Cazinoul, intre satisfactie si dependenta...

[sorina4u]

Am invatat pe pielea mea ca atunci cand viata pare roz, inevitabil o s-ajungi in genunchi, in moloz (multi fredoneaza ce canta BUG, putini inteleg ) … am invatat ca atunci cand pare ca ai totul, undeva se strica ceva, te impiedici si rupi vraja.

 

Eram proaspat casatorita cu un om pe care l-am iubit cu toata suflarea mea si pe care nu-l voi uita nicicand. Mai presus decat pe el am iubit altceva si anume propriile-mi placeri. Aveam, de vreo 7ani, un job excelent insa conjuncturile pe care nu le voi detalia aici au facut sa ma transfer…pe de-o parte a fost bine, pe de alta parte a fost rau. Foarte rau…atat de rau incat plictiseala mi-a venit de cap…am o toleranta extrem de scazuta la plictiseala, un mare defect al meu. L Nu pot sa stau fara sa fac ceva, asta ma omoara tocmai de aceea caut si gasesc placere chiar si in chestiunile marunte ca de exemplu in mirosul de tei.

 

Din plictiseala am descoperit cazinoul….un mic colt de rai, credeam eu la vremea aceea. Curand aveam sa aflu ca nu este decat IADUL imbracat in vesminte de sarbatoare. De unde pana atunci mi se parea cevaaaa … de fapt nu mi se parea nimic, nici nu exista pentru mine.

 

Nu am sa uit niciodata cei cinci septari care au adunat jumatate de cazinou in jurul meu…nu stiam ce se petrece, de ce cacat canta aparatul…de ce plm vine tipa aia cu o tava de bani. Am inteles ulterior…castigasem… din greseala.   EU stateam si apasam plictisita pe un buton…din greseala am apasat pe un altul si am declansat un mare castig material dar si un mare cosmar pe care-l nu constientizam inca.

 

Evident ca am facut in asa fel incat sa nu mai merg la serviciu…nu a fost nicio problema…aia e…hai sa facem un copil. Vrajeala ieftina…copiii nu se fac la pacanele. Acolo se fac datorii. Sau copii…dupa contracte. Si asta tot pe pielea mea aveam s-o invat.

 

De unde, la inceput, frecventa cu care mergeam era de o singura data pe saptamana, am ajuns, in cateva luni, la faza in care ma trezeam dimineata, ma spalam pe ochi si plecam sa-mi beau cafeaua … la cazinou.

Eram intr-o transa continua, nici nu stiu cand s-au facut vreo 3 luni de cand nu am mai avut nicio atingere cu sotul meu…nu aveam decat certuri…grave care se terminau impacandu-ne cu promisiuni false din fasa…

 

Cum “ghinionul” atrage ghinion a facut sa trecem printr-un declin mare financiar…zilele in care numarul banilor nu conta incepeau sa apuna…a fost greu, foarte greu…am jucat o masina, una dintre ele, la cazinou…am fost la un punct sa-mi pierd mobra. Imi curg lacrimile numai cand imi amintesc cum, in clipa in care am luat in mana banii pe ea, am simtit ca-mi voi juca sufletul si ca pierd din start…si totusi nimic nu m-a oprit sa joc acei bani…nu erau multi dar erau banii luati pe sufletul meu pentru ca acel fier, numit motocicleta mea, reprezinta pentru mine, mult…primul lucru cumparat din salariul meu, din munca mea…

 

Dupa acest eveniment, evident ca nu m-a ocolit … depresia. Era si normal sa fie asa…eram goala…si simteam ca urmeaza sa pierd si mai mult. Nu pot sa inteleg DE CE nu m-am oprit din moment ce stiam unde voi ajunge?!?!?! Ce sau cine m-a invins?!!? Chiar atat de rau imi doream sa ma distrug?!?! DA!!!! Placerea, un monstru, sau dorinta, a invins orice urma de ratiune…

 

