
Olului... nu pune mâna,
Că te bat!

Ei, mă duc acum. Deseară
Iarăşi viu! Şi spune-mi drept
Vii şi tu? Te-ntâmpin iară
Ca şi ieri, cu vase pline!
Nu veni!... Şi să ştii bine
Că te-aştept!

[Vizitator ilarion]

"Am o vioară mică şi te iubesc"
Era un mic bilet lăsat anume
Să fii iubita cea mai cea din lume.

Frumoşi şi-ncununaţi
cu flori pe-alei,
Cu totul mirosind a flori de tei,
Şoptindu-vă nimicuri la ureche
Eraţi acele suflete pereche.
Pe care le uneşte Cel de Sus
Şi le pecetluieşte c-un surâs.

Acum vioara mică e uitată
Iubirea stă ascunsă, resemnată
Nemaiştiind să zică, sau să facă
Nimic din gesturile de altădată.

Măcar s-adune flori de gălbenele,
Să-şi facă coroniţe şi inele,
Dar în etern răsună nefiresc
"Am o vioară mică, te iubesc!"...
Şi nu mai ştiu dacă există vreo ureche
S-asculte glasul inimii pereche.

[marian cristescu]

Alexe Mateevici - Ingerul si mironositele

Pe cine-l caut'acuma'n gradina
Cu vasele de mir umplute?
De lacrimi inima li-i plina...
Zoreste ziua noua. Ii racoare,

Dar cerul se insenineaza
In ciripituri cantatoare.
De ce Il cauta aicea pe Hristos ?
De ce-a venit aicea ca sa-l planga?

Pe piatr'un inger luminos...
El sade-n haine albe, stralucite...
Vestind cereasca bucurie
Mironositelor scarbite:

"Hristos a inviat! Si nu va mai mahniti
Si nu-l mai plangeti ca pe un mort
Cautandu-l intre cei muriti!
A iadului putere-i biruita,

Zadarnica ii rautatea:
De-acuma lumea-i izbavita.
Intunecimea in lumina piere,
Marirea ei i s-a surpat

Si fug vrajmasii de durere.
Grabiti-va cu vesti de veselie
Si spuneti vestile-n Sion:
"Hristos e viu si'n veci invie!"

Dorm florile. Gradina moarta tace,
Iar primprejur-albastre umbre,
Nisip, zori aurii - si pace.

[quasim]

Vant, dumbravi si optsprezece ani
Mihu Dragomir

 

Vânt, dumbravi si optsprezece ani …
Strada cu salcâmi si cu castani,
Primavara-n balta renascuta,
Zile ce-amintirea le saruta …

 

Pe nisipul plajilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunare si soapte,
Fata mea cu par de miazanoapte

…

Fata cu mijloc de violina,
Unde-i cartea noastra de latina,
mâzgalita, printre ablative,
cu distihuri schioape si naive?

Se-arcuiau prin salcii catedrale,
Luntrea noastra se pierdea, agale,
Catre-o tara de taceri si stuh.
Gânduri — pescarusii din vazduh.

 

Sarutarea noastra, calda si învoalta,
Avea gustul murelor de balta,
Dulce-nsângerata si-amaruie,
Anafor ce din strafunduri suie.

 

Pe nisipul plajilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunare si soapte,
Fata mea cu par de miazanoapte

…

Nu, acestea nu se pot uita usor,
Niciodata nu se sting. Nu mai mor.
Hei, dumbravi de vise si castani,
vânt, nisip, si optsprezece ani …

[marian cristescu]

Nichita Stănescu Leoaica tânără, iubirea

Leoaica tinara, iubirea

mi-ai sarit în fata.

Mă pindise-n incordare

mai demult.

Coltii albi mi i-a infipt în fata,

m-a muscat leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura

se facu un cerc, de-a-dura,

când mai larg, când mai aproape,

ca o stringere de ape.

Si privirea-n sus tisni,

curcubeu taiat în doua,

si auzul o-ntilni

tocmai lângă ciorcarlii.

[sache]

 

Cum este ea

 

Cum este fata ce-o iubesc

N-am curaj,nu indraznesc

Sa cred ca poate exista

O alta la fel ca ea

Asa frumoasa si draguta

Incantatoare si finuta

C-un zambet mai fermecator

Decat al ingerasului ce il ador

Cum este ea va spun cinstit

N-am mai vazut,n-am intalnit

O asa minunata fata

Cum nu-i alta in lumea toata!!

[Vizitator]

Riscul - Rudyard Klipling

 

Râzând,
Riști să pari nebun.
Plângând,
Riști să pari sentimental.
Întinzând o mâna cuiva,
Riști să te implici.
Arătîndu-și sentimentele,
Riști sa te arăți pe tine însuți.
Vorbind în fața mulțimii despre idealurile și visurile tale,
Riști să pierzi...
Iubind,
Riști să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Riști să mori...
Sperând,
Riști să disperi,
Încercând măcar,
Riști să dai greș...
Dar daca nu riști nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu ești nimic...