Sărbătoarea poeziei

[marian cristescu]

Primaverii
de St.O.Iosif

O, tu, cea mai frumoasă dintre zâne,
Cu tot alaiul tău de bucurii,
Toţi te-aşteptăm cu-atâta dor să vii:
Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine!

Şi ce-mi aduci tu, care pe câmpii
Pui flori, şi cerului dai zări senine,
Şi cântec lucitor, şi unde line
Izvorului, ce daruri tu-mi îmbii?

Ce vis cerca-va de isnov s-alinte
Un suflet amăgit de-atâtea ori?
O, dac-aş şti că visul iarăşi minte!...

Atuncea poate-aş ramânea cuminte
Şi m-aş uita cu ochi nepăsători
La iarba care creşte pe morminte...

[cot]

"Sonet 48- (Indubitabil,geniul meu atroce ) // Indubitabil,geniul meu atroce, // In slalomul prin soarta efemera, // N-o sa indure irizari de sera // Si-ntr-un tarziu prolix,o sa invoce //// Suntra maniei fara maniera // Si fara sovaieli solemne-n voce, // La orice comentarii echivoce // Crescute-aleatoriu de-o himera; //// Iar forfota bombastica pe care, // C-o vanitate surda dintr-o mie, // O port ca un baston in tartacuta, //// O va pazi statornic pan'-apare // In forul interior vreo nebunie // Soptind elogii de la Aghiuta. " postat cvasiliu

[Vizitator]

Luni

 

Angela Baciu - Moise

 

Nu m-am indepartat niciodata, de parca nici nu mai
Simteam, nu mai puteam reinvia tacutele zapezi de ieri,
De alaltaieri. EU
Invatam sa fiu EL,
Iar el invata sa-si incheie socotelile cu prezentul, o facea
Dinadins, ma testa, se temea de ziua de maine,
Sau de mersul  pe acelasi drum fara intoarcere,

Ne instrainaseram
Fara s-o stim.
Stiam, de pe o zi
Pe alta era tot mai fara aparare
Si mai singur –
Se temea de lume si de tot ce il inconjura.

[Vizitator]

Poem

 

Angela Baciu - Moise

 

Uite aşa se leagă toate visele noastre

Când adormim doi îngeri frumoşi păzitori

începe să plouă

Peste timp pământul însetat ţipă

Urlă de dor cuvintele se aşează pe tabla neagră

 

Şi priveşti cerul

De unde să-ţi mai începi viaţa

Până în centrul pământului aş fugi să fiu

Doar cu el un fel de carne mă strânge

 

Scriu să nu plâng de dorul său

pădurea se închide

Din ce în ce mai mult

 

Uite aşa se leagă toate visele noastre

[marian cristescu]

[quasim]

Am să te fut

 

 Marius Tuca

 

Am să te fut,
Nu este o ameninţare, este o promisiune
E o declaraţie de dragoste pe româneşte
Care la început te revoltă, apoi te incită,

 

Nici măcar faptul de a îţi spune că te iubesc
Nu îţi provoacă asemenea stări
Când te ia cu frig, când îţi e cald şi îţi tremură genunchii.

 

Am să te fut,
Şi te rog să iei această declaraţie de intenţie
Ca pe o declaraţie metafizică,
Nu e nimic vulgar dacă stai să te gândeşti
Şi, mai ales, când începi să simţi
Cum îşi face loc în tine golul din stomac
Iar obrajii când îţi iau foc şi când se albesc.

 

Am să te fut,
Aceasta e declaraţia universală a românilor
Bărbaţi sau femei, adolescenţi întârziaţi sau nu,
O declaraţie de ciudă şi de dorinţă
Şi ar fi culmea să-mi reproşezi lipsa de tandreţe
Sau faptul că nu sunt în stare să nutresc
Sentimente adevărate şi înălţătoare pentru tine.

 

Am să te fut,
Şi nu ar trebui să găseşti nimic animalic
În această declaraţie sinceră şi repetabilă
Care adună atâta energie în dânsa,
Poezia frustă a trupului, a dorinţei
Se manifestă fără teama de a fi cenzurată
Şi te cuprinde pe de-a-ntregul, cucerindu-te cu totul.

 

Am să te fut,
Aceasta poate fi şi o declaraţie de principii
Care nu se face din principiu
De frică să nu superi cea mai frumoasă limbă
Limbă română vorbită şi simţită
Nu cea de prin dicţionare explicative
Sintactice, morfologice, fără pic de vibraţie.