Doamneeee….parca va povestesc un film, jur…mi-am recuperat motocicleta, o am si acum chiar daca este pe butuci (e a mea!!!!!) dar mi-am pierdut casnicia…nici nu stiu in ce moment m-am trezit singura…parca asteptam acel moment de colaps!!! Ma durea sufletul, simteam ca ma doare cand respir…

 

Iata-ma singura, fara sot, fara serviciu si cu un mare viciu pe cap…presupun ca nici nu e greu de imaginat ca acesta a fost momentul in care am devenit …. Curva. Ca a fost bine sau ca a fost rau, nu as putea sa stiu (la momentul de fata, mintea mea incearca sa extraga ceva bun din orice experienta dar “atunci” nu reprezinta momentul de fata)…insa momentul in care, dupa putin timp am realizat ca ma fut ca sa joc la cazinou a fost un fel de Soc si groaza, realitatea este atat de dura cateodata, de data aceasta eram foarte constienta ca urmeaza sa-mi joc viata, sa joc tot ce am facut, toate realizarile mele, tot ce am invatat, tot ce am muncit…urma sa-mi joc parintii, sperantele lor…nu as putea sa spun ca a fost noroc, ca a fost altceva dar din acel moment nu am mai simtit nevoia sa merg la pacanele. Niciodata nu voi intelege ce s-a petrecut in creierul meu fiindca efectiv mi-a disparut dorinta. Am asteptat cateva luni si am facut un test, m-am jucat cu focul dar de data asta nu m-am ars ci din contra…am vazut ca pot sa merg pe apa. Disparuse placerea…m-am bucurat enorm, m-am ridicat dupa doar 10 minute, am iesit si, de atunci nu am mai intrat niciodata intr-un astfel de loc.

 

Daca-mi pare rau?!?! Imi pare rau ca m-am lasat invinsa de propria-mi dorinta, ca am fost atat de slaba. Imi pare rau ca am fost la un pas de a-mi pierde sufletul si constiinta, Imi pare si mai rau ca am fost la un pas sa mai distrug o viata care niciodata nu ar fi meritat asa ceva.

Mi se rupe sufletul cand vad tineri intrand in cazino…nu de putine ori, ma uitam la ei si ma vedeam pe mine…disperata, fara sa vad, sa aud  nimic altceva decat intunericul saloanelor si zgomotul aparatelor.

 

Ca si concluzie: suma viciilor este constanta, eu am inlocuit cazinoul cu brebenelul. Momentan imi este extraordinar, ma bucur din plin de aceasta perioada insa sunt curioasa cu ce argumente si arme ma voi prezenta, in viitorul nu prea indepartat, in fata luptei cu banii, cu dependenta de bani.

 

 

Acest experiment a fost un dar care m-a-nvatat cum sa marsaluiesc pe jar.

 

[harrypoker77]

Si imi mai este foarte teama de ceva. De mine.

 

True.

[azazel 13]

Lay your bets,please.

[trollescoviciulos]

Subiect sensibil...băiatul meu e dependent și din păcate nu numai el, tot anturajul lui

Ignor toping

[Vizitator]

Subiect sensibil...băiatul meu e dependent și din păcate nu numai el, tot anturajul lui

Ignor toping

There is always a (second) chance Trolle' !

[n-am.ce.face.acum]

Nu cred ca exista oameni fara dependente.

Unii de jocuri, altii droguri, sex, alcool, internet, tigari, parinti, atentie, respectul celorlalti, dragoste, adrenalina, bani, etc...

Toti avem ceva de care ne agatam inconstient.

In plus, genetic ne plac lucrurile care ne fac rau.

[azi nu]

B.U.G. Mafia - Jucator Adevarat (feat. ViLLy)

 

[? ec ed]

Uite un subiect interesant...sper, totusi, sa nu apara mosu sa ne invete cum se fac banii,ca apoi sa mergem la pacanele cu ei,ca tot ii avem,si stim cum sa-i facem...

