Cazinoul, intre satisfactie si dependenta...

[Vizitator]

Interesante lucruri, interesanta discutie.

 

Eu bunaoara, ma auto-declar un gurmand, chestie pe care mi-o asum, n-am incercat niciodata sa ma mint pe mine insumi. Dar la mine functioneaza cam invers, adica: daca n-am la indemana nimic care sa-mi faca pofta, sunt in stare sa nu mananc nimic o zi intreaga - sau sa rontai, in scarba, cateva grisine. In schimb, pus in fata unei mese pline de chestii apetisante, sunt 99% sanse sa exagerez. Bine, nu cat sa fac indigestie , totusi mai mult decat mi-ar fi strict necesar ca sa ma declar satul.

 

Gambling-ul in schimb, de orice natura ar fi el, nu m-a "prins" niciodata. Nu am niciun merit pentru asta, pur si simplu nu m-a pasionat ideea. Sunt mare amator de whist si rentz, insa nu-mi amintesc sa fi jucat vreodata pe bani. Am fost, inca din adolescenta, jucator pasionat de biliard, in toate formele sale (si, in esenta, inca mai sunt..! entuziasmul e acelasi, doar timpul necesar a devenit o problema... ). Acum niste ani buni, cand eram prin scoala/liceu, era la mare moda sa joci biliard "la pariu", pe bani. Imi aduc aminte precis ca am incercat si eu o vreme - de cateva ori am castigat, de cateva ori am pierdut... dar senzatia a fost ca gandul la bani omoara placerea jocului. Ei, cam asa simt si fata de jocurile de carti, de asta am divagat povestind de biliard.

 

Asa ca, la mine, treburile astea doua (dependenta de mancare / gambling) nu-s legate deloc. Ma rog, e drept ca nici treaba cu mancarea nu stiu in ce masura poate fi catalogata ca "dependenta", mai degraba s-ar incadra la "a fi un pofticios si jumatate"... 

Stiu senzatia... in liceu, acum muulltii ani, ajunsesem la aproape 100 Kg. (aveam aparox. 97 de Kg., ma poreclisera "Batoza" ), apoi dintr-o data am zis ia gata, in facultate tin minte ca slabisem zdravan, ajunsesem pe undeva pe la 80 Kg. Dupa ce am terminat facultatea iar am inceput iar sa ma ingras, ajunsesesm iar aproape de suta. Acum 5 ani, dupa ce s-a terminat Olimpiada de Iarna de la Vancouver, nu stiu de ce m-a marcat atat de tare, in special Festivitatea de Inchidere, cand s-a stins torta olimpica am zis din nou ia gata, ca e prea mult, m-am apucat de alergat pe faleza Dunarii, si stiu ca am slabit foarte mult, (ajunsesem de la 95 Kg. la 72 de Kg in cateva luni, in 5-6 luni, mama mea, fost cadru medical stiu ca era ingrijorata ca sunt la extreme), in anul ala m-am apucat si de fotografie (2010). La ce nu pot renunta inca este tot ceea ce este constituit din ciocolata si/sau pe baza de ciocolata. Daca am ciocolata in frigider, daca mama a facut tort de ciocolata si/sau negresa, chiar daca e ora 12 noaptea, daca in frigider exista ceva pe baza de cacao/ciocolata, nu se poate trebuie sa mananc o bucata mare/o felie (mai multe). Carnea nu ma mai tenteaza, de cand am tras o sperietura groaznica acum cativa ani, din cauza carnii expirate, si citind una alta am zis ca e mai bine sa renunt la carne (mai putin la cea de peste si produse din peste). Eu unul ma multumesc cu peste si produsele lacto-vegetariene.

 

Nici pariurile, nici jocurile tip cazinou nu ma tenteaza. Stiu ca acum 2 ani am pierdut ca prostu 150 Ron, pe care ii facusem greu de tot pornind de la 25 de lei, pentru ca jucam doar pariuri Live, ii pierdusem aiurea, pe un pariu da/nu goluri la 15 minute.... Asa ca bag foarte rar, si daca bag, mai mult de 50 de Lei nu bag, si aia jucati pe pariuri Live, daca iese, bine, daca nu, nu ! Sunt lucruri mult mai importante in viata decat pariurile sau cazinoul, uneori chiar nu are rost sa cheltui bani aiurea, cand sunt necesari pentru alte lucruri !

[sorina4u]

Interesante lucruri, interesanta discutie.