 

Am să te fut,
Nu are rost s-o mai suni pe mami să-i ceri consimţământul
Poate intra în trepidaşii, dacă nu şi-a luat medicamentele,
Pentru acest demers de amor tandru şi îndelung
Ai să primeşti binecuvântarea mea
Din tot sufletul, cu vârf şi îndesat,
Poate doar o cruce mare şi un Doamne ajută n-ar strica.

 

Am să te fut,
Bazeză-te pe mine şi pe ceea ce simt pentru tine
Nu te joci de-a mama şi de-a tata
Cu sângele şi cu mintea, cu trupul şi cu sufletul,
Sunt romantic până la capăt
Şi dacă printr-o nepotrivire de caracter nu se va întâmpla nimic,
Consideră că te-am futut.

[Vizitator]

Pajul Cupidon

 

Mihai Eminescu

 

Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rău şi alintat,
Cu copii se hârjoneşte,
Iar la dame doarme-n pat.

 

De lumină ca tâlharii
Se fereşte binişor,
Pe fereşti se suie noaptea
Dibuind încetişor;

 

Cordeluţe şi nimicuri,
Iată toate-a lui averi…
Darnic când nu vrei nici una
Şi zgârcit dacă le ceri.

 

În volumul ros de molii
Cauţi noaptea adevăr
Şi-ntâlneşti lipită-n file
Viţa-i galbănă de păr.

 

El dă gânduri nenţelese
Vrâstei crude şi necoapte,
Cu icoane luminoase
O îngână-ntreaga noapte.

 

Când de-o sete sufletească
E cuprinsă fata mică –
A dormit cu ea alături
Ca doi pui de turturică.

 

E sfios ca şi copiii,
Dar zâmbirea-i e vicleană;
Dară galeşi îi sunt ochii
Ca şi ochii de vădană.

 

Gât şi umere frumoase,
Sânuri albe şi rotunde
El le ţine-mbrăţişate
Şi cu mânile le-ascunde.

 

De te rogi frumos de dânsul,
Îndestul e de hain
Vălul alb de peste toate
Să-l înlăture puţin.

[Vizitator]

Iertare din nou vreau să-ţi cer

Mihail Sadoveanu

 

Iertare din nou vreau să-ţi cer

Într-un stil cu mult mai subţire,

Cu ochii şi mîna spre cer

Şi cu intonări de psaltire.

 

O, tu, frumoaso, de care-mi atîrnă

Viaţa-şi care-mi alungi

Din cale pe palida cîrnă,

Numai c-o rază din genele-ţi lungi,

 

Iartă-mă că plouă şi-i ceaţă,

Că oamenii-s răi, că pînea nu-i bună,

Că nu se găseşte nimica în piaţă,

Că, noaptea, nu-i lună.

 

Iartă-mă, scumpo, că te ador şi

Acum şi pururi, cu suflet curat,

Iartă-mă că aproape în fiece zi

Quod tentabam dicere versus erat.

 

Aş vrea să-ţi placă orice cuvînt

Ce ţi-l rostesc şi e de prisos ca

Să-ţi declar că vreau să-ţi şi cînt

Aria celebră din Tosca.

 

Iartă-mă de toate. Zîmbeşte şi spune

Ca să se facă brusc primăvară.

Şi ca să vezi o minune:

Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară.

[pisicuts]

[zypu]

Alei* puică mişcă-ţi gura
Să se vadă muşcătura.
Cum puicuţă* nu te-nduri
Să mă klaşi să-ţi văd de curi.
De curi albi ca şi omătul,
De lindicul sperietul.
Să-l punem la rânduială
Cu niţică zgândăreală.
Vin * colea * şi-oi şti să lupt
Crăpătura * să ţi-o-nfrupt
Că destul am stat pe post
Sub pecete cât a fost.
Sub pecetea cea de fată
Când pişai * ca o săgeată.
De când dragă te purcişi *
Urlă valea când te pişi.
Merge drumul din lindic
Până chiar pe sub buric
Şi buricul frică n-are
Că el merge tot călare.
Da lindicu-i mânios
Că el merge tot pe jos
Pe spetezea * pizdii late
Pe bucile afumate.
Mult mă mir şi mă badur *
Cum stă pida lângă cur,
Şi nu moare
De putoare. 