Am trecut si eu prin cacatul asta,acu' ceva timp,faceam destui bani incat "sa-mi permit" sa stau prin cazinouri cu orele(Se intampla prin CoStanța,rupeam Melody-ul in doua)...cafeaua de dimineata,pauza de amiaza 'de la serviciu',si tot timpul liber dupa terminarea serviciului( terminam pe la 11 si ma apucam de betuit pana pe la 6-7 dimineata,1-2 ore de somn,si o luam de la capat)...mi-am futut si 'cariera scolara'(mai bine,oricum nu mi-a placut),mi-am futut relatiile cu oamenii care erau chipurile alaturi de mine,mi-am futut joburi bune,dar nu mi-a pasat de absolut nimic,mirajul baniilor era prea incantator,duceam o viata nebuna si riscanta,si in prostia mea,imi placea la nebunie...bineinteles,a urmat inevitabilul,cand m-am trezit intr-o dimineata plin de datorii,cu mesaje subtile de la anumiti 'prieteni camatari',si cu renegarea absoluta din partea tuturor celora pe care chiar ii simteam alaturi de inima mea..dar am scapat,intr-un final,mi-am futut vreo 15 palme imaginare,vreo 5 capuri de oglinga(tot imaginare),iar tot timpul pe care mi l-am dedicat cazinourilor,l-am redirectionat catre munca...stiu ca am tras ca un sclavete,toti banii pe care ii facem,ma asiguram sa am de mancare,de platit chirie(la share),si fiecare leuț care ramanea,il dadeam,luna de luna...dar a meritat,a meritat fiindca am scapat de starea aia care ma facea sa ma simt ca un cadavru viu...

Daca regret?Nicidecum!Daca as mai face asta?Nici intr-un bilion de ani,baga-mi-as picioarele!

Nu regret nimic fiindca ceea ce s-a intamplat face parte din trecutul meu,datorita lui sunt unde sunt acum,datorita lui gandesc,datorita lui zambesc,datorita lui am invatat ca viata este si altceva,nu doar o iluzie care sa te hăituiasca sa faci cat mai multi bani,pe care sa-i iei cu tine in mormant apoi..

Da,daca nu as fi trecut prin asta,poate viata mea era altfel,poate eram 'un realizat',poate ma pisam pe Tiriac ,poate,poate,poate,dar poate mi-ar fi cazut o caramida in cap,poate ar fi dat o masina peste mine,poate m-as fi inecat cu oase de doradă(regala )...trecutul e ca pisatu de pe pampersi,ii arunci direct cand ai depistat galbeneaţa ,important este sa fii fericit acum,sau sa te bucuri ca ai ajuns intreg pana aici...ce-o urma,jah bless ,zic doar câh trecut,hai sictir,si sa traiesti the new me.

[Vizitator]

Uite un subiect interesant...sper, totusi, sa nu apara mosu sa ne invete cum se fac banii,ca apoi sa mergem la pacanele cu ei,ca tot ii avem,si stim cum sa-i facem...

Am trecut si eu prin cacatul asta,acu' ceva timp,faceam destui bani incat "sa-mi permit" sa stau prin cazinouri cu orele(Se intampla prin CoStanța,rupeam Melody-ul in doua)...cafeaua de dimineata,pauza de amiaza 'de la serviciu',si tot timpul liber dupa terminarea serviciului( terminam pe la 11 si ma apucam de betuit pana pe la 6-7 dimineata,1-2 ore de somn,si o luam de la capat)...mi-am futut si 'cariera scolara'(mai bine,oricum nu mi-a placut),mi-am futut relatiile cu oamenii care erau chipurile alaturi de mine,mi-am futut joburi bune,dar nu mi-a pasat de absolut nimic,mirajul baniilor era prea incantator,duceam o viata nebuna si riscanta,si in prostia mea,imi placea la nebunie...bineinteles,a urmat inevitabilul,cand m-am trezit intr-o dimineata plin de datorii,cu mesaje subtile de la anumiti 'prieteni camatari',si cu renegarea absoluta din partea tuturor celora pe care chiar ii simteam alaturi de inima mea..dar am scapat,intr-un final,mi-am futut vreo 15 palme imaginare,vreo 5 capuri de oglinga(tot imaginare),iar tot timpul pe care mi l-am dedicat cazinourilor,l-am redirectionat catre munca...stiu ca am tras ca un sclavete,toti banii pe care ii facem,ma asiguram sa am de mancare,de platit chirie(la share),si fiecare leuț care ramanea,il dadeam,luna de luna...dar a meritat,a meritat fiindca am scapat de starea aia care ma facea sa ma simt ca un cadavru viu...