 

Eu bunaoara, ma auto-declar un gurmand, chestie pe care mi-o asum, n-am incercat niciodata sa ma mint pe mine insumi. Dar la mine functioneaza cam invers, adica: daca n-am la indemana nimic care sa-mi faca pofta, sunt in stare sa nu mananc nimic o zi intreaga - sau sa rontai, in scarba, cateva grisine. In schimb, pus in fata unei mese pline de chestii apetisante, sunt 99% sanse sa exagerez. Bine, nu cat sa fac indigestie , totusi mai mult decat mi-ar fi strict necesar ca sa ma declar satul.

 

Gambling-ul in schimb, de orice natura ar fi el, nu m-a "prins" niciodata. Nu am niciun merit pentru asta, pur si simplu nu m-a pasionat ideea. Sunt mare amator de whist si rentz, insa nu-mi amintesc sa fi jucat vreodata pe bani. Am fost, inca din adolescenta, jucator pasionat de biliard, in toate formele sale (si, in esenta, inca mai sunt..! entuziasmul e acelasi, doar timpul necesar a devenit o problema... ). Acum niste ani buni, cand eram prin scoala/liceu, era la mare moda sa joci biliard "la pariu", pe bani. Imi aduc aminte precis ca am incercat si eu o vreme - de cateva ori am castigat, de cateva ori am pierdut... dar senzatia a fost ca gandul la bani omoara placerea jocului. Ei, cam asa simt si fata de jocurile de carti, de asta am divagat povestind de biliard.

 

Asa ca, la mine, treburile astea doua (dependenta de mancare / gambling) nu-s legate deloc. Ma rog, e drept ca nici treaba cu mancarea nu stiu in ce masura poate fi catalogata ca "dependenta", mai degraba s-ar incadra la "a fi un pofticios si jumatate"... 

 

Faptul ca cineva este gurmand nu inseamna ca este dependent de mancare si cu atat mai putin asta nu conduce la o dependenta de gambling. Eu am vrut sa subliniez ca ambele sunt doar adictii comportamentale. 

 

Cand te fac un whist?  

 

Stiu senzatia... in liceu, acum muulltii ani, ajunsesem la aproape 100 Kg. (aveam aparox. 97 de Kg., ma poreclisera "Batoza" ), apoi dintr-o data am zis ia gata, in facultate tin minte ca slabisem zdravan, ajunsesem pe undeva pe la 80 Kg. Dupa ce am terminat facultatea iar am inceput iar sa ma ingras, ajunsesesm iar aproape de suta. Acum 5 ani, dupa ce s-a terminat Olimpiada de Iarna de la Vancouver, nu stiu de ce m-a marcat atat de tare, in special Festivitatea de Inchidere, cand s-a stins torta olimpica am zis din nou ia gata, ca e prea mult, m-am apucat de alergat pe faleza Dunarii, si stiu ca am slabit foarte mult, (ajunsesem de la 95 Kg. la 72 de Kg in cateva luni, in 5-6 luni, mama mea, fost cadru medical stiu ca era ingrijorata ca sunt la extreme), in anul ala m-am apucat si de fotografie (2010). La ce nu pot renunta inca este tot ceea ce este constituit din ciocolata si/sau pe baza de ciocolata. Daca am ciocolata in frigider, daca mama a facut tort de ciocolata si/sau negresa, chiar daca e ora 12 noaptea, daca in frigider exista ceva pe baza de cacao/ciocolata, nu se poate trebuie sa mananc o bucata mare/o felie (mai multe). Carnea nu ma mai tenteaza, de cand am tras o sperietura groaznica acum cativa ani, din cauza carnii expirate, si citind una alta am zis ca e mai bine sa renunt la carne (mai putin la cea de peste si produse din peste). Eu unul ma multumesc cu peste si produsele lacto-vegetariene.

 

Nici pariurile, nici jocurile tip cazinou nu ma tenteaza. Stiu ca acum 2 ani am pierdut ca prostu 150 Ron, pe care ii facusem greu de tot pornind de la 25 de lei, pentru ca jucam doar pariuri Live, ii pierdusem aiurea, pe un pariu da/nu goluri la 15 minute.... Asa ca bag foarte rar, si daca bag, mai mult de 50 de Lei nu bag, si aia jucati pe pariuri Live, daca iese, bine, daca nu, nu ! Sunt lucruri mult mai importante in viata decat pariurile sau cazinoul, uneori chiar nu are rost sa cheltui bani aiurea, cand sunt necesari pentru alte lucruri !

 

Tu ai o problema cu zaharul. Ciocolata nu duce la dependenta dar zaharul pe care-l contine duce.

[Vizitator]

Am jucat, am pierdut, am castigat, m-am lasat, inca o joc ocazional sume mici...