 

Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV,  Ed. Academiei, Buc, 1993, p.1017 

[cot]

Nichita Stanescu - Ea

 

M-as inveli cu cerul si as-i dormii dus,

dar piroanele stelelor ma fac Isus.

 

M-as preface mort,cum muntii se prefac,

navalitor in lume si dac

mi-as pune bratul drept

pe sub ceafa de femeie,

dar in bratul meu cel drept scanteie

de capul ei pletos si bland,

pe arcul altor ceruri comentand,

suav si bland

[marian cristescu]

Mateiu Ion Caragiale

Domniţa

 

Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprincene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe.

[yka]

Spune-mi ceva

 

Spune-mi ceva,dupa vorbele-acele

Tanjesc de-o vecie.Oricare din ele,

Dulce-nfioara inima mea,

Spune-mi ceva...

 

 

Spune-mi ceva.Nimeni n-aude,nu stie,

Straniu vorbele tale leagana-adie.

Ca o floare vorbele tale m-ar mangaia,

Spune-mi ceva...

 

Adam Asnyk

[Vizitator]

Bradul

 

George Cosbuc

 

Bradu-mi spune bun cuvânt —
— "Să-i trimit?" Mi-a spus: — Trimite-i!"
Tot m-am judecat cu mine:
Să dau bradului mai bine
Ori iubitei
Crezământ?

 

— "Nu-i trirnite!" zise ea.
— "Că n-am zor să ies în lume.
De-i trimiţi, îi fac de-ocară,
Că-i arunc pe uşi afară —
Scoate-mi nume
Cât or vrea!"

 

Am s-ascult de brad acum;
Fata minte cum îi vine.
Şi trimit chiar asta-seară
Peţitori la ea s-o ceară —
Rău ori bine,
Tot un drum!

 

De-o fi, brade, să ghiceşti,
Îţi încred o bogăţie:
Leagăn am să fac din tine,
Şi-un copil — de-o fi cu bine —
Ţi-l dau şie
Să mi-l creşti!

 

De mă-nţeli, te fac la noi
Poartă curţii: să te-ajungă
Câte rele pierzătoare,
Să te bată ploi şi soare,
Să te-mpungă
Vaci şi boi!

[zypu]

Cum mă trece cald şi frig
Când mă ţii de bumburig.
Tu dă-ncoace mascarara
Să mi-o joace bumbarara.
Cum mă trece-nfiorează
Când mă ţii de bumbarază,
De tăşulca care-ţi suge
Tot vânatul care fuge
Şi din pulă şi din coi
Când dai curul înapoi.

 

 

 

Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV,  Ed. Academiei, Buc, 1993, p.1017 

[marian cristescu]

[yka]

Anna Ahmatova

 

Esti singur azi si-mpovarat de tine

 

 

Esti singur azi si-mpovarat de tine,

De slava si de visuri despartit,

Dar ai ramas iubitul pentru mine,

Cu cat mai trist cu-atat mai indragit.

 

Bei vin mereu,ti-s noptile murdare,

Mai stii daca traiesti cu-adevarat?

Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare

Marturisesc ca pacea n-ai aflat.

 

Invoca moartea inima-ti nebuna,

Afurisand al soartei pas greoi,

Si vantul de apus mi-aduce-ntruna

Din partea ta mustrari si rugi,pufoi.

 

Spre tine iar cum pot sa fiu fierbinte?

Sub cerul pal,aici in tara mea,

Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,

Tu nici macar atat n-ai cuteza !

 

Tristeti sporind,trec zile fara veste...

Ce rugaciuni da dragul tau sa fac?

Iubirea mea atat de mare este,

Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.

 

(traducere de Madeleine Fortunescu)

[marian cristescu]

[eros 29]

          Nu ma lasa sa ma indragostesc de tine

 

 

       Când la sarutul meu, incet cuminte

        Pe buze calde, moi mi-e atat de bine...

          Cat mai sfidez aducerile -aminte,

             Nu ma lasa sa ma indragostesc de tine.

 

 

                    Când te privesc si-alerg pana la soare

                      Cu plete-n vânt si gânduri libertine...

                         Cat am in ochi si-n suflet am ninsoare,

                            Nu ma lasa sa ma indragostesc de tine.