Daca regret?Nicidecum!Daca as mai face asta?Nici intr-un bilion de ani,baga-mi-as picioarele!

Nu regret nimic fiindca ceea ce s-a intamplat face parte din trecutul meu,datorita lui sunt unde sunt acum,datorita lui gandesc,datorita lui zambesc,datorita lui am invatat ca viata este si altceva,nu doar o iluzie care sa te hăituiasca sa faci cat mai multi bani,pe care sa-i iei cu tine in mormant apoi..

Da,daca nu as fi trecut prin asta,poate viata mea era altfel,poate eram 'un realizat',poate ma pisam pe Tiriac ,poate,poate,poate,dar poate mi-ar fi cazut o caramida in cap,poate ar fi dat o masina peste mine,poate m-as fi inecat cu oase de doradă(regala )...trecutul e ca pisatu de pe pampersi,ii arunci direct cand ai depistat galbeneaţa ,important este sa fii fericit acum,sau sa te bucuri ca ai ajuns intreg pana aici...ce-o urma,jah bless ,zic doar câh trecut,hai sictir,si sa traiesti the new me.

Esti ok ?

[Vizitator]

Uite un subiect interesant...sper, totusi, sa nu apara mosu sa ne invete cum se fac banii,ca apoi sa mergem la pacanele cu ei,ca tot ii avem,si stim cum sa-i facem...

Am trecut si eu prin cacatul asta,acu' ceva timp,faceam destui bani incat "sa-mi permit" sa stau prin cazinouri cu orele(Se intampla prin CoStanța,rupeam Melody-ul in doua)...cafeaua de dimineata,pauza de amiaza 'de la serviciu',si tot timpul liber dupa terminarea serviciului( terminam pe la 11 si ma apucam de betuit pana pe la 6-7 dimineata,1-2 ore de somn,si o luam de la capat)...mi-am futut si 'cariera scolara'(mai bine,oricum nu mi-a placut),mi-am futut relatiile cu oamenii care erau chipurile alaturi de mine,mi-am futut joburi bune,dar nu mi-a pasat de absolut nimic,mirajul baniilor era prea incantator,duceam o viata nebuna si riscanta,si in prostia mea,imi placea la nebunie...bineinteles,a urmat inevitabilul,cand m-am trezit intr-o dimineata plin de datorii,cu mesaje subtile de la anumiti 'prieteni camatari',si cu renegarea absoluta din partea tuturor celora pe care chiar ii simteam alaturi de inima mea..dar am scapat,intr-un final,mi-am futut vreo 15 palme imaginare,vreo 5 capuri de oglinga(tot imaginare),iar tot timpul pe care mi l-am dedicat cazinourilor,l-am redirectionat catre munca...stiu ca am tras ca un sclavete,toti banii pe care ii facem,ma asiguram sa am de mancare,de platit chirie(la share),si fiecare leuț care ramanea,il dadeam,luna de luna...dar a meritat,a meritat fiindca am scapat de starea aia care ma facea sa ma simt ca un cadavru viu...

Daca regret?Nicidecum!Daca as mai face asta?Nici intr-un bilion de ani,baga-mi-as picioarele!

Nu regret nimic fiindca ceea ce s-a intamplat face parte din trecutul meu,datorita lui sunt unde sunt acum,datorita lui gandesc,datorita lui zambesc,datorita lui am invatat ca viata este si altceva,nu doar o iluzie care sa te hăituiasca sa faci cat mai multi bani,pe care sa-i iei cu tine in mormant apoi..