Te lasi de asa ceva in contextul in care dai atat de tare cu funduletul de pamant incat doare si te trezesti din visul de imbogatire..

Acum ma joc noaptea cand ma plictisesc si vreau sa beau un suc, o cafea - gen 30-40 lei.

[sorina4u]

Ai venit, ai postat si te-ai tirat. Unde te grabesti, mai omule?!?! 

[Vizitator]

Ai venit, ai postat si te-ai tirat. Unde te grabesti, mai omule?!?! 

 

Nu am plecat...mi-am schimbat aspectul...intotdeauna trebuie sa te lasi de dependetele care nu iti fac bine..

Forumul asta e funny dar atat..Cand ajungi sa te identifici virtual cu anumite personaje e mai bine sa stai chill. Ma uit in jur si vad oameni care nu mai stiu cine si ce sunt..S-au transpus atat de mult in pielea celor pe care-i interpreteaza incat au uitat cine sunt..

E pacat, ca au de pierdut...

 

Sunt aici, dar ca si membru retras.

[superman_505]

Ma declar dependent de jocurile de noroc , in recuperare.

 

Bineinteles ca totul a inceput cand eram copil, a inceput cand am descoperit una din primele case de pariuri de la noi si anume Astra sport Bets ( asta era in Bucuresti, nu stiu in alte orase ). Aveam 12 ani si cred ca stiam tot ce este de stiut de pariuri sportive, nu mergeam singur pentru ca nu ma lasau sa intru dar mergeam cu unchiul meu drag si il rugam sa imi parieze sau pur si simplu rugam pe cineva care era la coada. Dupa etapa cu pariurile ( de care nu voi scapa niciodata si nici nu cred ca imi doresc avand in vedere ca in momentul asta e o sursa de venit ) a venit in mod logic etapa cu casino-ul. Pe la vreo 14 ani parca iar Bucurestiul inca nu avea cate un casino la fiecare 20m, erau cateva , unul dintre ele fiind METROPOLIS de la ultimul etaj al magazinului UNIREA. Acolo am intrat prima data intr-un casino si am descoperit ruleta, insotit fiind de mai multi amici mai mari ca varsta decat mine am fost lasat sa intru, asta pana la un moment dat cand am ajuns sa frecventez locatia impreuna cu prieteni de varsta mea sau colegi cu care facusem un fel de buletine false in care aveam modificate datele de nastere.

Totul a durat aproximativ 1 an, iar pe la varsta de 15 ani stiam deja toate jocurile existente intr-un casino si pierdusem deja destui bani de la parinti. Aveam amici care deja furau din casa aur ca sa arunce cateva milioane la casino, eu nu din fericire nu am ajuns acolo.

Pana in majorat si dupa o pauza destul de lunga de jucat la “pacanele” am inceput sa-mi castig singur banii sa locuiesc singur si la un moment dat sa ma plictisesc si inevitabil sa intru iar intr-un nenorocit de casino. La vremea respectiva deja aparuse celebrul MAX BET la etajul 1 al parcarii CITY MALL, era un nenorocit de lift prin care se intra in casino si in care ma pozam tot timpul avand sloganul “urci fericit cobori falit”.Reuseam sa pierd tot salariul pe care il castigam, destul de consistent chiar, sa ma imprumut de foarte multi bani, pe care cu foarte mult noroc i-am si dat inapoi.

Dupa ani de zile de tranta cu aceasta dependenta am reusit sa-mi temperez dorinta dar din pacate nu intotdeauna, aveam saptamani in care nu intram deloc si saptamani in care efectiv plecam cand inchideau aia pe la 5 sa aspire pe acolo, si ma intorceam la 8 cand terminau curatenia, era groznic am pierdut nopti, bani si sanatatea, am renuntat la sport( sursa principala de venit ) doar ca sa arunc cateva milioane pe zi pe 5 sucuri si 2 cafele si niste tichete la tombolele pizdii.

O alta perioada groaznica a venit acum vreo 3 ani cand dupa ce m-am lasat de sport am inceput sa ma ocup de afacerile familiei si sa produc destui bani incat sa-mi permit sa arunc si ceva la dragele mele pacanele. Totul a inceput usor asa lin cu 1-2 milioane pe zi, nimic senzational (erau destul de multi bani chiar in plm) iar in mintea mea nu era nimic pierdut, ma distram. Am “reusit” dupa vreo luna sa dublez suma pe care o pierdeam, bineinteles ca mai si castigam. Erau zile cand plecam acasa cu cateva zeci de milioane si zile cand nu aveam bani sa platesc parcarea( Odata l-am sunat pe tata sa-mi aduca 3 lei ca nu puteam sa scot masina din parcare sa plec acasa, umilitor stiu ). A venit si momentul in care numai eram concentrat la ce faceam cu afacerile, imi pierdusem total controlul eram in lumea mea si dupa 7-8 luni de transa dinasta m-am certat cu familia si am fost exclus din afacerile familiei. Aveau dreptate cum sa nu, eu eram absent si faceam tot felul de combinatii dubioase ca sa fac cat mai multi bani sa-i joc la casino.