 

     

                                  Când esti aici dar stiu ca vei pleca

                                   Iar daca pleci doar sa revii  la mine...

                                     Când te astept privind in urma ta,

                                        Nu ma lasa sa ma indragostesc de tine.

 

 

                          Sanda Nicucie                                                            

[marian cristescu]

[cot]

Anotimpul florilor

 

M-am facut fluture

 

"Ca sa nu-mi uit cuvintele

m-am apropiat de flori

m-am facut fluture

sa'nalt iubirea

dincolo de iubiri

am deschis fereastra

sa intre primavara

inima mi-am agatat-o

de o petala

sa nu ma doara

niciodata

sa nu ma doara"

 

- Fatma Sadac -

[marian cristescu]

[ghost_and_haunted]

De ziua eroilor, sa ne amintim de cei care au murit sfartecati de plumbi, pentru ca o generatie de "confuzi" sa aiba modele ca Gigi Becali, Cristi Tanase, si multi altii. 

 

O scrisoare de la Muselim-Selo 

"Măicuţă dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,
Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Şi sufletul dintr-însul.

Apoi, să ştii c-a fost război
Şi moarte-aici, nu şagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Şi-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simţii că vine
Şi n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.

Mi-e bine-acum, şi-aşa socot
Că nu va trece luna
Şi-oi fi scăpat de-aici detot.
Dar vezi te rog de una:
Să nu mai faci cum ai făcut
S-aduni la tine satul,
De veselă că ţi-ai văzut
Acasă iar băiatul!

Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!
Hristos să-i miluiască!
Tu mergi la popa-n sat să-l rogi
O slujbă să-mi citească.
Puteri de nu vei fi având
De plată, vorba-i lasă,
Că-i voi lucra o zi, oricând,
La-ntorsul meu acasă.

Pe Nuţu vi-l lăsasem mic,
Cu creştetul cât masa -
O fi acum ştrengar voinic
Şi vă răstoarnă casa?
Făcutu-i-aţi şi lui la fel
Căciulă, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veţi fi vândut-o?

Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi cumpere o coasă,
Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
Şi-o fi acum şi roasă
De când rugina scurmă-n ea.
Să-mi văd, o date-ar sfântul,
Cum cade iarba-n faţa mea
Şi-mi bate-n plete vântul!

Ea lupte-se cum biet o ştii,
C-aşa ne dete soartea,
Că şi noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul şi cu moartea;
Dar l-a ajuns şi pe harap
Blestemele şi plânsul,
Că noi i ne-am ţinut de cap
Şi-ntrarăm după dânsul.

Şi i-am făcut, măicuţă, vânt!
L-am scos detot din ţară,
Măcar stătea pe sub pământ
Şi nu ieşea pe-afară.
Şi-am prins şi pe-mpăratul lor,
Pe-Osman nebiruitul,
Că-l împuşcase-ntr-un picior
Şi-aşa i-a fost sfârşitul.

Păi, ne ţinea pesemne proşti,
Să-şi joace hopa-tropa,
Că nu puteam să batem oşti!
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot -
El cum şi-a dat juncanii?
Acum i-aş cumpăra, să pot,
Dar nu mai am, azi, banii.

Mă doare-n piept, dar nu să ţip,
Şi-aşa mi-e dor de-acasă,
Şi-aş vrea să plec, dar nu e chip
Că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu ştiu cât
O lună chinuită,
Şi-o să te strâng de după gât,
Măicuţa mea iubită...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,
Iubească-ţi-l pământul!
Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Şi-mi ţin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu,
C-aşa e la bătaie -
Şi-am scris această carte eu,
Căprarul Nicolae."

[yka]

CE AM MAI SFANT PE LUME

 

Ce am mai sfant pe lume,

MAMA care mi-a dat un nume,

Inima care in piept imi bate,

Si sufletul care de dor imi arde.

 

Ce am mai sfant pe lume,

Pamantul pe care las urme,

Cerul plin de stele

Si luna care calatoreste prin ele.

 

Mai am doi frati care sunt in departare.

Doi bunici ce asteapta

De la copii sau nepoti

Macar cate o scrisoare.

 

Mai am si un nume

El Moldova se numeste.

Cand aud acest nume,

Sufletul in mine creste.

 

Deci totusi ce are omul

Mai sfant pe lume :

MAMA,patria si al sau nume.

 

Sursa:google 

[marian cristescu]