Da,daca nu as fi trecut prin asta,poate viata mea era altfel,poate eram 'un realizat',poate ma pisam pe Tiriac ,poate,poate,poate,dar poate mi-ar fi cazut o caramida in cap,poate ar fi dat o masina peste mine,poate m-as fi inecat cu oase de doradă(regala )...trecutul e ca pisatu de pe pampersi,ii arunci direct cand ai depistat galbeneaţa ,important este sa fii fericit acum,sau sa te bucuri ca ai ajuns intreg pana aici...ce-o urma,jah bless ,zic doar câh trecut,hai sictir,si sa traiesti the new me.

[klm112]

E mare lucru curajul. Nu pot decât să te admir , Sorina, pentru bucata de frescă din viața ta pe care ne-ai zugrăvit-o. Ai avut sau ai primit tăria de a depăși această situație. Ai ieșit din această incercare imbogățită și dacă vei  privi inapoi să n-o faci cu ură , ci zâmbind că ai avut ce invăța din această... experiență. 

Totuși, curios că ai declanșat acest topic in preajma majoratului tău ( la dublu minus 1 = 35). La Multi ani ! cu anticipatie. Să fii fericită si ti si Mixi !

[sorina4u]

Subiect sensibil...băiatul meu e dependent și din păcate nu numai el, tot anturajul lui

Ignor toping

 

Pffffff....nici nu ai idee cat de greu mi-a picat acest post al tau...nici nu stiu ce as putea sa-ti spun...ma doare inima

 

Suntem atat de mici in fata placerii si putem merge atat de departe pentru a o satisface...culmea este ca, in momentul in care tu crezi ca iti vei satisface placerea constati cu stupoare ca nu este asa...nu o mai gasesti si totusi continui. Este cumplit.

 

Eu ma consider norocoasa ca nu am trecut prin asa ceva in adolescenta...eram terminata!

[mosu44]

Ca si concluzie: suma viciilor este constanta, eu am inlocuit cazinoul cu brebenelul. Momentan imi este extraordinar, ma bucur din plin de aceasta perioada insa sunt curioasa cu ce argumente si arme ma voi prezenta, in viitorul nu prea indepartat, in fata luptei cu banii, cu dependenta de bani.

 

Stii, Sorina...scuza-ma ca iti scriu aici. Imi promisesem mie ca pe tine n-o sa te mai bag in seama (datorita modului in care mi-ai vorbit).

 

Dar...interesant...citindu-ti din intamplare, chiar din intamplare, povestea ta de viata, m-ai rascolit...din cel putin doua puncte de vedere:

- putini au curajul sa fie sinceri aici... (si nu ma refer la cei care sunt sinceri si "injura" si arata cat de bolnavi sunt in interior);

- intamplator...eu stiu si inteleg 100% (repet: 100%!!) tot ce ai trait tu. Si nu pentru ca si eu as fi trait asa ceva...ci pentru ca eu am avut "ghinionul" sa intalnesc pe cineva asemenea tie, dependent si bolnav si aparent incurabil - legat de exact ceea ce zici tu. Practic, fara scapare, fara alternative.

(si chiar nu conteaza ce credeti voi, cei care citit aici...dar eu am ales sa schimb viata acelui suflet. O povara deosebit de grea, reala...dar am reusit)

 

Scuze ca am intervenit pe topicul tau.

 

ps: "dependenta de bani"?  O mare problema...generalizata la nivelul majoritatii omenirii. 

Eu, deocamdata, la nivelul meu scazut, stiu atat: fiecare dintre noi avem exact ceea ce ne dorim real (in subconstientul nostru, nu in constient). Si asta nu are prea mare legatura cu logica si rationamentul uman.

[dolores rld]

Subiect sensibil...băiatul meu e dependent și din păcate nu numai el, tot anturajul lui

Ignor toping

Dacă are tac'său bani. ))

Ia să-l trimiți la muncă, să vezi cum îi strânge. Lucrez ca hoțpătar de la 16 ani.