Dupa ce m-am trezit din nou fara job si fara bani pusi deoparte in conditiile in care trebuia sa-mi mai platesc chiria, benzina la masina, utilitati si toate cacaturile , m-am trezit mi-am tras cateva palme si m-am hotarat sa ma potolesc.

M-am potolit o perioada pana mi-am facut rost de un job acum aproximativ un an, dar nu am reinceput imediat, am strans ceva bani cateva mii de euro inainte , mi-am platit o vacanta si ma pregateam sa schimb masina. Nenorocirea face ca am intrat din nou de plictiseala intr-un casino si in decurs de 2 luni am reusit sa pierd tot ce stransesem am reusit sa-mi stric toate planurile si am fost din nou pe punctul de a ma prabusi.

Acum ajuns la 26 de ani sunt mandru pentru ca nu am mai intrat de 2 luni in casino si ca nici numai am dorinta de a ma juca, mi-a disparut placerea aia atunci cand apareau bilele alea nenorocite sau cand vedeam 2-3 Septari ca se aseaza unul langa altul. Am reusit sa ma pun pe picioare si sper sa raman asa.

 

Un scurt rezumat. My addiction.

[sorina4u]

Pfffff....te admir pentru curajul de care ai dat dovada scriindu-ti povestea aici. Parerea mea este ca ar trebui sa investesti ceva bani intr-o terapie. Eu sunt adepta terapiei cognitiv-comportamenale, te ajuta sa vezi lucrurile si din alta perspectiva, iti schimba modalitatea de a gandi, te ajuta sa devii alt om. Nu este deloc usor, este greu...trebuie sa ai incredere si sa lupti.

 

Recaderile fac parte din terapie...din punctul meu de vedere ajuta atunci cand persoana si-a gasit totusi motivatia.

 

Succes si inca o data: felicitari pentru curaj! 

[sorina4u]

 

[sorina4u]

Nu am plecat...mi-am schimbat aspectul...intotdeauna trebuie sa te lasi de dependetele care nu iti fac bine..

Forumul asta e funny dar atat..Cand ajungi sa te identifici virtual cu anumite personaje e mai bine sa stai chill. Ma uit in jur si vad oameni care nu mai stiu cine si ce sunt..S-au transpus atat de mult in pielea celor pe care-i interpreteaza incat au uitat cine sunt..

E pacat, ca au de pierdut...

 

Sunt aici, dar ca si membru retras.

 

BIG LIKE!!!!!! Nu pot sa-ti dau puncte ca fugi.

[Vizitator]

BIG LIKE!!!!!! Nu pot sa-ti dau puncte ca fugi.

 

Nu fug..aici sunt...doar ca apar ca si retras.

[dolores rld]

Nu fug..aici sunt...doar ca apar ca si retras.

esti undercover, aaa?     

[Vizitator]

esti undercover, aaa?     

 

ete putza....las prostii sa isi faca curaj  

[superman_505]

Pfffff....te admir pentru curajul de care ai dat dovada scriindu-ti povestea aici. Parerea mea este ca ar trebui sa investesti ceva bani intr-o terapie. Eu sunt adepta terapiei cognitiv-comportamenale, te ajuta sa vezi lucrurile si din alta perspectiva, iti schimba modalitatea de a gandi, te ajuta sa devii alt om. Nu este deloc usor, este greu...trebuie sa ai incredere si sa lupti.

 

Recaderile fac parte din terapie...din punctul meu de vedere ajuta atunci cand persoana si-a gasit totusi motivatia.

 

Succes si inca o data: felicitari pentru curaj! 

 

Partea rea este ca povestea mea este doar un fleac pe langa realitatea pe care a trebuit sa o indur.

 

In orice caz sper sa nu-mi revina vreodata pofta de gambling.

[estrogen]

Nu vreau sa declansez nimic. Insa din ce am vazu/trait eu (si am citit), treaba e mult mai simpla decat pare. Tindem noi sa o complicam. Da, sunt tot felul de dependente, de complexe si de adictii. True. Dar multe se lecuiesc mult mai simplu (teoretic) decat in fisele doctorilor, psihologilor, etc. Ai o problema, ok. Trebuie sa o iei de coada! Altfel nu te ajuta nici salvarea. Fara un pic de vointa, orice faci e nul! Psihologii te pot ajuta sa vezi unde vrei sa ajungi. Si atat. Trebuie sa participi si tu cu putina vointa, altfel e zero, bla, bla. Primul pas spre lecuire este admiterea problemei pe care o ai. Apoi vine restul. Si fara un dram de vointa totul e zero.

Te inseli, dar nu vreau sa intru in amanunte.

[dolores rld]

in pula mea nu intra nimeni? este loc pentru toti!

[thecat]

Cand te fac un whist?

 

Sunt(...-eţi ) mai mulţi useri, de peste tot, inclusiv Capitala, cu care mi-ar plăcea să fac cunoştinţă, deşi în mod normal nu-s adeptul "împletirii" lumii virtuale cu viaţa reală. Totul e să ajung odată şi-odată şi pe la voi (în PLM!!!, că de un an tot îmi fac planuri şi nu mi se-arată nicio deplasare prin zonă... ). Oricum, am reţinut invitaţia şi mulţumesc pentru ea, mi-ar face plăcere!

 

Nu am plecat...mi-am schimbat aspectul...intotdeauna trebuie sa te lasi de dependetele care nu iti fac bine..

Forumul asta e funny dar atat..Cand ajungi sa te identifici virtual cu anumite personaje e mai bine sa stai chill. Ma uit in jur si vad oameni care nu mai stiu cine si ce sunt..S-au transpus atat de mult in pielea celor pe care-i interpreteaza incat au uitat cine sunt..

E pacat, ca au de pierdut...

 

Încerc să nu fac des pe aplaudacul, totuşi, de data asta nu mă pot abţine. Impecabil... mai revino şi la culoarea obişnuită, să putem puncta replica... 

[Vizitator]

Impecabil[/u]... mai revino şi la culoarea obişnuită, să putem puncta replica...

 

Lasa like-ul dai o bere cand vii la capitala

[saturday.night]

Am invatat pe pielea mea ca atunci cand viata pare roz, inevitabil o s-ajungi in genunchi, in moloz (multi fredoneaza ce canta BUG, putini inteleg ) … am invatat ca atunci cand pare ca ai totul, undeva se strica ceva, te impiedici si rupi vraja.

 

Eram proaspat casatorita cu un om pe care l-am iubit cu toata suflarea mea si pe care nu-l voi uita nicicand. Mai presus decat pe el am iubit altceva si anume propriile-mi placeri. Aveam, de vreo 7ani, un job excelent insa conjuncturile pe care nu le voi detalia aici au facut sa ma transfer…pe de-o parte a fost bine, pe de alta parte a fost rau. Foarte rau…atat de rau incat plictiseala mi-a venit de cap…am o toleranta extrem de scazuta la plictiseala, un mare defect al meu. L Nu pot sa stau fara sa fac ceva, asta ma omoara tocmai de aceea caut si gasesc placere chiar si in chestiunile marunte ca de exemplu in mirosul de tei.

 

Din plictiseala am descoperit cazinoul….un mic colt de rai, credeam eu la vremea aceea. Curand aveam sa aflu ca nu este decat IADUL imbracat in vesminte de sarbatoare. De unde pana atunci mi se parea cevaaaa … de fapt nu mi se parea nimic, nici nu exista pentru mine.

 

Nu am sa uit niciodata cei cinci septari care au adunat jumatate de cazinou in jurul meu…nu stiam ce se petrece, de ce cacat canta aparatul…de ce plm vine tipa aia cu o tava de bani. Am inteles ulterior…castigasem… din greseala.   EU stateam si apasam plictisita pe un buton…din greseala am apasat pe un altul si am declansat un mare castig material dar si un mare cosmar pe care-l nu constientizam inca.

 

Evident ca am facut in asa fel incat sa nu mai merg la serviciu…nu a fost nicio problema…aia e…hai sa facem un copil. Vrajeala ieftina…copiii nu se fac la pacanele. Acolo se fac datorii. Sau copii…dupa contracte. Si asta tot pe pielea mea aveam s-o invat.

 

De unde, la inceput, frecventa cu care mergeam era de o singura data pe saptamana, am ajuns, in cateva luni, la faza in care ma trezeam dimineata, ma spalam pe ochi si plecam sa-mi beau cafeaua … la cazinou.