[sorina4u]

Nu este atat de usor cum crezi tu...multa lume vorbeste fara sa stie ce inseamna cu adevarat aceasta boala...sau ce nume poarta ea. Exista persoane ce au ajuns sa-si piarda viata...nu e de ras. Chiar in urma cu vreo 2 luni am auzit de 2 frati, unul in Romania, celalalt prin alta tara. Amandoi imparteau acelasi viciu...cel din alta tara s-a sinucis iar fratele lui a cedat in fata impulsului de a juca banii pentru repatrierea corpului fratelui sau. I-a pierdut. Ulterior si-a pierdut si viata, s-a sinucis si el.

[trollescoviciulos]

Dacă are tac'său bani. ))

Ia să-l trimiți la muncă, să vezi cum îi strânge. Lucrez ca hoțpătar de la 16 ani.

Error, crede-ma ca stiu ce vorbesc....isi arvunesc salariile pe cate 5-6 luni luand bani cu camata in contul parintilor sau al prietenilor....sau etc....

 

Detaliez mai tarziu, acum chiar n-am loc

[dolores rld]

Nu este atat de usor cum crezi tu...multa lume vorbeste fara sa stie ce inseamna cu adevarat aceasta boala...sau ce nume poarta ea. Exista persoane ce au ajuns sa-si piarda viata...nu e de ras. Chiar in urma cu vreo 2 luni am auzit de 2 frati, unul in Romania, celalalt prin alta tara. Amandoi imparteau acelasi viciu...cel din alta tara s-a sinucis iar fratele lui a cedat in fata impulsului de a juca banii pentru repatrierea corpului fratelui sau. I-a pierdut. Ulterior si-a pierdut si viata, s-a sinucis si el.

Pentru mine orice este ușor. Atâta timp cât nu te lași pradă viciilor și ai o voință puternică, susținută de conștiință, nu ai probleme în viață, părerea mea.

[mișkin]

e un drog.

cand corpul cere doza de endorfine, nu ai ce sa faci, oricata vointa ai avea.

 

idem curele de slabire vs centrii placerii din creier...poti tu sa mananci cati morcovi si iarba vrei, sau sa te infometezi, dar cand ajungi la punctul critic, nu mai ai ce face.trebuie cumva sa atingi starea de bine(euforie) si sa-ti asiguri necesarul de endorfine.

 

plus ca ludomanii, de cele mai multe ori, gandesc ''diferit'' fata de jucatorul obisnuit.

 

am avut un amic.banii de la nunta i-a topit intr-o noapte pe bwin.com

 

apoi i-a facut din nou in decurs de 2 zile.

 

apoi, a pierdut masina.aproape a pierdut familia.

[thecat]

Dolores, din pacate ceea ce spui tu, e cam ca si cum ai zice "atata vreme cat reusesti sa fugi suta de metri sub 9,58 secunde, nu-i nicio problema sa stabilesti un nou record mondial" - sau "cum bagi un elefant in frigider - pai simplu, deschizi usa frigiderului, bagi elefantul si inchizi usa la loc". Adica, usor de zis...

 

Imi pare rau pentru experientele neplacute pe care le povestiti. O cunostinta lucreaza ca tehnician de service la asemenea aparate de jocuri, si uneori ne mai povesteste si el imagini triste pe care le mai surprinde intamplator, cand e pe teren prin sali de jocuri din tara. Oameni care-si pierd ultimii bani, care abordeaza alti clienti incercand sa-si vanda telefon, ceas, sau orice obiect de o oarecare valoare, ca sa mai joace un pic. Oameni care, vazand ca amicul asta al meu e tehnician si le desface si stie sa umble in ele, insista bolnavicios pe langa el sa le dezvaluie "secretul" de a castiga mereu, convinsi ca exista un algoritm secret dupa care masina acorda premiile... etc etc.

 

Unde are dreptate 100% Dolores, e cand zice ca o vointa suficient de puternica, poate sa te scoata din orice astfel de dependenta. Problema, insa, e cum faci sa ti-o dezvolti, caci trebuie sa fie la un nivel de ambitie la care putini sunt cei ce-o au nativ...