Eram intr-o transa continua, nici nu stiu cand s-au facut vreo 3 luni de cand nu am mai avut nicio atingere cu sotul meu…nu aveam decat certuri…grave care se terminau impacandu-ne cu promisiuni false din fasa…

 

Cum “ghinionul” atrage ghinion a facut sa trecem printr-un declin mare financiar…zilele in care numarul banilor nu conta incepeau sa apuna…a fost greu, foarte greu…am jucat o masina, una dintre ele, la cazinou…am fost la un punct sa-mi pierd mobra. Imi curg lacrimile numai cand imi amintesc cum, in clipa in care am luat in mana banii pe ea, am simtit ca-mi voi juca sufletul si ca pierd din start…si totusi nimic nu m-a oprit sa joc acei bani…nu erau multi dar erau banii luati pe sufletul meu pentru ca acel fier, numit motocicleta mea, reprezinta pentru mine, mult…primul lucru cumparat din salariul meu, din munca mea…

 

Dupa acest eveniment, evident ca nu m-a ocolit … depresia. Era si normal sa fie asa…eram goala…si simteam ca urmeaza sa pierd si mai mult. Nu pot sa inteleg DE CE nu m-am oprit din moment ce stiam unde voi ajunge?!?!?! Ce sau cine m-a invins?!!? Chiar atat de rau imi doream sa ma distrug?!?! DA!!!! Placerea, un monstru, sau dorinta, a invins orice urma de ratiune…

 

Doamneeee….parca va povestesc un film, jur…mi-am recuperat motocicleta, o am si acum chiar daca este pe butuci (e a mea!!!!!) dar mi-am pierdut casnicia…nici nu stiu in ce moment m-am trezit singura…parca asteptam acel moment de colaps!!! Ma durea sufletul, simteam ca ma doare cand respir…

 

Iata-ma singura, fara sot, fara serviciu si cu un mare viciu pe cap…presupun ca nici nu e greu de imaginat ca acesta a fost momentul in care am devenit …. Curva. Ca a fost bine sau ca a fost rau, nu as putea sa stiu (la momentul de fata, mintea mea incearca sa extraga ceva bun din orice experienta dar “atunci” nu reprezinta momentul de fata)…insa momentul in care, dupa putin timp am realizat ca ma fut ca sa joc la cazinou a fost un fel de Soc si groaza, realitatea este atat de dura cateodata, de data aceasta eram foarte constienta ca urmeaza sa-mi joc viata, sa joc tot ce am facut, toate realizarile mele, tot ce am invatat, tot ce am muncit…urma sa-mi joc parintii, sperantele lor…nu as putea sa spun ca a fost noroc, ca a fost altceva dar din acel moment nu am mai simtit nevoia sa merg la pacanele. Niciodata nu voi intelege ce s-a petrecut in creierul meu fiindca efectiv mi-a disparut dorinta. Am asteptat cateva luni si am facut un test, m-am jucat cu focul dar de data asta nu m-am ars ci din contra…am vazut ca pot sa merg pe apa. Disparuse placerea…m-am bucurat enorm, m-am ridicat dupa doar 10 minute, am iesit si, de atunci nu am mai intrat niciodata intr-un astfel de loc.

 

Daca-mi pare rau?!?! Imi pare rau ca m-am lasat invinsa de propria-mi dorinta, ca am fost atat de slaba. Imi pare rau ca am fost la un pas de a-mi pierde sufletul si constiinta, Imi pare si mai rau ca am fost la un pas sa mai distrug o viata care niciodata nu ar fi meritat asa ceva.

Mi se rupe sufletul cand vad tineri intrand in cazino…nu de putine ori, ma uitam la ei si ma vedeam pe mine…disperata, fara sa vad, sa aud  nimic altceva decat intunericul saloanelor si zgomotul aparatelor.

 

Ca si concluzie: suma viciilor este constanta, eu am inlocuit cazinoul cu brebenelul. Momentan imi este extraordinar, ma bucur din plin de aceasta perioada insa sunt curioasa cu ce argumente si arme ma voi prezenta, in viitorul nu prea indepartat, in fata luptei cu banii, cu dependenta de bani.

 

 

Acest experiment a fost un dar care m-a-nvatat cum sa marsaluiesc pe jar.

 

 

 

              Cand am inceput sa citesc destainuirea Sorinei, trebuie sa recunosc ca dupa 4-5 randuri ma uitam nauc dupa ghilimele.. primul meu gand a fost ca a luat un articol dintr-un ziar ceva si il propune dezabaterii..dar spre final imi dau seama ca ne-a impartasit tuturor o parte din durerea ei.. ma inclin pentru gestul ei.. ma gasesc si eu in asentimentul celor care din cauza unui viciu au avut de pierdut mult.. nu intru in alte detalii, dar din experienta cred ca regretul cel mai mare ramane in timpul pierdut, potentialul mutilat, prietenii intretinute cu greu- pierdute, si poate cel mai trist, tinerete irosita.. si-n urma raman doar regrete ireversibile.. si multi spun ca banii-s de vina... banii sunt doar un accesoriu la reteta succesului.. toti amarastenii cu un dram de ambitie ne visam unici si cu 10 clase peste masa de manevra care-s invatatati sa gandeasca la unison dupa invataturile unora sau altora.. si in timp ce ne mai facem o laba intelectuala, minunandu-ne de cat de incuiati pot fi unii, incepem si facem si noi greselile noastre mai sofisticate, mai holiwoodiene.. si avem dreptate pana la un punct.. pana cand ne pierdem rabdarea si incercam marea cu degetul, sa ne colcaie endomorfinele pe sira spinarii si sa dam marele tun care ne va ridica din gloata.. sa murim frumos..daca e sa murim.. de parca ar da cineva doi bani pe drama noastra, cand fiecare o traieste prea intens pe-a lui zi de zi.. ne-a tampit dracului, televizorul.. "americanii-i-s de vina futu-i in gura sa-i fut"... 

            Dar dupa o vreme ne trezim din reveria asta bolnavicioasa si-ti dai seama ca te-ai consumat la propriu intr-o mare iluzie.. pana la urma trebuie sa constati simplu ca nu ai doua creiere si nici nu ai stea in frunte ca Guta.. si atunci trebuie doar sa-ti raspunzi sincer doar la o intrebare.. tu pentru ce ti-ai vinde sufletul? .. iar daca esti suficient de sincer cu tine insusti si gasesti raspunsul atunci nu-ti ramane decat ca viata sa-ti fie un slalom dibaci printre compromisuri si o fuga continua de raspunsul de la intrebare... 

           Ma bucur pentru voi prieteni (@Sorina, @Andreea_Good si altii) ca ati depasit momentul si puteti face acea introspectie care va ajuta sa faceti pace cu voi, dar chestia asta iti lasa un gust amar.. e ca o cicatrice pe fata.. unii o privesc cu un soi de mandrie ca au supravietuit razboiului, altii se invinovatesc la nesfarsit de a se fi mutilat fara niciun rost.. 

          P.S. Ma gandeam daca la noi exista grupuri de sprijin pentru dependenti? Daca nu, oare ele ar putea functiona la fel ca in celelalte tari civilizate?

[klm112]

 

[sorina4u]

            

           Ma bucur pentru voi prieteni (@Sorina, @Andreea_Good si altii) ca ati depasit momentul si puteti face acea introspectie care va ajuta sa faceti pace cu voi, dar chestia asta iti lasa un gust amar.. e ca o cicatrice pe fata.. unii o privesc cu un soi de mandrie ca au supravietuit razboiului, altii se invinovatesc la nesfarsit de a se fi mutilat fara niciun rost.. 

          P.S. Ma gandeam daca la noi exista grupuri de sprijin pentru dependenti? Daca nu, oare ele ar putea functiona la fel ca in celelalte tari civilizate?

 

Eu m-am tot gandit si m-am razgandit...si am concluzionat ca eu nu am trait asa ceva DEGEABA...toate, pe lumea asta se intampla cu un motiv iar in cazul meu motivul, sau raspunsul, a venit simplu: ca sa pot sa-i ajut si pe altii si mai ales sa pot sa-i inteleg. Stii?!?! Multa lume spune atat de simplu "te-nteleg" dar ei de fapt doar isi imagineaza, nimeni, in afara de cei care au fost "acolo", nu poate intelege. 

 

Da, exista astfel de grupuri, functioneaza exact ca si AA.

[saturday.night]

Eu m-am tot gandit si m-am razgandit...si am concluzionat ca eu nu am trait asa ceva DEGEABA...toate, pe lumea asta se intampla cu un motiv iar in cazul meu motivul, sau raspunsul, a venit simplu: ca sa pot sa-i ajut si pe altii si mai ales sa pot sa-i inteleg. Stii?!?! Multa lume spune atat de simplu "te-nteleg" dar ei de fapt doar isi imagineaza, nimeni, in afara de cei care au fost "acolo", nu poate intelege. 

 

Da, exista astfel de grupuri, functioneaza exact ca si AA.