[dolores rld]

1) Dolores, din pacate ceea ce spui tu, e cam ca si cum ai zice "atata vreme cat reusesti sa fugi suta de metri sub 9,58 secunde, nu-i nicio problema sa stabilesti un nou record mondial" - sau "cum bagi un elefant in frigider - pai simplu, deschizi usa frigiderului, bagi elefantul si inchizi usa la loc". Adica, usor de zis...

 

2) Unde are dreptate 100% Dolores, e cand zice ca o vointa suficient de puternica, poate sa te scoata din orice astfel de dependenta. Problema, insa, e cum faci sa ti-o dezvolti, caci trebuie sa fie la un nivel de ambitie la care putini sunt cei ce-o au nativ...

1) Pur si simplu asta pun in practica. Nu am spus-o teoretic.

2) Sunt ambitios si am si vazut multe. Plus ca nu sunt dintre aia care au avut totul de-a gata.

[trollescoviciulos]

Dacă are tac'său bani. ))

Ia să-l trimiți la muncă, să vezi cum îi strânge. Lucrez ca hoțpătar de la 16 ani.

Dolores, ai copii???

Te intreb deoarece sunt constient ca din afara totul pare mult mai usor de abordat

Caz real:

Vecina de apartament, perete-n perete cu mine...baiatul ei dependent de heroina, ultima faza injectabil...cand intra in sevraj nu mai tinea cont de nimic, spargea tot din casa, lua tot, o batea pe maica-sa.....femeia s-a chinuit ani buni cu el ca sa-l aduca pe drumul cel bun, a cheltuit sume enorme cu el ducandu-l la dezintoxicare in Grecia si-n Italia....era totul ok pana pana ajungea acasa si dadea nas in nas cu vechiul anturaj  in maximum doua zile era de nerecunoscut, nici urma de dezintoxicare.....ghici in ce situatie a adus-o pe maica-sa???

SA-I PLATEASCA DOZA ZILNICA, numai sa nu-l mai vada ca se chinuie......o facea indirect, prin mine, prin sotia mea sau printr-un nepot de-al ei....argumentandu-si gestul, o citez : ''macar sa nu-i dau cu mana mea''

 

Acum 10 luni, intr-o dimineata pe la 5, au fost la terasa impreuna, au intrat in casa....el s-a schimbat si s-a pus in sezut in canapeaua din camera lui, ea (mama) pana sa se duca in camera ei  a trecut sa si-l pupe de somn usor, interval de maximum 45 de minute de la intrarea in casa...stii cum la gasit, nu??? 

RECE si supradozat....i-a murit in brate pana a venit salvarea dupa o ora si zece minute

Avea doar 29 de ani

 

 

Pffffff....nici nu ai idee cat de greu mi-a picat acest post al tau...nici nu stiu ce as putea sa-ti spun...ma doare inima

 

Suntem atat de mici in fata placerii si putem merge atat de departe pentru a o satisface...culmea este ca, in momentul in care tu crezi ca iti vei satisface placerea constati cu stupoare ca nu este asa...nu o mai gasesti si totusi continui. Este cumplit.

Mergem inainte si speram intr-o schimbare....de vo' patru ani tot o pun pe seama varstei, da' deja are 22....da' io tot sper si sunt alaturi de el pana la Dumnezeu si o palma mai sus

 

Sa m-apuc aici sa insir cate pagube face....chiar nu se cade

Daca n-am putut eu, care chiar nu am o relatie cu el de tata-fiu, ci de PRIETEN ADEVARAT, sper sa-l schimbe nevasta-sa....SPER!!! 

 

 

PLM, e grele..............

[dolores rld]

Dolores, ai copii???

Te intreb deoarece sunt constient ca din afara totul pare mult mai usor de abordat

Caz real:

Vecina de apartament, perete-n perete cu mine...baiatul ei dependent de heroina, ultima faza injectabil...cand intra in sevraj nu mai tinea cont de nimic, spargea tot din casa, lua tot, o batea pe maica-sa.....femeia s-a chinuit ani buni cu el ca sa-l aduca pe drumul cel bun, a cheltuit sume enorme cu el ducandu-l la dezintoxicare in Grecia si-n Italia....era totul ok pana pana ajungea acasa si dadea nas in nas cu vechiul anturaj  in maximum doua zile era de nerecunoscut, nici urma de dezintoxicare.....ghici in ce situatie a adus-o pe maica-sa???