 

                  Fara indoiala ca nimic nu este in van.. unele lectii le primim gratis, altele le achitam o viata intreaga.. si poate fi si o problematica puternic influentata de perceptie.. referitor la aceste grupuri sunt exclusiviste sau sunt publice..? pentru ca eu personal nu am gasit nimic concret.. poate doar organizate de BOR..  Se ofera cineva sa-mi fie sponsor? Ma declar sex adicted, deci caut grup si sponsor..  

[fotografulmoto]

oai de capul meu... am citit litera cu litera tot topicul de la prima litera a Sorinei , pana la ultima... nici in filme nu am vazut asa ceva... s-a ales praful de ce vroiam sa fac , acum 2 ore (am un atelier , foto , moto -mecanic , electronic si alte shurubele ) (unde nu ma deranjeaza nimeni ) si vroiam sa "repar" 2 unitati de calc primite  zilele trecute (prin "reparatie" se intelege evident .... ) (e adevarat mai repar si "hardware" din cand in cand pt prieteni apropiati) (cea mai tare reparatie hardware facuta de mine a fost recuperarea totala a unui harddisk de 500Gb ars la propriu / electronic. colegul (de televiziune)(si eu am 20 de ani de editare video tot "ntr-o" televiziune) avea privirea in gol si imi zicea "aici au fost toate montajele video ale mele ,cele mai tari" . am muncit 4 ore in continuu sa schimb SMD-uri , sa izolez circuite , cu sursa pe masa cu hard-ul farame, cu 3 aparate de masura + un osciloscop , ma foloseam de driverul de motor al platanelor de la alt hard , arata ca Frankenstein hardul pe masa de operatie oricum am reusit sa recuperez tot )

dar nu despre tehnica vroiam sa scriu (am divagat un pic , pt ca sunt la primele postari ,si eu sunt un  "extrovertit" asadar imi place sa "ma prezint" de la "inceput" ) (stiu ca probabil nu este bine sa fiu asa "deschis" dar nah...) (oricum cine "ma stie" , ma "cunoaste" , inclusiv militzia care m-a cercetat vre-o 4 ani pentru vre-o 5 pagini de infractiuni informatice )(da da , ce ai vazut tu in filme cu "hacari" hahaha ... accesare a unor servere "interne" , depasire a protocoalelor de autentificare , etc )(si acum ii pup mana avocatului care m-a trecut prin "urechile acului" )(si nu sunt mic)

unde vroiam sa ajung de fapt: (acuma constat ca acest junghi de calculator de pe care scriu acum , nu o sa ma ajute in demersul meu "scriptic" ... nah cizmarul nu are pantofi .. se aplica in toate domeniile)

o sa revin de pe alt calc , sa va "prezint" experienta mea cu cazinourile ... (sa nu aveti asteptari mari , pt ca s-ar putea sa nu fie deloc interesant)(pt unii ) (oricum am "dezvluit" un pic prin "promo-ul" cu reparatia electroica hard-ului ) (sa raman fara gaz la richeta daca ma intorc sa orectez  literele pe care le mananca tastatura asta ... phuuu ce "zen" sunt sa nu o rup pe genunchi ) 

 

mai scriu doar 2 randuri :

ma bucur ca sunt fericitul  "anonim" care a contribuit la dezvoltarea "colierului cu magneti" (evident ca mintea mea a intuit ca poate fi "vanduta" si "contra-tehnologia" pt profesori )(asadar sunt unele fac. in Buc , unde nici "magnetii" nu mai ajuta  ..hahaha)

(da , pe monitor se "vad" niste sateliti... din'aia de zboara sus, sus , dar nu e nimic special ... )(nu eu dau jos satelitii, cad ei singuri cand se plictisesc de invarteala pe orbita ) (deci "structurile" care vegheaza linistea internetului, sa stea chill ) (ah "fac" am uitat ca s-ar putea sa fiu si eu "structura" ... )

 

revin... cu experienta mea in cazinouri... ( copii se pot duce la culcare , ca nu urmeaza un "film" de actiune ) ( e mai mult psihologic)

 

ps: sa nu radeti de magnetofonul meu (a apartinut lu' bunicu' de pe vremea cand lua interviuri la lumina veiozei )

[sorina4u]

Asteptam povestea.

[el cid]

 cazinouri-le sunt facute sa castige bani.e simplu.90% e profitul lor.

[sorina4u]

Ca si casele de amanet, bancile...este si normal sa fie asa, oricine are o afacere isi doreste un profit cat mai mare si de unde din alta parte sa obtina acest profit daca nu din slabiciunile hedonistilor?!?