SA-I PLATEASCA DOZA ZILNICA, numai sa nu-l mai vada ca se chinuie......o facea indirect, prin mine, prin sotia mea sau printr-un nepot de-al ei....argumentandu-si gestul, o citez : ''macar sa nu-i dau cu mana mea''

 

Acum 10 luni, intr-o dimineata pe la 5, au fost la terasa impreuna, au intrat in casa....el s-a schimbat si s-a pus in sezut in canapeaua din camera lui, ea (mama) pana sa se duca in camera ei  a trecut sa si-l pupe de somn usor, interval de maximum 45 de minute de la intrarea in casa...stii cum la gasit, nu??? 

RECE si supradozat....i-a murit in brate pana a venit salvarea dupa o ora si zece minute

Avea doar 29 de ani

 

 

Mergem inainte si speram intr-o schimbare....de vo' patru ani tot o pun pe seama varstei, da' deja are 22....da' io tot sper si sunt alaturi de el pana la Dumnezeu si o palma mai sus

 

Sa m-apuc aici sa insir cate pagube face....chiar nu se cade

Daca n-am putut eu, care chiar nu am o relatie cu el de tata-fiu, ci de PRIETEN ADEVARAT, sper sa-l schimbe nevasta-sa....SPER!!! 

 

 

PLM, e grele..............

N-am. Dupa 30 vreau. Sunt cam deoseama cu fiu'tau, bilogic. Mintal...?? iti dau sansa sa ma cunosti si zici ca am peste 30. 33 mi-a iesit la ultima verificare psihologica la sange (nu pentru nebuni  ).

 

Plm, el ca are tata face asa, dar eu care pot sa zic ca nu a existat, ce trebuia sa fac?

 

Cred ca tine si de destin si ghinion, atat cazul tau, cat si al vecinei. Nu sariti cu tamaia pe mine, ca nu cred in vraji.  Dar ca idee, sunt chestii in viata care vin de la sine, nu stim de unde, dar apar. 

[mosu44]

citez si eu pe unii mai invatati ca mine:  "facand acelasi lucru si la fel, zi de zi...dar asteptand sa se schimbe ceva...asta inseamna ca nu esti tu normal!!"

 

imi dau cu parerea:  ca sa schimbi destinul cuiva...trebuie sa faci ceva cu totul si cu totul deosebit;

sau sa ai  şansa ca ceva cu totul deosebit sa-i atraga atentia si sa-l atraga in cu totul alta directie.

(dar...nu poti sa astepti sa apara şansa!!)

 

desi...n-ar trebui sa va spun aici...ştiti ce am facut eu ?  (prosteste!!! recunosc!!!):  (legat de sufletul pe care am decis sa-l salvez, bolnav de jocuri/pacanele/restul):  i-am finantat o firma de acelasi tip in care-si pierduse mintile, logica, umanismul.

si l-am pus sa o conduca el.

 

totul...a costat enorm (pentru mine, nu eram deloc pregatit pentru asa ceva) ...dar fiecare leu a meritat.

normal ca firma nu a mers...si dupa 1 an a renuntat... DAR VINDECAT COMPLET.

 

si specific: nu era cineva din familia mea.

ma gandesc acum...ca proabil daca era cineva din familia mea, nu as fi vazut calea...

[mosu44]

daca nu m-am facut inteles: stand acolo, in firma de jocuri, zi  de zi, apropae 7 zile din 7...o luna...doua luni...7 luni...si pana cand a cedat firma...omul acela avea doar doua sanse: ori sa innebuneasca de tot, ori sa se faca bine.

[crystinutza]

Ar trebui infiintate mai multe centre de ajutor pt dansii/ dansele ca cel din Sibiu